Continut
Vazut de 106 ori |
De cﾃ｢teva săptămﾃ｢ni mă chinuie o nevralgie foarte dureroasă. Uneori mă gﾃ｢ndeam că nu voi putea rezista nici măcar o zi ﾃｮn plus. După ce medicii n-au putut aduce o vindecare miraculoasă, am strigat către Dumnezeu (a se lua aminte la ordinea apelurilor!), pentru ca El sănii ia durerile. Era cam ﾃｮn aceeaşi vreme ﾃｮn care părinţii aveau nevoie de o nouă masă de sufragerie. Mama mea visa ﾃｮncă de mult cu privire la o masă cu şase colţuri, ﾃｮnsă forma respectivă nu mai era deloc la modă. Am străbătut toate magazinele de mobilă din ﾃｮmprejurimi, dar degeaba. Astfel că mama s-a rugat pentru o masă hexagonală. A primit-o. Bineﾃｮnţeles că m-am bucurat din inimă pentru ea; numai că bucuria mea ar fi fost mai mare dacă Dumnezeu ar fi vindecat ﾃｮntﾃ｢i boala mea, ﾃｮnainte de a se interesa de acea masă. Ajunsesem aproape la disperare - oare modificase Dumnezeu priorităţile? Pentru El o masă era mai importantă decﾃ｢t ﾃｮnsănătoşirea mea? De ce proceda oare astfel?
Acesta este doar un mărunt exemplu al nenumăratelor de ce-uri care apar de-a lungul vieţii. Aproape nimeni nu este scutit de experienţe dureroase, fie că este vorba de moartea unei persoane iubite, o boală grea, şomaj, greutăţi la serviciu sau probleme ﾃｮn cadrul relaţiilor cu alte persoane, ﾃｮn lume există atﾃ｢ta durere şi suferinţă, ﾃｮncﾃ｢t nimeni nu poate evita problema lui "de ce?". Este o ﾃｮntrebare pe care putem şi trebuie să ne-o punem, ﾃｮnsuşi Domnul Isus, cﾃ｢nd se afla răstiginit pe cruce, L-a ﾃｮntrebat pe Tatăl: "De ce?"
Eu ﾃｮnsămi am stat ﾃｮn faţa acestei ﾃｮntrebări, cﾃ｢nd, fără vreun preaviz, mi-a fost pus diagnosticul "scleroză multiplă". Şi ﾃｮn ziua de azi ﾃｮmi doresc să fi explodat ﾃｮn mine toată durerea şi frustrarea şi să-mi fi ﾃｮngăduit suficient timp pentru tristeţe, ﾃｮn fond, mi-am pierdut sănătatea. A mima la suprafaţă creştinul puternic şi a fi lăuntric plin de amărăciune, doar pentru că unii creştini pun atﾃ｢t de mult preţ pe o "reacţie exterioară adecvată" cu privire la suferinţă, mi se pare o atitudine nu numai necreştină, dar şi nesănătoasă. Dar de fapt, ce este ﾃｮntr-adevăr adecvat?
ﾃ始 felul acesta, vindecarea lăuntrică a durat foarte mult timp şi a fost nevoie de ani ca să pot ajunge nu numai să accept această situaţie personală, ci şi s-o pot vedea ca pe o latură pozitivă a vieţii mele.
Mult timp m-a frămﾃ｢ntat problema cauzei suferinţei; Dumnezeu mi-a "dat-o" sau numai a "ﾃｮngăduit-o"? ﾃ始 Biblie găsim exemple pentru ambele situaţii.
ﾃ始tr-o zi s-a produs marea schimbare, de mult dorită, ﾃｮn viaţa mea. Nu, Dumnezeu nu m-a vindecat, ﾃｮnsă mi-a dat un răspuns cu care pot trăi. ﾃ始tr-o discuţie cu un predicator, Dumnezeu mi-a deschis ochii, arătﾃ｢ndu-mi-Se ﾃｮntr-o perspectivă cu totul nouă. Această descoperire mi-a adus ﾃｮn inimă multă pace şi bucurie - ﾃｮn ciuda unor neplăceri. De aceea aş dori să ﾃｮmpărtăşesc şi altora această "comoară" pe care am aflat-o.
ﾃ始 discuţia respectivă am ﾃｮnţeles că pﾃ｢nă atunci ﾃｮl cunoscusem pe Dumnezeu numai ca pe un Dumnezeu care "face". Şi sunt sigură că mulţi oameni ﾃｮl definesc pe Dumnezeu ﾃｮn funcţie de faptele Sale. ﾃ始 spatele unei asemenea perspective se ascunde marele pericol al apariţiei disperării, atunci cﾃ｢nd Dumnezeu permite la un moment dat nişte lucruri pe care nu le mai putem ﾃｮnţelege.
Dacă Dumnezeu ne lasă să trecem prin anumite experienţe dureroase, nu mai ﾃｮnţelegem nimic şi ﾃｮntrebăm: "Cum poate ﾃｮngădui Dumnezeu aşa ceva?" O asemenea ﾃｮntrebare este desigur permisă şi ﾃｮntr-un fel chiar ﾃｮndreptăţită, ﾃｮnsă mai greu este cﾃ｢nd ne blocăm ﾃｮn această fază şi renunţăm la credinţa ﾃｮn Dumnezeu, ﾃｮntrucﾃ｢t nu-L mai putem ﾃｮnţelege.
Pentru noi ca şi creştini (adică nişte oameni care şi-au pus viaţa la dispoziţia lui Dumnezeu) există şi o cu totul altă perspectivă cu privire la Dumnezeu:
Deasupra Dumnezeului care face se află Dumnezeul care este!
Cu alte cuvinte: Mai importantă decﾃ｢t "faptele" Sale este "existenţa" Sa. Vă amintiţi cu siguranţă ﾃｮntﾃ｢mplarea cﾃ｢nd Dumnezeu i-a vorbit lui Moise ﾃｮn pustie din tufişul arzﾃ｢nd. Moise a primit cu acel prilej ﾃｮnsărcinarea din partea lui Dumnezeu de a se ﾃｮntoarce pentru a elibera poporul Israel din robie (Exodul 3:14). La ﾃｮntrebarea lui Moise, care este Numele Dumnezeului care ﾃｮi vorbeşte, El ﾃｮi răspunde: "EU SUNT" şi adaugă: "Spune poporului lui Israel: Cel ce este EU SUNT m-a trimis la voi: Domnul!"
Dacă noi credem ﾃｮn Dumnezeu numai fiindcă El face anumite lucruri, ca de exemplu, ne ocroteşte, ne dă hrană etc., ne vom prăbuşi, imediat ce Dumnezeu va face ceva ce nu ne place. Dumnezeu este mai mult decﾃ｢t doar un Dumnezeu care face, El este de fapt Dumnezeul cel mare, care este. Dacă eu cred ﾃｮn mod simplu ﾃｮn Dumnezeu, mă ﾃｮncred ﾃｮn El, deoarece mă bazez pe faptul că El este, adică există, atunci credinţa mea va rezista şi ﾃｮn clipele de suferinţă.
Credinţa ﾃｮn Dumnezeul care este ne face independenţi de situaţia personală. Poţi avea ﾃｮncredere ﾃｮn El fiindcă Dumnezeu nu este un oarecare, ci este Jahve (Cel veşnic) şi El Shaddai (Dumnezeul atotputernic). El este Dumnezeu mare, Creatorul cerului şi al pămﾃ｢ntului, ﾃｮn care s-au ﾃｮncrezut deja Avraam, Moise şi David, deşi toţi trei fuseseră trimişi pentru o anumită perioadă ﾃｮn pustie, ﾃｮn adevăratul sens al cuvﾃ｢ntului.
Este clar că perioadele de pustiu fac parte din viaţa noastră. Ferice de cel ce cunoaşte izvorul din deşert care se cheamă Isus Cristos.
ﾃ始crederea şi credinţa ﾃｮn Dumnezeul care este ﾃｮmi dau putere şi curaj să rezist şi ﾃｮn perioadele dificile. Din cﾃ｢nd ﾃｮn cﾃ｢nd boala mă constrﾃ｢n- ge să zac la pat. Sunt o persoană căreia ﾃｮi place mult să lucreze şi aş prefera să fac curăţenie de dimineaţa pﾃ｢nă seara ﾃｮn toată casa. ﾃ始să atunci vin aceste vremuri nedorite ﾃｮn care trebuie să zac şi astfel sunt singură cu mine ﾃｮnsămi şi cu Dumnezeu.
ﾃ始ainte ﾃｮmi petreceam timpul frămﾃ｢ntﾃ｢ndu-mă de ce face sau ﾃｮngăduie Dumnezeu aşa ceva. Iar o asemenea ﾃｮntrebare poate duce la ﾃｮndoială şi disperare. Dar acum, cﾃ｢nd sunt ţintuită la pat, reuşesc - nu ﾃｮntotdeauna fiindcă mai ﾃｮnvăţ ﾃｮncă - să mă bucur de faptul că Dumnezeu este prezent. Nu mă mai plﾃ｢ng cu privire la ceea ce face sau nu face (adică să mă ﾃｮnsănătoşească imediat), ci pur şi simplu ﾃｮi mulţumesc că El este Dumnezeul care este, indiferent cum se prezintă situaţia mea.
Fiindcă dacă El este şi eu mă odihnesc ﾃｮn El, mă aflu ﾃｮn locul cel mai sigur din lume. Dumnezeu nu cere nimic mai mult decﾃ｢t să credem copilăreşte ﾃｮn existenţa Sa şi să avem ﾃｮncredere ﾃｮn dragostea şi ﾃｮndurarea Lui.
La ﾃｮntrebarea: "Ce trebuie să fac ca să fiu mﾃ｢ntuit?", Biblia dă următorul răspuns:
"Crede ﾃｮn Domnul Isus şi vei fi mﾃ｢ntuit tu şi casa ta!" (Faptele Apostolilor 16:31) sau "Şi noi am crezut ﾃｮn Cristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa ﾃｮn Cristos, iar nu prin faptele Legii" (Galateni2:16).
Apostolul Pavel a spus cu mulţi ani ﾃｮn urmă:
"Dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte ﾃｮn mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum ﾃｮn trup, o trăiesc ﾃｮn credinţa ﾃｮn Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine ﾃｮnsuşi pentru mine" (Galateni 2:20).
Cred că aici Pavel ne descoperă un mare secret: Dacă Cristos trăieşte ﾃｮn mine şi Şi-a asumat responsabilitatea vieţii mele, nu mai trebuie să mă chinuie temerile şi ﾃｮntrebările, ci să mă las cu toată ﾃｮncrederea ﾃｮn voia lui Dumnezeu, acel Dumnezeu care ştie ceea ce face şi care se află deasupra tuturor lucrurilor, chiar dacă eu nu mai reuşesc să-L ﾃｮnţeleg. Şi noi nici nu trebuie să-L ﾃｮnţelegem pe Dumnezeu, ci ni se cere doar o ﾃｮncredere deplină ﾃｮn existenţa Lui şi o dragoste necondiţionată. Lucrul cel mai bun este că Dumnezeu ne ajută şi s-o facem, El sădeşte ﾃｮn noi ﾃｮncrederea pentru a putea crede ﾃｮn "Dumnezeul care este". Singurul lucru pe care trebuie să-l fac este să spun un "da" conştient şi sincer lui Dumnezeu.
Această nouă perspectivă de a-L vedea pe Dumnezeu mi-a ajutat mult să nu mă revolt ﾃｮmpotriva Lui, cﾃ｢nd mă simt mai rău. Nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru faptul că-mi face un bine din punctul meu de vedere, ci fiindcă El este.
Vreau să amintesc ﾃｮn ﾃｮncheiere un gﾃ｢nd al marelui filozof francez Blaise Pascal, un gﾃ｢nd care rezumă de fapt tot ceea ce am vrut să spun:
"Inima este cea care-L simte pe Dumnezeu, nu raţiunea."
R.H. |
