(Efeseni 6:12)

Doctorul M. Scott Peck crede in existenta diavolului. Nu neaparat intr-o persoana sub denumirea de "diavol" insa, cu siguranta, intr-o forta personala concentrata a raului, care poate fi extrem de distructiva. Ceea ce l-a convins a fost participarea sa la doua exorcisme pe care le descrie in detaliu intr-o recenta carte a sa, devenita best-seller, intitulata "People of the Lie" [Oamenii minciunii, n.tr.]. Doctorul Peck este medic psihiatru. A absolvit Universitatea Harvard, in 1958, cu mari onoruri. Dupa absolvire a plecat la Case Western Reserve University School of Medicine, scoala pe care a absolvit-o in 1963. Apoi a mers in armata. Si-a indeplinit serviciul militar in calitate de consultant in psihiatrie si neurologie al Chirurgului General al Statelor Unite (reprezentantul guvernamental responsabil cu problemele de sanatate publica al Statelor Unite). Dupa aceea si pana in ziua de astazi a practicat psihiatria in orasul sau natal din Connecticut. A scris doua carti devenite best-seller. Prima este intitulata "The Road Less Traveled" [Cararea mai putin umblata, n.tr.]. Cartea s-a vandut in peste un milion si jumatate de exemplare. Acum a mai scris o carte intitulata "The People of the Lie" [Oamenii minciunii, n.tr.], carte care are toate sansele sa egaleze succesul celei dintai. Dupa cum ne indica aceste detalii ale biografiei lui, credibilitatea Doctorului Peck nu este de neglijat. Si cu toate acestea, asa cum am spus, el crede in existenta diavolului.
Este interesant ca atunci cand a scris prima sa carte, el nu era foarte convins de existenta diavolului insa in timp ce o scria pe a doua a ajuns la aceasta convingere. Un alt fapt interesant - si, cred eu, legat de primul - este acela ca in timpul scurs intre scrierea celor doua carti Doctorul Peck nu numai ca a ajuns sa creada intr-o forta personala concentrata a raului, extrem de distructiva, ci a si devenit crestin. Interesanta derulare a evenimentelor! Nu cu multi ani in urma, pentru un medic, si in special pentru un psihiatru, a crede si a afirma existenta diavolului avea, in mod sigur, drept rezultat dezastrul carierei. Nimeni nu ar lua in serios un psihiatru care crede in diavol. Si, totusi, se pare ca lucrurile se schimba. Este adevarat ca marea majoritate a psihiatrilor - si trebuie sa spun ca, de asemenea, majoritatea clericilor - nu cred in existenta personala a diavolului. Cu toate acestea, lucrurile se schimba iar Doctorul Peck reprezinta aceasta schimbare dintr-o perspectiva medicala. Putem sa ne punem intrebarea de ce se schimba aceasta perspectiva. Daca ne-ar raspunde Doctorul Peck acesta ne-ar spune, sunt sigur de aceasta, ca exista o realitate de netagaduit a raului - un rau care trece dincolo de ceea ce psihiatria ar fi numit in trecut o simpla deformare a unor instincte de altfel bune, deformare datorata faptului ca ceva rau s-a petrecut in individ, rau care nu trebuie neaparat transformat, ci cu care trebuie sa ne luptam.

Pentru oricine este familiarizat cu Biblia, realitatea de netagaduit a raului nu este deloc surprinzatoare, deoarece indiferent unde te vei uita in Biblie, fie ca incepi cu cartea Geneza, chiar la inceput, unde ni se relateaza caderea lui Adam si a Evei, fie ca te uiti in Profeti, fie ca citesti Evangheliile sau Epistolele sau ca ajungi pana la capat, in cartea Apocalipsa, vei gasi intr-o varietate de locuri, in diferite carti, scrise de diferiti autori, admisa existenta si activitatea diavolului.

Acesta este lucru pe care Pavel il afirma in capitolul 6 din Efeseni. El vorbeste despre lupta grea pe care o avem de dus pentru a putea trai ca niste adevarati crestini in aceasta lume. Insa el spune ca lupta noastra nu este numai impotriva oamenilor rai, desi in mod sigur de multe ori avem de luptat la acest nivel, ci impotriva adevaratelor forte ale raului, raul spiritual, raul demonic, care se afla dincolo de raul pe care-l vedem. Pavel spune ca, daca dorim sa fim eficienti in lupta noastra, trebuie sa incepem prin a recunoaste existenta fortelor spirituale rele iar apoi sa ne imbracam cu puterea si armura lui Dumnezeu pentru a le rezista si a le infrange.

Vorbind in acest pasaj despre diavol, Pavel spune o seama de lucruri importante despre el. Iar primul lucru pe care il spune este ca acesta e un dusman mare si puternic. Acest lucru este subliniat de cuvintele pe care le foloseste pentru a descrie puterile diavolului. El le numeste capetenii, domnii, stapaniri si duhuri ale rautatii. Iar faptul ca Pavel ne incurajeaza sa le rezistam si sa ne impotrivim lor nu este ceva de neglijat, asa cum reiese din cuvintele lui referitoare la conflictul nostru spiritual.
Atunci cand vorbim despre diavol si despre fortele demonice care opereaza impreuna cu el si atunci cand vorbim despre cat de puternice sunt aceste forte trebuie sa fim atenti sa nu mergem prea departe, sa nu exageram. Si aceasta deoarece, desi diavolul este un dusman de temut si puternic, el nu trebuie considerat, de noi sau de oricine altcineva, ca fiind mai mult sau mai putin un echivalent spiritual al lui Dumnezeu - Dumnezeu este bun, diavolul este rau - amandoi fiind insa aproximativ la acelasi nivel. Unii oameni cred acest lucru, chiar si dintre crestini, deoarece se stie ca diavolul este o fiinta spirituala. Insa, in timp ce este adevarat ca diavolul este un echivalent spiritual al ingerilor puternici care au cazut, ingeri ca Gabriel sau Mihail, nu este adevarat ca diavolul este echivalentul spiritual al lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu. Orice alta faptura din acest univers este o creatura, o fiinta creata de Dumnezeu si, astfel, ea opereaza la un cu totul alt nivel. Acest lucru merita detaliat.

Atunci cand vorbim despre atributele lui Dumnezeu un lucru pe care trebuie sa-l spunem despre El este ca Dumnezeu este omnipotent, ceea ce inseamna ca Dumnezeu poate sa faca orice. Acest lucru nu este adevarat cu referire la diavol si cu atat mai putin cu referire la noi. Acesta nu este universul diavolului. Nu este nici universul nostru, ci este universul lui Dumnezeu. Universul functioneaza dupa regulile lui Dumnezeu. Regulile Lui determina mersul lucrurilor. Iar ceea ce se intampla in acest univers se intampla fie prin directa influenta a lui Dumnezeu, fie prin permisiunea Sa. Prin urmare, atunci cand vorbim despre diavol, spunand ca este puternic, acest lucru nu este acelasi cu a spune ca el este atotputernic, deoarece numai Dumnezeu este atotputernic iar diavolul poate face numai ceea ce ii permite Dumnezeu. Vorbim, de asemenea, despre Dumnezeu ca fiind omniprezent. David spune acest lucru in Psalmul 139, in urmatoarele cuvinte: "Unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in Locuinta Mortilor, iata-Te si acolo; daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mana Ta ma va calauzi si dreapta Ta ma va apuca." Nu este chip sa scapi de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este pretutindeni. Acest lucru nu este adevarat in cazul diavolului. Diavolul este o fiinta finita. Acest lucru inseamna ca diavolul nu poate fi simultan in doua locuri. Iar daca el se afla intr-un loc anume, ispitind o persoana, el ispiteste o singura persoana in acel ceas si in acel loc. El nu-i ispiteste pe toti in acelasi timp. Este adevarat ca el isi poate extinde influenta cu ajutorul demonilor care au cazut impreuna cu el si chiar face acest lucru. Insa el nu se afla pretutindeni. Acest lucru poate insemna ca, in experienta noastra, diavolul insusi, adica Satan, nu te-a ispitit probabil niciodata in mod direct, pe tine sau pe vreunul dintre cunoscutii tai. Desi exista asemenea lucruri ca posedarea de demoni sau certe influente demonice, diavolul nu este omniprezent, asa cum este Dumnezeu.
Apoi, atunci cand vorbim despre atributele lui Dumnezeu, spunem ca Dumnezeu este omniscient, ceea ce inseamna ca Dumnezeu cunoaste toate lucrurile. Acest lucru, din nou, nu este adevarat in ceea ce-l priveste pe diavol. El cunoaste cu mult mai mult decat cunoastem noi. El exista din vremuri stravechi si cu siguranta si-a sporit cunoasterea prin experienta. Este fara indoiala un speculator dibace. Isi poate da seama care sunt lucrurile care se pot intampla daca vei continua sa mergi pe o anume cale. Insa el nu cunoaste toate lucrurile si, mai presus de orice, el nu cunoaste viitorul. El nu are mai multa siguranta decat noi cu privire la ce se va intampla in viitor iar noi in mod sigur nu avem nici o asigurare cu privire la viitor, cu exceptia a ceea ce ne este promis pe paginile Cuvantului lui Dumnezeu.
Astfel ca atunci cand incepem sa vorbim despre dusmanul nostru, diavolul, primul lucru pe care trebuie sa-l spunem este acela ca el nu este egal cu Dumnezeu. El nu este omniprezent, nu este omnipotent si nu este omniscient. Insa, in acelasi timp, a spune aceasta despre el nu este acelasi lucru cu a-l subestima. El este, totusi, un inamic mare si foarte puternic. Comparat cu Dumnezeu, diavolul nu este decat o creatura. Comparat cu noi insine, diavolul este extrem de puternic si inspaimantator. Iar daca este sa i ne impotrivim, trebuie sa facem acest lucru numai prin puterea si cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Acesta este, deci, primul lucru pe care il spune Pavel despre diavol.

Al doilea lucru pe care il spune Pavel despre diavol este ca acesta este un dusman ticalos si distructiv. Nu numai puternic, ci si rau. Si acest lucru reiese din text. El spune ca noi avem de luptat impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac. Se refera la intunericul spiritual. Si, mai spune el, impotriva duhurilor rautatii din locurile ceresti. El spune ca nu este vorba despre a lupta impotriva unor forte care au fost oarecum gresit directionate si care, daca poti sa le schimbi directia, vei scapa de ele. Mai degraba, spune el, noi luptam impotriva unui rau care este rau in esenta, care iubeste raul si care face raul numai de dragul raului. John Stott, in studiul sau asupra pasajului, ne spune ca daca dorim sa invingem aceste duhuri, trebuie sa facem urmatorul lucru: "Tine minte ca ele nu au principii, nu au vreun cod al onoarei si nici sentimente din cele mai nobile. Ele nu recunosc Conventia de la Geneva (o conventie care stipuleaza tratamentul prizonierilor de razboi) pentru a restrictiona sau civiliza partial armele cu care isi poarta razboiul. Ele sunt cu desavarsire fara scrupule si nemiloase in urmarirea planurilor lor ticaloase."
Ma tem ca cei mai multi dintre noi, atunci cand ne gandim la razboiul crestin, ne gandim oarecum la el in termeni romantici. Ne gandim ca este vorba despre o cruciada si ca dusmanul nostru gandeste, poate, si el in acelasi fel. Ne gandim la soldatii dusmanului ca la niste mercenari sau ca la niste cavaleri. Nu este adevarat. In acest razboi spiritual noi ne impotrivim unui dusman care nu este doar rau, ci este cu desavarsire rau, cu desavarsire fara scrupule si cu desavarsire crunt in incercarea lui de a ne infrange. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa-l stim. Ne impotrivim unui dusman puternic dar si unuia care este ticalos si distructiv.

Al treilea lucru pe care Pavel il spune aici este acela ca noi ne impotrivim unui dusman siret si viclean. Cuvantul pe care il foloseste in versetul 11 este "uneltiri". Diavolul, spune Pavel, unelteste. In King James Version si in Revised Standard Version (Versiunea King James si Versiunea Standard Revizuita, doua versiuni/traduceri ale Bibliei in limba engleza, n.tr.) acest cuvant este tradus cu "siretlicuri". Alte pasaje vorbesc despre "nascocirile" diavolului. In capitolul 3 din Geneza ni se spune ca diavolul era mai siret decat toate animalele campului. Si ne putem da seama de siretenia lui din modul in care o face pe Eva sa cada. Pavel spune in alt loc ca noi nu suntem in necunostinta de nascocirile lui. Ceea ce vrea sa spuna este ca, desi diavolul este viclean, noi trebuie sa-i cunoastem nascocirile pentru a i ne putea impotrivi.

Dati-mi voie sa va arat cateva din situatiile in care diavolul, unul dintre demonii lui sau influenta lui vine sa incerce sa ne doboare. Prima situatie este atunci cand esti nou convertit. Pare ciudat ca diavolul ne ataca in aceasta situatie insa stim ca acesta este adevarul. Atunci cand venim pentru prima oara la credinta in Isus Hristos simtim ca si cum povara trecutului nostru este adunata sul si totul devine cu adevarat nou. Inainte eram morti in greseli si pacate, acum suntem adusi la viata; inainte eram intuneric, acum vedem lumina; inainte eram confuzi, acum toate lucrurile intra pe un fagas normal; inainte eram descurajati si oprimati, acum suntem umpluti de bucurie si veselie. Intr-un timp ca acesta vine diavolul si ne prinde cu garda jos, la fel cum a ispitit-o si pe Eva - inainte de a castiga experienta in practica sau pe cararea ascultarii de Dumnezeu. Astfel, atunci cand cadem, el este acolo, la umarul nostru, pentru a ne spune: "Vad ca ai pacatuit. Imi dau seama, dupa pacatul tau, ca trebuie sa renunti de tot la a fi crestin. Faptul ca ai devenit crestin a fost o faza trecatoare a vietii tale. Ai pacatuit, deci, nu mai esti crestin. Nu mai are nici un sens acum sa te pocaiesti. Ai putea la fel de bine sa vii si sa ma urmezi pe mine." Aceasta este una din situatiile in care vine diavolul sa ne ispiteasca.

Diavolul mai vine si cand suntem mahniti. Adica, atunci cand suntem deprimati, descurajati. In prima situatie el vine atunci cand duhurile noastre sunt la inaltime. In cea de-a doua situatie, el vine atunci cand suntem jos, in valea disperarii. Aceasta este situatia in care diavolul a venit la Iov. In primele capitole ale cartii Iov ni se relateaza ca Dumnezeu i-a permis lui Satan sa se atinga de Iov pentru a demonstra inaintea tuturor ingerilor - a celor care nu erau cazuti si a celor cazuti - ca Iov, slujitorul lui Dumnezeu, Il slujea si-L iubea pe Dumnezeu datorita a ceea ce era Dumnezeu si nu datorita lucrurilor pe care El i le daduse. Satan a spus: "O, Tu ii porti de grija. De aceea Te slujeste ." Dumnezeu i-a zis: "Ai permisiunea Mea sa-i iei totul si vei vedea ca el si asa Ma iubeste." Satan a facut intocmai. I-a luat averile, familia si, in cele din urma, sanatatea. Iar cand Iov era complet indurerat, cand a ajuns sa aiba parte de o suferinta cum probabil nici unul dintre noi nu am cunoscut vreodata, diavolul era chiar langa el in acel moment, vorbindu-i prin sfaturile gresite ale prietenilor sai si chiar prin sotia sa, spunandu-i: "Iov, tu nu esti un om bun. Tu ai facut un pacat ingrozitor. Aceasta lume este guvernata de moralitate. In aceasta lume morala celor buni nu li se intampla lucruri rele. Daca ti se intampla lucruri rele, atunci inseamna ca ai facut ceva rau, indiferent daca recunosti sau nu lucrul acesta." Iar sotia lui, care a fost si mai explicita decat prietenii sai, ce erau folositi de Satan, i-a spus: "Tu ramai neclintit in neprihanirea ta! Blesteama pe Dumnezeu si mori!"
Asta spune diavolul. Diavolul ne spune: "Suferi? Daca este asa, aceasta se intampla pentru ca Dumnezeu nu-ti mai poarta de grija. Daca Dumnezeu ar fi un Dumnezeu bun si daca te-ar iubi cu adevarat, asa cum iti place sa crezi, nu te-ar lasa sa treci prin asta. Insa daca Dumnezeu te lasa sa treci prin asta, trebuie sa insemne ca El nu este cu adevarat un Dumnezeu bun. Iar daca El nu este un Dumnezeu bun, atunci de ce Il mai slujesti? Blesteama-L pe Dumnezeu, pentru ca oricum nu mai conteaza! Uita de El! Blesteama-L pentru rautatea Lui si traieste-ti viata, facand ceea ce-ti place!" Diavolul vine la noi cand suntem in suferinta.

El vine la noi si in urma unor mari succese. Ma gandesc aici la Petru. Petru spunea intotdeauna lucruri stupide. Presupun insa ca undeva, sub acea bravada a lui, era suficient de sensibil pentru a-si da seama de prostia pe care o spunea. Insa odata Isus i-a intrebat pe ucenici: "Voi cine spuneti ca sunt eu?" Petru, inspirat, asa cum a spus Isus, de Duhul Sfant, a replicat: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu." Lui Isus i-a placut raspunsul, S-a intors spre Petru si i-a zis: "Ferice de tine, Petre, fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta..." (adica, nu ai primit lucrul acesta de la oameni) "...ci Tatal Meu care este in ceruri." Apoi a continuat, vorbindu-le despre ce inseamna ca El este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Cum ca merge sa moara pe cruce pentru mantuirea noastra si cum ca va fi inviat din morti. Insa Petru nu a ascultat cu adevarat la ceea ce a spus Isus. El a fost atat de flatat de complimentul lui Isus incat atunci cand Acesta a spus ca merge sa moara, Petru a considerat ca Isus a spus ceva cu totul prostesc: "Acesta este cel mai prostesc lucru pe care l-am auzit vreodata. Nu asta trebuie sa faca Hristosul. Eu stiu ce trebuie sa faca Hristosul." Astfel ca I-a spus lui Isus: "Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne! Sa nu Ti se intample asa ceva!" Hristos S-a intors brusc spre El si l-a mustrat cu aceste cuvinte taioase: "Inapoia Mea, Satano, caci tu nu vorbesti cuvintele lui Dumnezeu, ci cuvintele oamenilor." Observati, Petru a fost ridicat sus pe valul acestei mari intuitii spirituale. Insa, intr-o clipita, Satan a fost la lucru in viata lui pentru a-l cobori si a face din el, de fapt, o pricina de poticnire - a incercat sa fie o pricina de poticnire chiar pentru Domnul.

A treia situatie in care diavolul vine la noi este atunci cand suntem inactivi. Cand nu facem nimic ce ar merita sa facem. Exista un proverb care spune ca "Mainile lenese sunt mainile diavolului." Mai este un proverb care spune ca: "Daca diavolul intalneste un om care nu are nimic de facut, imediat ii gaseste ceva de lucru." Ambele proverbe sunt adevarate. De cele mai multe ori dam de necaz atunci cand nu lucram. Asa s-a intamplat cu David. David era un om foarte evlavios care, in mod sigur, cea mai mare parte din viata lui L-a slujit pe Dumnezeu si a fost aproape de El. A venit o vreme in viata lui (pe la varsta de 50 de ani, daca adunam anii) - era intr-o primavara, timpul in care, asa cum ne spune relatarea, regii mergeau la razboi - cand David a spus: "Ei bine, stiti, am ajuns la mijlocul vietii. Ar trebui s-o las putin mai moale. Il am pe Ioab ca general si este foarte competent. Mai mult, imi este prieten, deci pot avea incredere in el. 'Ioab, ia tu armata si du-te la lupta!'". Astfel, asa cum ni se relateaza, David a ramas in Ierusalim. S-a intamplat, pe cand se afla lenevind in Ierusalim, in loc sa fie in fruntea trupelor, ca a vazut-o pe Batseba pe acoperisul cladirii din vecinatate si a chemat-o la palat. De aici incepe cea mai rea perioada din viata sa. Timpul de inactivitate, observati, este acela pe care-l foloseste diavolul.

Diavolul mai vine si atunci cand suntem izolati de ceilalti credinciosi. Atunci cand ne aflam in compania crestinilor, ne aflam, de fapt, in compania celor care ne pot incuraja, ne pot ajuta, ne pot mustra si ne pot aduce pe calea buna atunci cand este nevoie. Insa atunci cand suntem pe cont propriu, este total diferit. Atunci cand suntem cu altii, presupun ca diavolul spune: "Nu este timpul potrivit. Pot sa-mi exercit influenta in alta parte intre timp." Insa atunci cand ne surprinde singuri, diavolul spune: "A, iata-ne acum aici. Nu mai suntem pe langa acei ipocriti care intotdeauna iti spun ce nu ai voie sa faci. Acum putem face ceea ce vrem. Iar daca vom face aceste lucruri nimeni nu va sti ca le-am facut. Mai mult, daca faci aceste lucruri, ele nu vor afecta pe nimeni. Dumnezeu ne-a dat toate aceste lucruri (rele) pentru a ne bucura de ele." Astfel, diavolul spune: "Bucura-te!". El ne prinde cu garda jos atunci cand suntem separati de partasia crestina.

Este, de asemenea, adevarat ca diavolul vine adesea atunci cand suntem pe moarte. Cred ca Domnul Insusi este aproape de noi in special atunci cand suntem pe moarte. Iar cei care au invatat sa se sprijine pe El in timpul vietii vor gasi ca acest lucru este adevarat si in ultima clipa a vietii lor.

Am vorbit despre viclenia lui Satan prin care ne ispiteste. Dati-mi voie sa va spun, pe scurt, ca el este de asemenea viclean in modul in care se apropie de noi. In 1 Petru 5:8 ni se spune ca, uneori, el vine ca un leu care racneste. Da, uneori vine in felul acesta. Insa alteori el vine ca un prieten. Asa a venit, de exemplu, la Eva. El n-a venit la Eva ca s-o inspaimante, ci a venit ca un prieten. Alteori, ni se spune, ca diavolul vine la noi ca un inger de lumina. Mi se pare interesant ca aparitia liberalismului (curent teologic care nu accepta divinitatea lui Isus Hristos, nasterea Lui din fecioara, inspiratia divina a Scripturilor si existenta supranaturalului, n.tr.) in lumea apuseana a avut loc sub denumirea de Iluminism (curent ideologic, aparut la sfarsitul secolului XVIII, care opune ratiunea si experienta, traditiei si credintei religioase, n.tr.). Acesta este modul in care vine Satan, ca inger al iluminarii, ca mesager al iluminarii. Atunci cand il vei auzi pe diavol spunandu-ti: "Nu trebuie sa crezi lucrul acesta. Esti prea istet pentru asa ceva.", atunci este momentul sa te apropii de Isus Hristos si sa spui: "Doamne Isuse Hristoase, pazeste-ma, apara-ma! Tine-ma aproape de aceasta Carte, da-mi harul de a ma increde in ea si ofera-mi adevarata iluminare pe care Cuvantul lui Dumnezeu o aduce intotdeauna."

Esenta tuturor acestor lucruri este simpla. Este aceeasi concluzie pe care am tras-o la sfarsitul ultimului nostru studiu. Aceasta este: tu si cu mine nu putem sa-i rezistam dusmanului prin propriile noastre puteri. Daca ne incredem in noi, vom avea numai probleme. Vom esua la fel cum a esuat Petru atunci cand a zis: "O, Doamne, chiar daca toti acesti fricosi te vor parasi, eu nu voi face acest lucru. Nu eu. Nu Petru. Nu unul asa puternic ca mine." Insa diavolul l-a doborat. Chiar in noaptea aceea el s-a lepadat de Domnul de trei ori si, in cele din urma, ni se spune, chiar cu juraminte si blesteme. Nici tu si nici eu nu putem sa rezistam prin propriile noastre puteri. Insa daca ne recunoastem slabiciunile (intr-un mod intelept) si ne apropiem de Dumnezeu pentru a primi puterea Lui, daca folosim armura pe care El ne-o pune la dispozitie, atunci vom putea, dupa ce am facut aceste lucruri, sa ne impotrivim diavolului. Apostolul Pavel a scris: "Supuneti-va lui Dumnezeu! Impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi." Asa va face daca vom sta in fata lui in puterea Atotputernicului Dumnezeu.