Continut
Vazut de 116 ori |
Martin Luther s-a născut la 10 noiembrie 1483 ﾃｮn micul orăşel Eisleben,ﾃｮntr-o familie ﾃｮnstărită. Tatăl lui şi ﾃｮn mod deosebit mama care era foarte pioasă, dar supertiţioasă, l-au crescut ﾃｮn disciplină strictă a acelor timpuri,imprimﾃ｢nd ﾃｮn el multe din supertiţile clasei lor. Unele din acestea l-au urmărit ﾃｮn timp ce lupta atăt de mult ﾃｮn căutarea mﾃ｢ntuirii pentru sufletul său. După o scurtă perioadă, dintr-o şcoală a "Frăţiei vieţii ﾃｮn comun" din Magdeburg. Luther a fost trimis la şcoala din Eisenach, şcoală pe care a fregventat-o ﾃｮntre 1498 şi 1501.
La şcoala ﾃｮn care a fost trimis la o vﾃ｢rstă destul de fragedă, Luther a fost tratat cu asprime şi chiar cu violenţă. Atﾃ｢t de mare era sărăcia părinţilor săi, ﾃｮncﾃ｢t pentru a merge de acasă la şcoală ﾃｮntr-un oraş, a fost obligat pentru un timp să-şi cﾃ｢ştige pﾃ｢inea cﾃ｢ntﾃ｢nd din poartă ﾃｮn poartă şi deseori suferea de foame.
La vﾃ｢rsta de 18 ani a intrat la universitatea din Erfut. Aici a studiat latina la nivelul ﾃｮnalt şi filizofia lui Aristotel suferind influienţa unor profesori care urmau ideile nominaliste ale lui William Ockham. Astfel srudiile filozofice din Erfurt l-au făcut conşient de nevoia ﾃｮnterveţiei divine pentru ca omul să cunoască adevărul spiritual şi să fie mﾃ｢ntuit.
De remarcart este faptul, că ﾃｮntr-o zi, pe cﾃ｢nd cerceta din biblioteca universităţii, Luther a descoperit o Biblie latină. O astfel de carte nu mai văzuse niciodată. Nu ştia măcar nici de existenţa ei. Acum, pentru prima oară vedea Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu ﾃｮntreg. Plin de teamă şi uimire, s-a ﾃｮndreptat spre paginile ei sfinte; cu inima acare-i bătea mai tare şi mai repede citea cuvintele vieţii, oprindu-se din cﾃ｢nd ﾃｮn cﾃ｢nd pentru a exclama: " O, dacă mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta."
ﾃ始 urma unei ﾃｮntﾃ｢mplări din iulie 1505 el se decide să se facă călugăr şi intră ﾃｮntr-o mănăsrire a ordinului augustin la Erfurt. Aici a fost ordinat ﾃｮn 1507 şi a oficiat prima liturghie.
Tﾃ｢nărul se aştepta să găsească la mănăstirie modelul unei vieţii sfinte şi acea pace a sufletului pe care o căuta cu atﾃ｢ta ardoare, dar ﾃｮn loc de acestea, avea să descopere un spectacol al dezordinei de tot felul. Luther era ﾃｮncă un fiu devotat al bisericii papale şi n-avea nici măcar un gﾃ｢nd că ar ajunge vreodată altfel.
Dumnezeu, ﾃｮn prezenţa Sa, la condus să viziteze Roma. A făcut călătoria pe jos, găzdiund la mănăstiri ﾃｮn drumul lui. La o mănăstire din Italia s-a umplut de uimire la vederea bogăţiei, luxului şi măreţiei de acolo. ﾃ始zestraţi cu venituri priciare, călugării locuiau ﾃｮn apartamente splendide, ﾃｮmbrăcaţi ﾃｮn robe bogate şi foarte costisitoare şi hrăniţi la mese fastoase. Mintea i s-a
ﾃｮncurcat. ﾃ始flăcărarea temperamentului său l-a făcut să-şi ﾃｮmplinească datoria ﾃｮntogmai, chiar să exagereze asprimea regimului impus tinerilor călugări.
Apăsat de teama prezentării ﾃｮnaintea lui Dumnezeu ar fi strigat ca apostolul : "Nenorocit om ce sunt, cine mă va scăpa de acest trup de moarte" (Romani 7: 24 ).
Ideile ﾃｮntunecate şi superstiţioase cu privire la religia care era atunci ﾃｮn circulaţie ﾃｮl umpleau de teamă. Se culca seara cu o inimă amărﾃ｢tă, privind cutremurat la un viitor ﾃｮntunecat, şi era ﾃｮntr-o groază continuă la gﾃ｢ndul că Dumnezeu ar fi un judecător aspru, necruţător, un tiran crud şi nu un tată ceresc plin de bunătate.
Pﾃ｢nă la un timp avusese convingerea că acele chinuri pe care le ﾃｮndura ﾃｮn de călugăr, vor constitui un mare merit ﾃｮnaintea lui Dumnezeu şi că acestea vor fi de ajuns ca să-i cﾃ｢ştige cerul. Totuşi, convingerea aceasta nu a putut astupa prăpastia deschisă din sufletul său. ﾃ始 culmea confuziei, superiorii i-au luat Biblia şi i-au recomandat să citească o serie de cărţi, care
aveau să-i sporescă nedumerirea. Totuşi, aici ﾃｮn mănăstire, ﾃｮn mijlocul acestei organizaţii, Domnul i-a deschis ochii, găsind ajutor ﾃｮn sfaturile piosului Staupitz, vicarul general al ordinului, care l-a ﾃｮndemnat să se ﾃｮncreadă ﾃｮn Dumnezeu şi să studieze Biblia.
ﾃ始 iarna anului 1510-1511 a fost trimis la Roma cu probleme ale ordinului călugăresc. Acolo a văzut corupţia şi luxul Bisericii Romane şi şi-a dat seama de nevoia de reformă. Aceasta a fost punctul decisiv al hotărﾃ｢rii pentru reformă.
ﾃ始 acest timp a vizitat multe biserici şi numeroase relicve din Roma. A fost şocat de neseriozitatea preoţilor italieni, care puteau oficia cﾃ｢teva liturghii ﾃｮn timp ce el oficia una singură.
ﾃ始 1511, Luther a fost transferat la Wittenberg. După un an devine profesor de teologie, primind diploma de doctor ﾃｮn teologie şi şi-a menţinut această funcţie, de profesor ﾃｮn teologie, pﾃ｢nă la moarte. Tot ﾃｮn acest timp, cercetﾃ｢nd Biblia a ajuns la concluzia ﾃｮndreptăţirii prin credinţă. El a ﾃｮnceput să ţină prelegeri asupra cărţilor Bibliei ﾃｮn limba naţională, apoi a ﾃｮnceput să studieze limbile ﾃｮn care a fost scrisă Biblia iniţial. Timp de doi ani, a ţinut prelegeri despre Psalmi, apoi alţi doi ani despre Romani şi mai tﾃ｢rziu despre Galateni şi Evrei.
ﾃ始tre anii 1512-1516, ﾃｮn timp ce pregătea aceste prelegeri şi-a aflat liniştea sufletească pe care nu o găsise ﾃｮn ritualuri, ﾃｮn acte de ascetism sau ﾃｮn faimoasa "Teologie germană" a misticilor.
Citind Romani 1 : 17, a ajuns la covingerea că numai credinţa ﾃｮn Cristos putea ﾃｮndreptăţii pe cineva ﾃｮn faţa lui Dumnezeu. De atunci ﾃｮnainte, "sola fide" sau ﾃｮndreptăţirea prin credinţă, "sola scriptura", ideea că Scriptura este singura autoritate pentru păcătoşi care caută mﾃ｢ntuirea şi "sola graţia" adică numai harul ca bază a ﾃｮndreptăţirii, au devenit principalele puncte ﾃｮn sistemul
lui teologic.
Tezele au atras atenţia generală. Ele erau citite, recitite şi repetate ﾃｮn toate părţile. Prin aceste teze se arată că puterea de a garanta iertarea păcatelor şi ﾃｮndepărtarea pedepsei n-a fost niciodată ﾃｮncredinţată papei şi nici unui alt om.
Mulţi catolici devotaţi, care văzuseră şi deplﾃ｢nseseră nelegiuirea care domnea ﾃｮn biserică, dar care nu ştiuseră să oprească ﾃｮnaintea ei, citeau propunerile cu bucurie, recunoscﾃ｢nd ﾃｮn ele glasul lui Dumnezeu. Dar mulţimile iubitoare de păcat şi superstiţioase se ﾃｮngrozeau cﾃ｢nd ﾃｮnşelăciunile care le liniştiseră temerile erau demascate.
De acum ﾃｮnainte, Luther luptă pentru scoaterea adevărului la suprafaţă. Desigur că acest lucru era foarte greu, pentru că papa avea autoritate absolută asupra bisericii romano-catolice, relaţia ﾃｮntre biserică şi stat fiind strﾃ｢ns legată.
ﾃ始 1517. Tetzel, vicleanul agent al arhiepiscopului Albert, a ﾃｮnceput să vﾃ｢ndă indulgenţe la Yﾃｼterbock, lﾃ｢ngă Wittenberg, acestea simbolizﾃ｢nd următorul lucru : că cel ce cumpără indulgenţa nu mai trebuia să se pocăiască, deoarece indulgenţa dădea iertare completă de păcat. Chiar fiecare zornăit al banului introdus ﾃｮn cutia lui Tetzel ﾃｮnsemna un suflet scos din purgatoriu şi
introdus ﾃｮn ﾃｮmpărăţia lui Dumnezeu.
Iată scﾃ｢nteia care se aprinde ca ﾃｮnceput de reformă : Luther şi adepţii lui, ﾃｮn credinţa nouă găsită nu au fost de acord cu acest sistem murdar şi el s-a hotărﾃ｢t să protesteze ﾃｮn mod public.
ﾃ始 31 octombrie 1517, pe cﾃ｢nd papa Leon al x-lea era capul bisericii romano-catolice şi Carol al V-lea, ﾃｮmpăratul Sfﾃ｢ntului Imperiu Roman, Luther şi-a afişat pe uşa Bisericii castelului din Wittenberg cele 95 de teze ﾃｮn care condaman abuzurile sistemului cu indulgenţe şi provoca pe toată lumea să dezbată subiectul. El a contesta faptul că papa ar fi autoritatea supremă ﾃｮn
domeniul credinţei şi al moralei şi utilitatea sacramentelor fără credinţă.
ﾃ始 1920, Luther s-a hotărﾃ｢t să facă problema cunoscută poporului german prin publicarea a trei broşuri "Discursul către nobilimea germană", "Robia Babiloniană" şi "Despre libertatea creştinului". El a atacat serios teologia bisericii romano-catolice. Cum ?
ﾃ始 iunie 1520, papa Leon al x-lea emite bula "Exurge Domine", care a adus excomunicarea lui Luther. Cărţile lui de asemenea au fost arse la Colonia. Dar Luther nu s-a lăsat mai prejos şi a ars propt bula papei Leon ﾃｮn public la 10 decembrie 1950. atunci intervine Carol al V-lea, noul ﾃｮmpărat, convocﾃ｢nd dieda imperială lui Worms la care Luther trebuia să apară pentru a
da socoteală la vedenile lui.
Luther era convocat ﾃｮnaintea Diedei.Prinţul Frederic, electorul Saxoniei, cere să i se asigure lui Luther un bilet de liberă trecere, ca să poată apărea ﾃｮnaintea tribunalului judecătoresc. Atenţia tuturor era ﾃｮndreptată acum spre adunarea statelor germane care
urmăreau să fie reunite la Worm s. Consilul diedei a cerut ca Luther să apară ﾃｮnaintea lui. O dată cu chemarea i-a fost dat şi un bilet de trecere, asigurﾃ｢ndu-i ﾃｮnapoierea ﾃｮntr-un loc sigur. Prietenii lui Luther erau ﾃｮngroziţi şi mﾃ｢hniţi, cunoscﾃ｢nd prejudecăţile şi ura ﾃｮmpotriva lui. Ei se temeau că biletul de liberă trecere nu va mai fi respectat şi au stăruit de el să nu-şi pună viaţa ﾃｮn primejdie. El le-a răspuns : "Papiştii...doresc condamnarea şi moartea mea. Dar lucrul acesta nu contează. Rugaţi-vă nu pentru mine ci pentru Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu. Hristos ﾃｮmi va da Duhul Său pentru a ﾃｮnvinge pe slujitorii rătăciţi. ﾃ司 dispreţuiesc prin viaţa mea şi ﾃｮi voi birui prin moartea mea. Ei mă vor forţa să retractez; şi iată care va fi răspunsul meu: "Am spus mai ﾃｮnainte că
Papa era vicarul lui Hristos; acum susţin că el este dujmanul Domnului nostru Isus Hristos".
Luther este ﾃｮnsoţit de trimişii imperieli şi trei prieteni intimi de-ai lui. Dar un bun colaborator de-al său pe nume Melanchton a dorit să meargă şi el. Luther ﾃｮl refuză categoric, pentru că Melanchton urma să-i continue reforma.
Ajuns la Worms, o mulţime imensă s-a ﾃｮngrămădit la porţi pentru a-i ura bun venit. A doua zi, Luther este somat să se prezinte ﾃｮnaintea diedei. A fost condus chiar ﾃｮn faţa tronului ﾃｮmpăratului. O tăcere adﾃ｢ncă a căzut peste adunarea ﾃｮnţesată peste oameni. Apoi un slujitor imperial s-a ridicat şi arătﾃ｢nd către o colecţie de scrieri a lui Luther, a cerut ca reformatorul să răspundă la
două ﾃｮntrebări: dacă le cunoaşte ca fiind ale lui şi dacă este gata să retracteze părerile pe care le avansase ﾃｮn ele. Luther a răspuns : "Nu-mi pot supune credinţa nici papei şi nici conciliilor. Aici stau, şi nu pot face altfel. Aşa să-mi ajute Dumnezeu Amin!". Astfel a rămas acest bărbat drept pe temelia cea sigură a Cuvﾃ｢ntului lui Dumnezeu.
L-au lăsat să plece după acestea, crezﾃ｢nd că pe drum ﾃｮl va ucide cineva. Dar prietenii lui Luther ﾃｮl răpesc pe drumul de ﾃｮntoarcere la Wittenberg şi-l aduc la casteul Wartburg unde va rămﾃ｢ne pﾃ｢nă ﾃｮn anul 1522.
Luuther s-a bucurat pentru o vreme de odihgnă după focul şi tumultul luptei, dar totuşi ﾃｮn acelaşi timp ﾃｮndeplinea zilnic lucrări mai mari decﾃ｢t părea posibil să ﾃｮndeplinească un om. Pana sa nu trﾃ｢ndăvea.
ﾃ始 timp ce duşmanii se felicitau că fusese adus la tăcere, de sub pana lui continuă să iasă o serie de broşuri, circulﾃ｢nd ﾃｮn toată Germania. El a mai făcut un lucru foarte important pentru concetăţenii lui, traducﾃ｢nd Noul Testament ﾃｮn limba Germană.
Deci Luther, timp de aproape un an, a continuat să vestească şi să mustre păcatele şi rătăcirile timpului.
Dumnezeu a retras pe slujitorul Său de pe arena vieţii publice, nu numai pentru a-l feri de mﾃ｢nia dujmanilor, s-au pentru a-i asigura un timp de linişte ﾃｮn vederea acestor lucrări importante, ci ﾃｮn singurătatea şi obscuritatea acestei ascunzători din munţi, Luther a fost departe sprijinul omenesc şi ﾃｮndepărtat de lauda lumii. ﾃ始 felul acesta a fost salvat de mﾃ｢ndrie şi de ﾃｮncredere ﾃｮn sine care sunt provocate de succes.
Prin suferinţă şi umilire a fost pregătit din nou să urce ﾃｮn deplină siguranţă pe culmile ameţitoare pe care fusese adesea ﾃｮnălţat.
Ultimii ani ai vieţii lui Luther au fost marcaţi de ezitări şi tulburări, dar care nu umbresc această mareaţă lucrare pe care Dumnezeu a ﾃｮnfăptuit-o prin robul său.
Luther a murit ﾃｮn anul 1546, lăsﾃ｢nd mişcarea luterană sub conducerea lui Melanchton.
Reforma a purtat ﾃｮn ea lumina necesară trezirii spirituale din veacurile care preced, ﾃｮntorcﾃ｢nd privirea spre simplitatea creştinizmului primar aşa cum ﾃｮl găsim ﾃｮn Cuvﾃ｢nt.
"Sola Scriptira, sola fide, sola graţia", sunt şi astăzi bazele adevărului. |
