Din sufletul meu se ridică,
O şoaptă de plâns şi de dor,
Iar fruntea cu-ncetul se-apleacă,
Pe pieptul Tău sfânt şi iubitor.

Să sorb de pe buzele-ţi sfinte,
Cuvântul curat şi ceresc,
şi stând lângă tine, în şoaptă,
Veşnic să-ţi spun te iubesc.

Isuse, nu-i nimeni ca Tine,
Nici jos pe pământ, nici în cer;
Când sunt lângă Tine Isuse,
Plânsul şi durerile pier.

Luceafăr măreţ întru toate,
Tu raza ţi-o pleacă uşor,
Să-nşir pentru Tine iubirea-mi,
şi multe lacrimi de dor.

Din ele-mpleti-voi cununa,
Pe fruntea Ta sfântă s-o pun,
Cu glasul Meu slab încerca-voi,
Iubirea-mi întreagă să-ţi spun.

Picioarele Tale străpunse,
De sânge cu palma-mi le şterg,
Că vreau pân� la moarte Isuse,
Pe urmele Tale să merg.

Când spune-ţi-oi toată iubirea,
Din versuri, din suflet, din gând,
Isuse, fruntea mea fericită,
Pe pieptu-ţi cădea-va plângând.