Continut
Vazut de 70 ori |
Cu mâna Ta l-ai plămădit din tină
Pe primul om, apoi porunci i-ai dat
Ce fructe să n-atingă Ă®n grădină,
Dar el şi Eva nu te-au ascultat.
Că şarpele, duşmanul omenirii,
Cu Ă®ndoială-n glas şi mai şoptit,
Le-a spus că toate sunt permise firii,
Că Dumnezeu n-a fost prea explicit.
Ei au mâncat din pomul cunoştinţei
Şi au văzut că-s goi şi s-au ferit
De Creatorul lumii şi-al fiinţei,
Iar Cel Prea�nalt din rai i-a izgonit.
Ca un paianjen plasa Ă®şi Ă®ntinde
Vicleanul vânător, inteligent,
Pe nesimţite sufletul ţi-l prinde
Şi-atunci Ă®n viaţa ta el e prezent.
Ademenind pe teologi şi clerici
Cu ştiinţele Ă®nalte din Apus,
Satan încearc㠺i azi în biserici
Să schimbe-nvăţătura lui Isus.
Azi viciul este socotit virtute,
Fiindcă moda cu al ei curent
Le fură bunul simţ făcân-i brute,
Păşind pe drumul larg şi decadent.
Subtil şi tacticos, cu Ă®ndrăzneală
Satan strecoară noi Ă®nvăţături,
Pe mulţi ce nu rezistă la momeală
ĂŽi vezi cum se abat de la Scripturi.
Cu limbă-nşelătoare Ă®i Ă®ncântă
Vicleanul de Satan chiar pe cei tari.
Atenţie! Ne spune Cartea Sfântă:
"Vulpile mici strică viile mari."
Treziţi-vă, că timpu-i pe sfârşite,
Al Domnului Cuvânt nu s-a schimbat!
Fiţi Danieli şi Iosifi şi Tabite,
Urmându-L pe Isus cu-adevărat.
Strigaţi străjeri la porţile cetăţii
Că-n plasa lui Satan oamenii mor.
ĂŽn ziua-nfricoşată-a judecăţii
Veţi fi răspunzători de moartea lor. |
