Legea noastrǎ

ÃŽn biblioteci, pe rafturi pline,
Printre coperţi cu foi veline,
Uitaţi de vreme, prǎfuiţi,
Stau filozofii rânduiţi,

Ce, apǎrând ca prin minune,
La vremea lor au dat povaţǎ,
Şi-au demonstrat cu-nţelepciune,
Formula magicǎ, în viaţǎ;

S-au perindat în evoluţie,
Tratând o diferitǎ temǎ,
Cǎ ne-au lǎsat câte-o soluţie,
Sǎ rezolvǎm orice problemǎ

Şi legi, fǎcut-au rând pe rând,
Cǎci mintea lor a luminat,
Al omenirii drum urcând,
Fiind atât de complicat,

Dar, unul singur a venit
Şi fericitǎ-i omenirea,
Cǎ ne-a lǎsat la infinit,
O lege ’ntr-un cuvânt: IUBIREA!

Valeriu Cercel