Ce-i viaţa ta ? E o peniţă
Cu care scrii mereu pe-un drum,
Şi-apoi la ultima portiţă,
Cînd vrei să-l ştergi ca pe-o tăbliţă
Nu se mai şterge, nicidecum !

Şi vorbe-n vînt şi fapte rele
Rămîn pe veci ca-ntr-un album;
Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-i spele,
Nu se mai şterge, nicidecum !

Să nu te minţi că-n veşnicie
Trecutul se preface-n scrum,
Căci Dumnezeu stă mărturie
Că-n faţa Lui tot ce se scrie
Nu se mai şterge, nicidecum!

ÃŽn ceasul greu de judecată
ÃŽţi vei citi întregul drum
Şi vei 'zbucni în plîns de-odată
Dar nici o slovă lăcrimată
Nu se mai şterge, nicidecum !

Nu poate şterge decît sînge,
Dar sînge sfînt şi nu oricum...
Ce înger trupul şi-l va frînge ?!
Şi-astfel ce-ai scris, oricît ai plînge,
Nu se mai şterge, nicidecum !

Hai, adu-ţi vina ta şi greşul,
Isus îţi şterge-al vieţii drum
Cum trece pe nisip vîrtejul,
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai şterge, nicidecum !

Isus pe lemn răbdă arşiţa,
Isus e preţul tău acum;
Te face alb ca lămîiţa
Şi tot ce-a scris cîndva peniţa
Nu se mai vede, nicidecum !