Continut
Vazut de 84 ori |
Confuzia religioasă care domneşte Ă®n zilele noastre este mai mare ca oricând! O explicaţie o constituie Ă®nmulţirea falsurilor spirituale la o rată alarmantă. Unul din semnele vremurilor este aceasta proliferare de secte, de mişcări religioase false şi de profeţi falşi (Matei 24), dar care totuşi, cu nici un chip, nu poate fi confundata cu fenomenul diversităţii religioase şi varietăţii de mişcări care exista Ă®n lume. Tot mai mulţi oamenii se Ă®ntreabă, "Cum pot să deosebesc falsul de original?", "Cine sunt adevăraţii creştini?", "Care biserica este bună?"
Aceasta confuzie poate fi risipită de Ă®ndată ce se efectuează o observare constantă a practicilor, doctrinelor şi atitudinilor. ĂŽnsă, confuzia poate dispărea total de Ă®ndată ce aplicam testul Scripturii Ă®n analizarea doctrinelor şi afirmaţiilor acestor grupuri, deoarece Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi ea este criteriul final Ă®n chestiuni de credinţă. Ea Ă®l prezintă pe adevăratul Mesia Ă®n termeni care nu pot fi confundaţi sau greşit interpretaţi.
De aceea, Ă®n urma unor astfel de analize, pentru care le suntem datori unor apologeţi de seamă ai Bisericii, s-au descoperit caracteristici care se Ă®ntâlnesc la fiecare grup. Nu toate grupurile sunt caracterizate de aceste trăsături comune, dar au unele care se găsesc şi la celelalte. Folosindu-le veţi putea să determinaţi daca mesagerii unui grup sau ai altuia fac parte din acest fenomen al sfârşitului la care am făcut referire. Datorita parametrilor descrişi Ă®n Biblie, ai unui adevărat grup de creştini, nu mai trebuie să va lăsaţi amăgiţi de oricine a venit sau vine Ă®n numele lui Cristos!
I. CE ESTE O SECTĂ?
Definiţie:
O sectă este un cult religios fals, un grup de oameni strânşi Ă®n jurul unei interpretări specifice a Scripturii. Acest grup depinde de interpretarea dată de către un om, un lider proeminent, sau o organizaţie autoritară, Ă®nvăţătură care nu se conformă principiului literar, istoric şi lingvistic al Bibliei. Ea pretinde să se armonizeze cu creştinismul biblic, dar neagă doctrinele fundamentale ale Trinităţii, dumnezeirii lui Isus Cristos, personalităţii Duhului Sfânt, jertfei de ispăşire a lui Isus, mântuirii prin har şi prin credinţă, Ă®nvierii trupeşti a lui Isus şi autorităţii finale a Scripturii.
Termenul „cult” (folosit uneori Ă®n loc de „sectă”) are Ă®n prezent aproximativ trei utilizări:
1) desemnează un alt mod de Ă®nchinare; cuvântul derivă din latinescul "cultus", care Ă®nseamnă mod de Ă®nchinare, ritual, liturghie, venerare. De exemplu, "Cultul (modul de Ă®nchinare) creştin ortodox” al Bisericii Ortodoxe Romane este diferit de "Cultul" (modul de Ă®nchinare) creştinilor după Evanghelie”;
2) cuvântul este un termen peiorativ, depreciativ pentru o mişcare religioasă care nu face parte din ceea ce se crede a fi "biserica de stat" şi "singura păstrătoare" a tradiţiei creştine. Aceasta utilizare este o confuzie a termenului şi o utilizare răutăcioasa inspirată de interese partizane şi de nerecunoaşterea Scripturilor ca unic etalon de credinţă. Este o utilizare la care recurg unii ziarişti, politicieni, oameni religioşi, sociologi, etc. Confuzia este inevitabila la aceia care nu au nici o poziţie religioasa;
3) termenul indică o mişcare deviată de la creştinismul biblic, negând doctrinele fundamentale ale acestuia. Aceasta utilizare este determinata de criterii teologice şi acestea sunt cele ce trebuie să determine categorisirea.
II. CARE ESTE ORIGINEA SECTELOR? DE UNDE AU APĂRUT?
Citind pasajele următoare veţi avea o descoperire şocantă! 1 Ioan 2:18,19; 2 Petru 2:1-2; 1 Timotei 4:1. Din mijlocul nostru! Sectele sunt "poliţele neplătite ale Bisericii!". Cauze: analfabetismul biblic, indiferenţa faţă de doctrină, lipsa de discernământ doctrinar, etc.
III. CARE ESTE SECRETUL SUCCESULUI LOR?
"Mulţi Ă®i urmează", ne spune Biblia (1 Ioan 4:5; 2 Timotei 4:3; 2 Timotei 4:4). Sectele sunt energizate de o imitaţie a originalului Isus, a Cristosului biblic (2 Corinteni 11:3-4, 13-15; Galateni 1:6-10. "Cristosul" sectelor este „un alt Cristos”, aducătorul unei „alte Evanghelii” şi dădătorul unui „alt duh”!
IV. CUM SE DEMASCĂ SISTEMELE RELIGIOASE FALSE? CUM SE DEPISTEAZĂ, DESCOPERĂ FALSURILE SPIRITUALE?
Răspuns:
a) Aplicând testul Scripturii. Care este acesta? 1 Ioan 4:2,3; 2:22,23 sau Efeseni 5:13. Aceste doctrine trebuie privite din "lumina" Ă®nvăţăturilor Bibliei, atunci sunt date la iveală, demascate, descoperite. Scriptura reprezintă criteriul obiectiv al acestui test.
b) Prin comparaţie cu Cristosul biblic. Puneţi aceeaşi Ă®ntrebare pe care a pus-o Isus Ă®n Matei 16:13,14,15. Cine zic aceşti oameni că este Isus? Să Ă®ntrebăm cine zic aceşti "profeţi", aceste organizaţii cultice şi biserici pseudo-creştine, ca este Cristosul. Dacă descrierea lor a Domnului Isus nu se potriveşte cu cea a Bibliei, atunci ei nu-L predica pe adevăratul Isus Cristos, ci un "altul", despre care apostolul Pavel ne-a avertizat: "ĂŽn adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum Ă®l Ă®ngăduiţi de bine! " (2 Corinteni 11:4). Asemenea credincioşilor din Corint, şi dvs. trebuie să fiţi conştient ca există un alt Isus, unul fals, care este "Cristosul sectelor", o versiune falsificată a Cristosului descris Ă®n Biblie, care a umblat pe acest pământ acum 2000 de ani, care a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi care a fost propovăduit de apostoli ca fiind Mântuitorul nostru. Daca treceţi crezurile oricui prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu, veţi fi la adăpost de aceste versiuni falsificate ale Mântuitorului!
V. CARE SUNT ELEMENTELE COMUNE ALE SECTELOR?
1) ĂŽnvăţături biblice incomplete, inconsecvente
De regulă, sectele se concentrează doar asupra unor anumite adevăruri biblice Ă®n loc de a studia Ă®ntreg sfatul (Cuvântul) lui Dumnezeu. Din păcate, aceasta trăsătura se observă şi la biserici creştine respectabile. Adeseori, ele acordă mai multă atenţie Ă®nvăţăturilor liderilor sau fondatorilor propriei organizaţii, decât Scripturilor. ĂŽnvăţătura sectelor este uneori un amestec de texte biblice care nu au nici o legătură imediată. Deducţiilor le sunt aplicate ideile preconcepute ale mişcării. Pe calapodul doctrinelor specifice acestea sunt forţate să se potrivească! Chiar dacă nu ies Ă®n faţă cu multe din aceste doctrine sectare, urmăriţi-le tehnica de studiere a Bibliei şi veţi observa folosirea unor texte a căror concluzie directa şi evidentă o evită.
2) Minimalizarea, deformarea sau negarea dumnezeirii Domnului Isus Cristos
ĂŽn ciuda afirmaţiilor clare ale Scripturii, aceste grupuri insistă să demonstreze că Isus nu este Dumnezeu. Folosesc trucuri necinstite, cum ar fi introducerea de cuvinte, neaflate Ă®n original, Ă®n textul biblic sau deducţii nefondate şi nesprijite de Ă®ntreaga mărturie a Scripturii, pentru a ocoli Ă®nvăţătura categorică a Bibliei asupra acestui subiect.
3) Descoperiri misterioase (revelaţii) cunoscute doar lor
ĂŽnvăţăturile grupului nu se pot Ă®nţelege fără ajutorul lor. Până ce nu sunt cunoscute regulile lor speciale, pe care doar ei le cunosc, nu se poate afla adevărul! Astfel, omul devine un sclav doctrinar al sistemului şi orice investigaţie a Ă®nvăţăturilor este dispreţuită sau chiar pedepsită cu excomunicarea (excluderea).
4) Flexibilitatea doctrinelor
Uneori sectele fac schimbări majore ale Ă®nvăţăturilor, datorită unor situaţii specifice. Ele Ă®ncearcă cu disperare să ascundă aceste schimbări doctrinare de orice investigaţie istorică. Multe din aceste organizaţii dobândesc un avantaj zdrobitor activând Ă®n ţări unde trecutul lor este complet necunoscut. Exploatează ignoranţa faţă de ei a cetăţenilor unor ţări unde informaţiile cu privire la trecutul lor ruşinos nu ajung sau nu există deloc.
5) Încrederea în alte texte (scrieri) sacre decât Biblia
La secte, alte cărţi câştigă Ă®ntâietate faţă de Sfânta Scriptură şi o interpretează. Biblia este eclipsată de "revelaţiile" mai noi, care de obicei provin de la liderii sau fondatorii grupului.
6) Mântuirea prin fapte
Sectele s-ar putea să susţină mântuirea prin har şi prin credinţă, dar să pretindă fapte omeneşti, pentru a adaugă la jertfa primită de Dumnezeu a Domnului Isus. Această concepţie reprezintă ilustrarea esenţială a falsului creştinism. Reprezintă pervertirea harului minunat al lui Dumnezeu şi darul fără plată al mântuirii prin moartea şi Ă®nvierea lui Isus.
7) Denunţarea tuturor celorlalte organizaţii religioase
Mişcările religioase false se prezintă drept deţinătoarele exclusive ale adevărului. Refuză să accepte că o altă organizaţie religioasă poate să cunoască (deţină) adevărul.
8) Conduceri autoritare
Conducătorii sau fondatorii acestor mişcări pretind (Ă®n mod direct sau indirect) Ă®nchipuite calităţi mesianice ca dovezi al autorităţii lor. Ei tind să pretindă supunere absolută. Liderul cultului este plasat pe piedestalul divinităţii. Odată ajunşi sub influenţa sectei, puţini membrii mai Ă®ndrăznesc să o pună la Ă®ndoială. Uneori persoanele care-şi arogă astfel de poziţie sunt Ă®nlocuite de organizaţii sau de conducerile lor, a căror autoritate şi călăuzire divină Ă®n decizii, nu poate fi de asemenea chestionată.
9) Exploatarea financiară
ĂŽn loc de a apela la harul lui Dumnezeu ca mijloc de colectare de fonduri, cultele pretind membrilor lor să "dea" un anumit procent, sau să "dăruiască" din bunurile lor personale. La fel de mult timp se dedică banilor cât lucrării spirituale! ĂŽn cazurile mai bizare insă, membrilor (sau chiar posibililor membrii), li se cere să-şi Ă®ncredinţeze toate averile organizaţiei. Membrii devin sclavii organizaţiei şi depind de ea pentru orice. |
