Continut
Vazut de 92 ori |
A fost o vreme când pentru credinţă
Am fost batjocoriţi şi umiliţi
Am avut parte şi de suferinţă
Am fost trântiţi, dar n-am fost biruiţi.
Că viaţa noastră ne era păzită
De cel ce s-a jertfit sus pe Calvar,
Şi cu puterea lui nemărginită
Ne-a ridicat şi ne-a scăldat Ă®n har.
Slabi cum suntem, El ne-a socotit vrednici
Să-i fim şi martori şi ambasadori
Ne recunoaştem, Doamne, robi netrebnici
Noi am făcut doar ce eram datori.
Imi stăruie şi-acum Ă®n amintire
Căldura dragostei de la-nceput
Când toţi uniţi, un gând şi o simţire,
Smeriţi Ă®n Dumnezeu ne-am Ă®ncrezut.
Azi, când ne bucurăm de libertate,
Mulţi se mândresc că sunt creştini, mereu,
Dar credincios să fii cu crucea-n spate
Nu e uşor, este chiar foarte greu.
Când Ă®i spui Domnului ce te frământă
Şi-i mulţumeşti smerit că te-a salvat
Când tu trăieşti cum scrie-n Cartea Sfântă,
Atunci eşti credincios cu-adevărat.
Ne aşteptăm ca-n vremea viitoare
Cei credincioşi să fie prigoniţi
Eu mă Ă®ntreb câţi vor rămâne oare
Statornici, de Hristos nedespărţiţi.
Cristos e Cale, Adevăr şi Viaţă
ĂŽncredete Ă®n El ca să nu mori
Ca fericit să Ă®l priveşti Ă®n faţă
Când glorios va reveni pe nori.
Dar până când Tu ne vei da răsplata
Ajută-ne să nu ne Ă®ntinăm
Şi fă ca-n lume toţi din Maranata
Să fim şi sare şi să luminăm. |
