Continut
Vazut de 124 ori |
Grăi blândul Hrist: "Fiule Eu nu-ţi pot da,
nici o poziţie-n lume-a guverna;
deşi sunt Fiu de Dumnezeu venit de sus,
comori pământeşti, la Mine nu-s;
diplome, onoruri, la alţii strălucesc,
cei ce-mi urmează Mie, durere Ă®ntâlnesc;
când te-am chemat întâi mi-ai fi zis oare nu,
"Simone", fiul lui Iona, Mă iubeşti acum?"
A două oară-i grăi: "Ă®n lux nu v ei umbla,
dacă-Mi urmezi, acestea toate Ă®n praf vor cădea;
dacă-l urmezi pe Fiul lui Dumnezeu,
şi vei Ă®ncerca să urci cu El calvarul greu;
te vor scuipa-n faţă şi te vor batjocori,
în chinul cel mai hain te vor biciui;
oasele-ţi vor frânge ca să te chinuieşti;
"Simone", fiul lui Iona, şi-atuncea mă iubeşti?"
A treia oară grăi: "ţi-am spus sus pe munte,
că cine-Mi urmează are să-ndure multe;
printre lanţuri şi mizerie ai să petreci,
vei fi robul trist al temniţelor reci;
pe când altul petrece uşor Ă®n viaţă,
tu-ţi vei privi necontenit moarte-n faţă
Ă®n temniţele reci de ai să putrezeşti,
"Simone, fiul lui Iona, şi-atunci Mă mai iubeşti?"
Petru-i răspunde: "Nici moartea n-ar putea,
să mă oprească-n cale de-a nu te mai urma;
rămână pentru alţii putere şi mărire,
poziţie Ă®naltă şi astă strălucire;
mese bogate, pline, pământeşte,
unde făţărnicia, ura se nutreşte;
dragostea mea toată ţie ţi-o păstrez,
ISUSE, Nazarineanule, eu ţie Ă®ţi urmez.
Nu m-a vedea Cezarul cerându-i ospitalitate,
la curtea lui Irod, ştiu că n-o să iau parte;
printre orfani săraci, locul meu să fie,
capu-mi voi pleca pe-o piatră Ă®n pustie;
şi dacă nici acolo nu mi s-a permite,
prin nopţi stinghere, voi merge Ă®nainte,
cu dorul nestins ce arde în mine,
ISUSE, Nazarineanule, eu te urmez pe Tine.
Unii pot pe scara de onor să se ridice,
dar locul meu va fi veşnic lângă cruce;
altă-nalţare să n-am Ă®n viaţă,
Ă®nghită-mă pe veci neagra temniţă,
pentru credincioşia ce ţi-o păstrez,
ISUSE, Nazarineanule, eu pe Tine te urmez.
Nu-mi pasă, sfâşie-mi biciul capul slab şi gol,
eu şi-atunci voi fi credincios apostol;
scuipemă-n faţă cei josnici şi mişei,
arunce-mi asupra răul ce-ar şti ei;
Ă®n agonie şi Ă®n chinul cel mai cumplit,
voi binecuvânta clipa în care ai mântuit,
o lume pierdută-n păcat şi pe mine,
ISUSE, Nazarineanule, eu nu mă las de Tine. |
