Continut
Vazut de 127 ori |
(Galateni 5:22-23)
"Tăiaţi copacul", a spus ferm stăpânul,
"De-atâţia ani nu l-am văzut rodind,
Să fie ars cu trestia şi fânul
Că nu mai am răbdare aşteptând!
Eu l-am sădit la Mine Ă®n grădină,
ĂŽntr-un pământ bun şi l-am altoit,
I-am dat căldură, apă şi lumină,
L-am binecuvântat, dar n-a rodit.
Ba, dimpotrivă, vechea rădăcină
A zămislit rod acru şi amar,
Tăiaţi-l şi să-l scoateţi din grădină,
L-am îngrijit cu drag, dar în zadar".
Ce roade cresc în ramurile tale,
O, frate care ai fost mântuit,
Vrei să lărgeşti a crucii-ngustă cale
Ca să trăieşti ca lumea "fericit"?
Dai dragoste când alţii Ă®ţi dau ură?
Ai pacea Lui când eşti de rău vorbit?
Sau te răzbuni cu-aceeaşi rea măsură,
Iar de blândeţe nici n-ai auzit?
Eşti bun cu cei care nu te ascultă?
Eşti răbdător Ă®n vreme de nevoi?
Faci bine celor care te insultă
Sau te Ă®nfurii gata de război?
Verifică să vezi, ai bucurie?
Ai mâinile curate să slujeşti?
Eşti motivat de-a Lui credincioşie
Ca ne-ncetat Ă®n dragoste să creşti?
Sunt Ă®ntrebări la care vei răspunde
Şi sus Ă®n cer, dar şi-aici pe pământ,
Că multă vreme nu te poţi ascunde,
Vei fi chemat Ă®n faţa Celui Sfânt.
Rodeşte, dar, cum Duhul te Ă®ndeamnă,
Să nu auzi porunca grea: "Tăiaţi-l"!
Stăpânul Sfânt să spună-n timp de toamnă:
,,Rodul e bun, să nu-l tăiaţi, lăsaţi-l!" |
