Cînd al Ispitei ceas te copleşeşte
Şi cerul pare că te-a părăsit,
Să nu disperi, ci-aşa cum eşti, trăieşte
Puterea harului ce L-ai primit.

Căci încercarea ţine-o clipită
ÃŽn al veciei necuprins hotar,
Urmată fiind de slava mult dorită
În care vei intra-n curînd prin har.

Cînd valuri de necaz te împresoară
Şi în nesiguranţă esti adus,
Să nu te temi, căci Cel ce le măsoară
Le-a potrivit să nu poţi fi răpus.

Cînd cei ce te-nfioară-ţi stau în cale
Voind să-ţi curme-al tău ceresc avînt,
Să nu te-opreşti, c-a lor puteri din vale
Pe al credinţei drum, legate sînt.

Cînd îndoieli îţi vlăguiesc puterea,
Şi orizontul ţi s-a-ntunecat,
Să nu cîrteşti, căci Cel ce dă-ncercarea
E Domnul, Cel ce te-a răscumpărat.

Cînd ocarît de gloată te cutremuri
Şi adevărul pare-a-ţi fi duşman,
Să nu cedezi nimic, căci peste vremuri
Ocara-i slavă, sus în Canaan.

Căci toate-acestea trebuie să vie
ÃŽn calea celui ce-i al lui Isus,
Ca după ce-i desăvîrşit, să fie
Părtaş la tron cu Domnu-n ceruri sus.