Continut
Vazut de 345 ori |
"Numai proştii mai cred" e o expresie care se aude atﾃｮt de des astăzi. A vorbi despre BIBLIE sau a citi BIBLIA, pentru unii ﾃｮnseamnă a fi ﾃｮnapoiat, rămas cu mult ﾃｮn urmă, iar a afirma că tu crezi BIBLIA, ﾃｮnseamnă a fi prost.
"Cum se poate ca azi, ﾃｮn secolul al XX-lea, să mai crezi ce spune BIBLIA?" se ﾃｮntreabă unii.
Datorită acestei mentalităţi pervertite de diavolul, cei necredincioşi nu voiesc s-o citească, iar unii din cei credincioşi se sfiesc să-i dea locul de cinste pe masa lor, ci o ascund şi evită să vorbească despre ea, ca să nu fie consideraţi proşti.
E clar că BIBLIA e o carte dispreţuită, dar e dispreţuită tocmai fiindcă nu e citită şi mai mult, fiindcă nu e trăită de cei ce o citesc.
"Cﾃｮnd eşti cu lupii, trebuie să urli ca ei," e o părere cu totul greşită. Aceasta ﾃｮnseamnă să nu mai fi om. Afirmarea demnităţii sale, e caracteristica ce l-a făcut să rămﾃｮnă om.
E adevărat că mincinoşilor nu le place să le vorbeşti de adevăr, curvarilor nu le place să le vorbeşti de castitate, de sfinţenie, furioşilor de blﾃｮndeţe, nervoşilor de răbdare, guralivilor de tăcere, beţivilor de abstinenţă. Dar oare e o ruşine că nu eşti ca ei? Nu, din contra, e o cinste.
Cel ce citeşte BIBLIA şi o trăieşte, are o viaţă curată, o viaţă paşnică ﾃｮn familie şi o viaţă demnă ﾃｮn societate. Cel ce o dispreţuieşte, trăind ﾃｮn desfrău ﾃｮşi destramă căminul prin beţii, ﾃｮşi nenoroceşte copiii şi soţia, ajunge ﾃｮn zdrenţe şi ﾃｮn noroiul şanţului. Care din aceştia doi dă dovadă de prostie?
Pe scena lumii s-au ridicat bărbaţi de seamă, cu renume mondial, stimaţi şi preţuiţi nu numai ﾃｮn timpul vieţii, ci şi după moarte, care au citit BIBLIA şi au fost adﾃｮnc credincioşi.
Despre Newton, descoperitorul gravităţii, se spune că ﾃｮntotdeauna, cﾃｮnd rostea Numele lui Dumnezeu, ﾃｮşi ridica pălăria de pe cap ﾃｮn semn de reverenţă. Dau aici mai jos afirmaţiile unora din ei, ca cei ﾃｮnţelepţi să vadă că nu numai proştii cred.
Mărturii cu privire la BIBLIE
GALILEO GALILEI, cunoscutul astronom, fizician şi matematician, declară ﾃｮntr-o scrisoare că: "Sfﾃｮnta Scriptură nu poate niciodată să mintă sau să rătăcească. Adevărurile ei sﾃｮnt absolute şi neﾃｮndoielnice."
R. BOYLE, ﾃｮntemeietorul chimiei ştiinţifice, a lăsat aceste cuvinte prin testament: "Faţă de BIBLIE, toate cărţile omeneşti, chiar cele mai bune, sﾃｮnt numai ca plantele care primesc toată lumina şi strălucirea lor numai de la soare.
BLASIE PASCAL, vestitul matematician, fizician şi filozof francez, scrie: "Scriptura are pasaje pentru a consola toate condiţiile şi pentru a intimida toate condiţiile."
Sir WALTER SCOTT, celebrul romancier englez, cﾃｮnd era pe patul de moarte, a rugat pe ginerele său, Lockhart, să-i citească ceva din carte. "Din care carte?" a ﾃｮntrebat Lockhart, privind la cele 20.000 de volume, care acopereau pereţii. "Nu există decﾃｮt o singură carte: BIBLIA!" răspunse Scott.
LORDUL BYRON, ilustru poet englez a lăsat pe BIBLIA sa următoarea inscripţie: "ﾃ始 această prea sfﾃｮntă Carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiţi sﾃｮnt acei muritori, cărora Dumnezeu le-a dat darul de a auzi, de a citi, de a rosti o rugăciune şi de a primi cu umilinţă cuvintele acestei cărţi. Fericiţi cei care sﾃｮnt ﾃｮn stare să deschidă poarta şi să meargă cu hotărﾃｮre, pe calea arătată de ea. Iar cei ce o citesc numai ca să se ﾃｮndoiască de spusele ei, sau să le dispreţuiască, aceia mai bine nu s-ar fi născut."
EMANUEL KANT, cel mai mare filozof german, scria lui STILLING, prietenul său, despre care a auzit că a ﾃｮnceput să citească Biblia: "Faci bine că ﾃｮţi cauţi liniştea ﾃｮn Evanghelie, pentru că ea este un izvor nesecat al tuturor adevărurilor, cum nu se mai găseşte nicăieri". "Dacă Evanghelia n-ar fi lăsat să ţﾃｮşnească depe paginile ei ﾃｮnvăţăturile morale, care să alcătuiască temelia neclintită a vieţii omenirii ﾃｮntregi, apoi filozofia nu le-ar fi elaborat nici pﾃｮnă azi, ﾃｮn curăţia lor divină."
Iar la 72 de ani, Kant scria: "BIBLIA este cartea al cărei conţinut mărturiseşte el singur originea-i divină. Ea ne descoperă cﾃｮt de mare este vina noastră, cﾃｮt de adﾃｮncă ne este căderea, dar şi cﾃｮt de mare este dragostea lui Dumnezeu. BIBLIA este comoara mea cea mai de preţ, fără de care aş fi nenorocit..."
JOHN F. W. HERSCHEL, astronom şi fizician englez spune: "Toate descoperirile omeneşti par a fi făcute numai cu scopul de a confirma cu o şi mai mare putere adevărurile care vin de sus, şi care sﾃｮnt cuprinse ﾃｮn Sfintele Scripturi."
RALF W. EMERSON, mare filozof spune: "BIBLIA nu e o carte, ea e o literatură."
GARIBALDI, marele patriot italian, ﾃｮn timp ce lupta pentru eliberarea Italiei, de sub puterea papală şi a Austriei, scria lui Earl de Shaftesbury: "Cel mai bun din aliaţi, pe care ni-l puteţi procura, e BIBLIA, care ne va aduce realitatea eliberării."
GUIZOT F. istoric francez şi bărbat de Stat, ﾃｮn ale sale "Meditaţii" prima ediţie pag. 252 face următoarea remarcă cu privire la Evanghelii: "Marea putere a acestor cărţi şi a relatărilor lor, a fost ﾃｮncercată şi probată. Ele au biruit păgﾃｮnismul; ele au biruit Grecia, Roma şi Europa barbară, ele sﾃｮnt pe cale de a birui lumea. Şi sinceritatea autorilor nu e cu nimic mai prejos decﾃｮt puterea cărţilor. Noi putem pune ﾃｮn discuţie pregătirea scolastică şi perspicacitatea critică a primilor istorici ai lui Isus Cristos; dar e imposibil să contestăm buna lor credinţă; ea sclipeşte din cuvintele lor; ei au crezut ceea ce au spus; ei au pecetluit afirmaţiile lor cu sﾃｮngele lor."
ROBERT D. WILSON, profesor cunoscător a 26 de limbi. A studiat ﾃｮn America, apoi !a Oxford ﾃｮn Anglia şi la Berlin.
El mărturiseşte cum a ajuns la convingerea că "toate desbaterile privitoare la textul Bibliei şi la relatările istorﾃｮte din Biblie, ar trebui să fie aşezate nu pe terenul mişcător al părerilor personale şi al impresiilor subiective, ci pe terenul solid al faptelor dovedite ﾃｮn mod obiectiv."
El ﾃｮşi dădu seama că aceste fapte "n-ar putea să fie cunoscute ﾃｮn mod real, decﾃｮt cu ajutorul unor adﾃｮnci cercetări a documentelor redactate ﾃｮn limbile vechi, ce sﾃｮnt ﾃｮn legătură cu BIBLIA." Vrﾃｮnd să aibă lumină ﾃｮn privinţa această, el se dedică studiului.
"Eram pe atunci, spune el, ﾃｮn vﾃｮrstă de 25 de ani şi mi-am stabilit planul pentru 45 ani de muncă. Mai ﾃｮntﾃｮi aveam să ﾃｮnchin 15 ani studiului limbilor necesare, pentru a putea citi vechile documente, singure ﾃｮn stare să-mi procure informaţii de mﾃｮna ﾃｮntﾃｮia asupra istoriei Vechiului Testament şi anume:
1) Limba ebraică şi limbile ﾃｮnrudite cu ea;
2) Toate limbile ﾃｮn care a fost tradus Vechiul Testament, ﾃｮnainte de secolul al VII-lea al erei creştine.
3) ﾃ始 sfﾃｮrşit limbile care, ca persana şi coptă, puteau să-mi arunce ceva lumină asupra Vechiului Testament.
După aceea aveam să ﾃｮnchin, alţi 15 ani unui studiu foarte amănunţit al Vechiului Testament, cercetﾃｮndu-l ﾃｮn ebraică, cuvﾃｮnt cu cuvﾃｮnt, comparﾃｮnd textul original, cu vechile traduceri şi făcﾃｮnd adnotări. ﾃ始 fine aveam să studiez timp de 15 ani lucrările ﾃ始altei Critice."
El istoriseşte cum, după ce a făcut studiul limbilor, s-a dus la Muzeul Britanic din Londra, cu Biblia sa ebraică ﾃｮn mﾃｮnă şi cum din toţi regii pomeniţi ﾃｮn Biblie, a găsit păstrat pe monumente numele a 41 din ei.
Aceste 41 de nume conţin 191 consoane, scrisul ebraic nu are vocale, din care el a găsit 188, care erau ﾃｮntocmai aceleaşi şi pe monumente.
După 30-40 de ani de studii temeinice, el a declarat: "Ştiinţificeşte, putem să afirmăm desăvﾃｮrşita identitate a Bibliei ebraice actuale, cu aceea de care s-a slujit Cristos şi apostolii şi căreia ei i-au dat ﾃｮncuviinţarea lor."
Deci pe bază de studii de o viaţă de om, nu pe prostie, s-a fondat convingerea şi credinţa lui că BIBLIA E ADEVĂRATĂ.
Sir WILLIAM RAMSAY, savant englez cu renume mondial. Are la activul lui o seamă de descoperiri şi lucrări ştiinţifice.
La ﾃｮnceput a fost necredincios şi susţinea că Biblia şi mai ales Faptele Apostolilor, scrise de Doctorul Luca, nu sﾃｮnt demne de crezare.
Ca tﾃｮnăr profesor, el ﾃｮntreprinse o călătorie de studii ﾃｮn Asia Mică. El căuta să descopere divergenţele ﾃｮntre istorisirea Biblică şi proaspetele descoperiri arheologice.
După mai mulţi ani de studiu, a trebuit să renunţe la ideile sale. Descoperirile sale au confirmat ﾃｮn totul relatările biblice. El s-a convins că Biblia e cu adevărat Cuvﾃｮntul lui Dumnezeu.
ﾃ始 cartea sa: "Luke the Phisiycian" (Luca medicul) pp. 177-179, el ﾃｮşi proclamă opiniile sale ﾃｮn faţa lumii, zicﾃｮnd: "Eu am primit convingerea că relatarea lui Luca e fără egal ﾃｮn ce priveşte exactitatea. Adﾃｮncind puţin examinarea de fond a textului, mergﾃｮnd mai departe decﾃｮt se obişnuieşte cu lucrările altor istorici, el suportă verificarea cea mai minuţioasă şi tratamentul cel mai dur."
Iar ﾃｮn prefaţa valoroasei sale lucrări ce poartă titlul: "The Bearing of Recent Discovery on the trustworthings of the New Testament," editată ﾃｮn 1920, el spune: "Scopul meu e de a stabili anumite principii care decurg din descoperirile moderne şi de a arăta contribuţia lor faţă de Noul Testament.
Metoda constă din examinarea riguroasă, frază cu frază şi cuvﾃｮnt cu cuvﾃｮnt a cﾃｮtorva pasaje care au fost expuse unei critici defavorabile; din această examinare rezultă că Noul Testament este o carte unică, prin coerenţa, limpezimea, bogăţia şi sinceritatea cea vie a expresiei. Aceasta nu e o caracteristică numai a uneia sau a două din scrierile care alcătuiesc Noul Testament; ﾃｮn diferite chipuri, această caracteristică aparţine tuturor."
Şi cﾃｮnd auzi pe unii neisprăviţi, cu liceul abia terminat, sau uneori doar cu patru clase, care nu-şi cunosc bine, nici istoria ţării lor, dar de unde să priceapă să facă examinarea unui document istoric, că vorbesc despre Biblie că nu e adevărată, o ironizează, spun că numai proştii mai cred. Nu e bine să rﾃｮzi de ei, ci mai degrabă să-i compătimeşti. Şi nu e bine să te apuci la discuţii, la ceartă de vorbe cu ei, ci mai degrabă să te rogi pentru ei.
W. F. ALBRIGHT, eminent arheolog contemporan, ﾃｮn cartea sa "Archeology and the religion of Israel" 1942 pag. 176 zice: "Nu mai există nici o ﾃｮndoială că arheologia a confirmat istoricitatea substanţială a istorisirilor Vechiului Testament".
Sir FLINDERS W. M. PETRIE, profesor Universitar mare specialist ﾃｮn arheologie.
ﾃ始 primăvara anului 1937, ﾃｮn timp ce făcea săpături arheologice ﾃｮn Palestina, a fost vizitat la Ierusalim de către teologul David L. Cooper. Acesta spune ﾃｮn cartea sa: "What man must believe?" Los Angelos 1943 pag. 55, cum l-a ﾃｮntrebat dacă ﾃｮn timpul cercetărilor a descoperit ceva, care să discrediteze Scripturile, la care bărbatul de ştiinţă a afirmat că nu a găsit nimic, care să-i cauzeze vreo ﾃｮndoială şi a adăogat următoare observaţie:
"Profesorii de catedră din Universităţi şi alte Institute de ﾃｮnvăţămﾃｮnt, care nu au fost niciodată ﾃｮn cﾃｮmpul cercetărilor, nu au făcut niciodată săpături, sﾃｮnt singurii care se ﾃｮndoiesc de relatările biblice; dar cei ce au cercetat ﾃｮn mod real şi au scos la lumină trecutul, sﾃｮnt convinşi de exactitatea Scripturilor."
JEAN REVILLE, ﾃｮntr-un eseu publicat ﾃｮn "Revue des deux Mondes" 1864, spune: "ﾃ始tr-o zi, la o ﾃｮntrunire, a fost pusă problema: ce carte ar fi mai bine să ia cu el ﾃｮn celulă, un om care a fost condamnat pe viaţă, dacă i s-ar permite să ia o singură carte.
La ﾃｮntrunire erau catolici, protestanţi, filozofi şi chiar materialişti. Toţi au fost de acord că ar alege numai BIBLIA."
HEINRICH HEINE, poet evreu, convertit la creştinism declară: "Luminarea mea o datorez pur şi simplu unei cărţi. Unei cărţi? Da. Ba ﾃｮncă este o carte veche, simplă, modestă, ca şi natura şi naturală ca şi aceasta. O carte care are ﾃｮnfăţişarea obişnuită şi lipsită de pretenţii, ca soarele care ne ﾃｮncălzeşte, ca pﾃｮinea care ne hrăneşte. O carte care ne priveşte cu atﾃｮta ﾃｮncredere şi bunătate, ca o lumină... Şi această carte se numeşte scurt şi cuprinzător, "CARTEA BIBLIA". Pe drept se numeşte ea şi Sf. Scriptură.
"Cine a pierdut pe Dumnezeul său, acela ﾃｮl poate găsi din nou ﾃｮn această carte şi cel ce nu L-a cunoscut niciodată, acela găseşte aici adierea Cuvﾃｮntului Dumnezeisc.
"Evreii, .care ﾃｮndeobşte ţin mult la lucrurile scumpe, ﾃｮşi dădeau foarte bine seama de ceea ce făceau, cﾃｮnd, la arderea celui de al doilea Templu al lor din Ierusalim, lăsară să li se distrugă obiectele de aur şi de argint, care serveau la jertfe, candelabrele şi candelele, ba chiar şi pieptarul marelui Preot, cu deosebitele lui pietre preţioase şi scăpară din flăcări numai Sfﾃｮnta Scriptură. Aceasta făcea bogăţia Templului şi slavă Domnului, flăcările n-au mistuit-o."
SILVIO PELICO, mare scriitor italian, a spus: "BIBLIA este codul adevărat al sfinţeniei şi prin urmare al adevărului."
ﾃ始 cartea sa, "ﾃ始chisorile mele" pag. 39 spune despre Biblie: "Cartea această dumnezeiască, pe care o iubisem ﾃｮntotdeauna mult, chiar cﾃｮnd credeam că sﾃｮnt necredincios, o studiam acum, cu mai mult respect decﾃｮt oricﾃｮnd... ea mă ﾃｮnvaţă să-L iubesc pe Dumnezeu şi pe oameni, să doresc tot mai mult domnia dreptăţii, să am groază de nedreptate, să iert pe cei nedrepţi..."
CHARLES DICKENS, mare romancier englez, ﾃｮntr-o scrisoare adresată fiului cel mai mic, cﾃｮnd acesta părăsea patria, pentru a se duce ﾃｮn Australia, ﾃｮi scrise: "ﾃţi pun ﾃｮntre cărţi un Nou Testament, din aceleaşi motive şi cu aceeaşi nădejdi care m-au călăuzit să scriu pentru tine cﾃｮnd erai copil, pentru că acesta e cea mai bună carte pe care a avut-o şi o va avea lumea şi pentru că ﾃｮţi dă cele mai bune reguli după care se poate conduce o fiinţa omenească, care ﾃｮncearcă să fie sinceră şi conştientă de datoria sa窶.
"Cﾃｮnd au plecat ceilalţi fraţi ai tăi, am scris pentru fiecare cuvinte cum scriu acum pentru tine şi i-am rugat pe toţi să se conducă după această carte, fără a ţine seamă de interpretările şi născocirile omeneşti窶.
"ﾃţi aduci aminte că acasă n-ai fost plictisit cu practici religioase şi formalităţi seci... Vei ﾃｮnţelege cu atﾃｮt mai bine acum adevărul şi frumuseţea religiei creştine, aşa cum provine de la Cristos ﾃｮnsuşi şi neputinţa de a te abate de la adevărata religie, dacă o preţuieşti cu smerenie şi din inimă..."
Iar cﾃｮnd cineva l-a ﾃｮntrebat pe Dickens, care i se pare că e cea mai patetică istorisire din toată literatura, acesta ﾃｮi răspunse: "Pilda fiului risipitor."
JEAN JACQUES ROUSSEAU, faimosul orator, cugetător, scriitor şi pedagog francez, ﾃｮn cartea sa: "Emil" - sau despre Educaţie" ediţia 1839, tomul III, pp. 365367, are cuvinte de toată frumuseţea faţă de Sfintele Scripturi.
El scrie: "Vă mărturisesc că majestatea Scripturilor mă umple cu admiraţie, după cum puritatea Evangheliei ﾃｮşi are influenţa ei asupra inimii mele.
"Răsfoiţi lucrările filozofilor noştri, cu toată pompa lor de dicţiune, ce sărace, cﾃｮt de dispreţuit sﾃｮnt, ﾃｮn comparaţie cu Scripturile! E posibil oare, ca o carte atﾃｮt de simplă şi totodată atﾃｮt de sublimă, să fie simpla lucrare a omului?
"E posibil ca personajul sacru a cărui istorie o conţine, să fie un simplu om? Găsim ca El să-Şi fi asumat tonul unui sectar entuziast sau ambiţios? Ce dulceaţă, ce curăţie ﾃｮn comportarea Sa! Ce ﾃｮnvăţături pline de har! Ce maxime sublime! Ce ﾃｮnţelepciune profundă ﾃｮn cuvﾃｮntările Sale! Ce prezenţă de spirit, ce subtilitate, ce potrivire ﾃｮn răspunsurile sale...!窶
"Unde este omul, unde este filozoful care să fi trăit aşa şi să fi murit aşa, fără slăbiciuni şi fără ﾃｮmpotrivire?... Da, dacă viaţa şi moartea lui Socrate au fost acelea a unui ﾃｮnţelept, viaţa şi moartea lui Isus au fost acelea a unui Dumnezeu."
"Să presupunem oare, că istoria evanghelică e simplă ficţiune? ﾃ始tr-adevăr, prietenii mei, ea nu poartă nici un semn al ficţiunii. Din contra, istoria lui Socrate, pe care nimeni nu se gﾃｮndeşte s-o pună la ﾃｮndoială, nu e atﾃｮt de bine dovedită ca aceea a lui Isus Cristos. O aşa presupunere de fapt, ar ﾃｮmbrăca dificultatea numai ﾃｮn alte haine, fără s-o ﾃｮnlăture, căci e mai greu de conceput ca un număr de persoane să cadă de acord să scrie o aşa istorie, decﾃｮt că unul singur le-ar fi furnizat materialul.
Autorii evrei erau incapabili de dicţiunea ei şi străini de morala conţinută ﾃｮn Evanghelie. Semnele adevărului ei sﾃｮnt atﾃｮt de izbitoare şi de neimitat, ﾃｮncﾃｮt inventatorul ar fi un caracter mai uimitor decﾃｮt eroul..."
DENIS DIDEROT, filozof ateu ﾃｮmpreună cu alţi liberi cugetători, a ﾃｮntocmit faimoasa "Enciclopedie" editată prin 1751, care e presărată cu germenii necredinţei secolului al XVIII-lea.
A fost considerat ca ateu declarat pe faţă, dar către sfﾃｮrşitul vieţii, spre ﾃｮnmărmurirea prietenilor săi, singurei sale fiice, el i-a făcut parte de o educaţie din Biblie.
Iar Stier ﾃｮn cartea sa "Reden Jesu" partea a VI-a pag. 496, ne relatează următoarea ﾃｮntﾃｮmplare din viaţa lui Diderot: "ﾃ始tr-una din acele partide de seară a Baronului de Holbach, unde obişnuiau să se adune cei mai celebri necredincioşi ai secolului, conversaţia s-a ﾃｮndreptat liber, ﾃｮn modul cel mai hazliu spre presupusele absurdităţi, stupidităţi şi toate felurile de inconsistenţe ale Scripturilor Sacre. Filozoful Diderot, care nu a luat parte ﾃｮn discuţii, deodată le-a pus capăt prin următoarea remarcă:
"De minune domnilor, de minune! Eu nu cunosc pe nimeni, nici ﾃｮn Franţa, nici ﾃｮn altă parte, care să fi putut scrie şi vorbi cu mai multă artă şi talent... Eu vă provoc pe toţi cﾃｮţi sﾃｮnteţi aici, să pregătiţi o povestire aşa de simplă şi ﾃｮn acelaş timp atﾃｮt de sublimă şi atﾃｮt de mişcătoare, ca istoria patimilor şi a morţii lui Isus Cristos, care să producă acelaşi efect, care să dea senzaţie pe cﾃｮt de puternică, pe atﾃｮt de simţită şi a cărei influenţă să fie aceeaşi, după atﾃｮtea veacuri."
"Această vorbire neaşteptată i-a ﾃｮncremenit pe toţi ascultătorii şi a urmat o lungă tăcere."
J.W.GOETHE, mare poet, gﾃｮnditor şi om de ştiinţă german, unul din cei mai distinşi bărbaţi ai literaturii universale, a zis: "BIBLIA nu este o carte naţională, ci cartea naţiunilor. Ea este o carte ce va trăi veşnic, pentru că atﾃｮt cﾃｮt va fi lumea, nu se va găsi nimeni care să se ridice şi să spună: "Eu o pricep ﾃｮn tot amănuntul şi ﾃｮn tot cuprinsul ei."
"Eu personal iubesc şi preţuiesc BIBLIA, căci aproape numai ei ﾃｮi datorez toată cultura mea morală. Istorisirile, ﾃｮnvăţăturile, simbolurile, pildele ei, toate s-au ﾃｮntipărit adﾃｮnc ﾃｮn mine şi m-au ﾃｮnfluenţat ﾃｮntr-un fel sau altul. De aceea nu mi-au plăcut atacurile nedrepte, batjocoritoare şi răutăcioase ﾃｮmpotriva ei.
Am citit-o toată de mai multe ori... am citit-o şi pe sărite şi de la ﾃｮnceput şi de la sfﾃｮrşit... Marea cinste ce se dă Bibliei de multe popoare şi generaţii, se datorează valorii ei lăuntrice... Sﾃｮnt ﾃｮncredintat că Biblia e cu atﾃｮt mai frumoasă, cu cﾃｮt o citeşti mai mult... Consider Evangheliile ﾃｮn totul adevărate, căci ﾃｮn ele există o reflecţie a sublimului, care emană din persoana lui Cristos."
Iar ﾃｮnainte de moarte cu 11 zile, a mărturisit lui Eckerman următoarele: "N-are importanţă cﾃｮt va progresa mintea omenească ﾃｮn cultura intelectuală, ﾃｮn ştiinţele naturii, ﾃｮn lărgime şi ﾃｮn adﾃｮncime: ea nu va fi ﾃｮn stare niciodată să se ridice deasupra demnităţii şi culturii morale a creştinismului, aşa cum străluceşte ﾃｮn Evanghelii. Viaţa şi puterea unui popor depinde de atitudinea pe care a luat-o faţă de BIBLIE."
MICHEL FARADAY, distins bărbat de ştiinţă, fizician şi chimist englez, fondatorul concepţiei despre cﾃｮmpul electromagnetic, a descoperit benzenul, a descoperit fenomenul de inducţie electromagnetică, a descoperit legea electrolizei, etc.... dar a fost şi un bun creştin, un bun credincios.
ﾃ始 timp ce ţinea prelegeri ştiinţifice, dădea şi lecţii biblice. ﾃ始tr-o zi fu găsit de un prieten al său, cu capul plecat asupra Bibliei şi cu ochii plini de lacrimi. Acesta ﾃｮl ﾃｮntrebă dacă e bolnav. Nu, răspunse Faraday, ceea ce mă umple de tristeţe, este faptul că oamenii rătăcesc aşa de mult, fără să ia ﾃｮn seamă această Carte, care poate să-i călăuzească."
EULER LEONHARD, mare matematician şi fizician elveţian, creatorul calculului variaţiilor, a pus bazele teoriei ecuaţiilor diferenţiale, a elaborat cinematica şi dinamica corpului solid, a pus bazele teoriei giroscopului, etc., dar ştiinţa nu l-a făcut necredincios, ci din contra, pe lﾃｮngă alte lucrări ştiinţifice, pe la 1767 scrie cartea "Apărarea revelaţiei divine, faţă de obiecţiunile liber-cugetătorilor".
Deci, nu numai că credea el, ci ﾃｮn chip deschis şi documentat căuta să apere credinţa ﾃｮn revelaţia divină.
Dr. N.C.PAULESCU, 1869-1931, profesor, fiziolog romﾃ｢n, a făcut cercetări importante asupra structurei splinei, asupra mecanismelor de producere a febrei, asupra fiziologiei normele şi patologice, a pancreasului endocrin, care-l situează printre principalii precursori ﾃｮn descoperirea insulinei. El spune:
"Evanghelia Domnului Isus Cristos, e suprema treaptă a ştiinţei. Nu numai că cred ﾃｮn Dumnezeu, dar ştiu că este Dumnezeu."
EDMOND BARKE, mare bărbat de stat englez şi orator fără pereche, a declarat: "Toată viaţa mea am citit Biblia, dimineaţa, la prﾃｮnz şi seara. Obiceiul acesta mi-a fost de mare folos."
Dr. HOWARD A. KELLY, profesor la Universitatea "John Hopkins" o autoritate ﾃｮn materie de radium şi herpetologie, chirurgie şi ginecologie, cunoscut ﾃｮn lumea ﾃｮntreagă, şi-a format obiceiul ca seara după cină, să nu mai citească nimic altceva decﾃｮt Biblia.
Iată ce spune el:
"O credinţă creştină bine definită este singurul lucru cu adevărat important ﾃｮn viaţă. Şi aceasta ﾃｮn sens literal. Ea este mult mai importantă decﾃｮt oricare profesiune, decﾃｮt oricare cercetare ştiinţifică, decﾃｮt oricare activitate umană.
Experienţa mea mi-a dovedit că Biblia este un Cuvﾃｮnt viu, Cuvﾃｮntul lui Dumnezeu, care mi se adresează mie şi tuturor oamenilor care o citesc, tot aşa de personal, ca şi cum mi se adresează mama mea ﾃｮn scrisoarea pe care o primesc de la ea. ﾃ始 acelaşi timp, Biblia conţine propria sa apărare şi nu are trebuinţă de nici un apologet sau apărător."
ISAAC NEWTON, mare matematician, fizician şi astronom englez a relaizat formula binomului, care-i poartă numele, a studiat dispersia luminii, a inventat telescopul cu oglindă, a adus contribuţii la fundamentarea mecanicii, a descoperit legea atracţiei universale, etc. E unul din cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă. Cu toate că a ajuns aşa departe ﾃｮn ştiinţă şi atﾃｮt de renumit, el a rămas pﾃｮnă la moarte un zelos cititor al Bibliei, pe care o considera adevăratul Cuvﾃｮnt al lui Dumnezeu.
Pe monumentul lui din Westminster, se află următoarea inscripţie: "Interpret sﾃｮrguincios, ﾃｮnţelept şi corect, al naturii şi al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat măreţia lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul său, exprima simplitatea evanghelică."
ﾃ始 legătură cu proorociile Scripturii el spune: "Dumnezeu a dat profeţiile nu spre a satisface curiozitatea oamenilor făcﾃｮndu-i să vadă mai dinainte lucrurile care urmează, ci pentru că după ce s-au ﾃｮmplinit să poată fi interpretate prin evenimente şi astfel Providenţa Sa, nu a interpretului, să fie arătată lumii."
CHRISTOPH M.WIELAND, mare poet şi scriitor german, sceptic şi ironic, comparat de unii cu Voltaire al Franţei, a avut o ﾃｮntﾃｮlre cu Napoleon la Weimar. ﾃ始 timpul conversaţiei, ajungﾃｮnd să vorbească despre Biblie, despre Cristos, Napoleon ﾃｮi zise ﾃｮn şoaptă: "De altfel mai rămﾃｮne o mare ﾃｮntrebare, dacă Cristos a trăit ﾃｮntradevăr." Fără nici o şovăire poetul ﾃｮi răspunse cam caustic: "Ştiu că sﾃｮnt unii proşti care se ﾃｮndoiesc de aceasta," şi adăugă sarcastic: "Dar aceasta ar fi o prostie tot atﾃｮt de mare, ca şi cﾃｮnd cineva s-ar ﾃｮndoi că Iuliu Cezar a existat, sau că Majestatea Voastră, trăieşte, Sire!"
NAPOLEON BONAPARTE, ﾃｮmpărătul Franţei, ﾃｮntr-o zi la un banchet, ceru Arhiepiscopului de Milano să-i dea cel mai scurt posibil argument ﾃｮn favoarea Bibliei şi a religiei revelate.
Acesta se mulţumi să arate ﾃｮn tăcere cu degetul pe Mareşalul Massena, care era evreu. Mai tﾃｮrziu Napoleon a devenit un sﾃｮrguincios cititor al Bibliei.
ﾃ始 19 martie 1817 a fost găsit de O窶儁eara citind Noul Testament ﾃｮn franceză. Acesta ﾃｮi spuse că unii au părerea despre el că e necredincios. Napoleon rﾃｮse şi ﾃｮi răspunse: "Totuşi nu e adevărat, eu sﾃｮnt departe de a fi ateu. Omul are nevoie de ceva minunat. E mai bine pentru el să caute acest lucru ﾃｮn religie, decﾃｮt la domnişoara Normandie (o ghicitoare renumită din Paris)窶.
Iar altădată a afirmat: "Evanghelia are o virtute ascunsă, ceva ce lucrează cu putere, o căldură care ﾃｮnrﾃｮureşte mintea şi pătrunde totodată şi inima. Evanghelia nu este o carte, ci o fiinţă vie, cu o activitate proprie, care ﾃｮnvinge tot ce i se ﾃｮmpotriveşte. Iată-o aici pe masa aceasta, Cartea Cărţilor (o arată el cu respect) nu voi simţi oboseală citind-o şi ﾃｮncă ﾃｮn fiecare zi cu mare plăcere. Sufletul ﾃｮncﾃｮntat de frumuseţea Evangheliei nu-şi mai aparţine sieşi, Dumnezeu se face totul Stăpﾃｮn pe el; El ﾃｮi conduce gﾃｮndurile şi puterile. Un aşa suflet este cu totul al lui Dumnezeu."
WOODROW WILSON, fost preşedinte al S.U.A. la sfﾃｮrşitul primului război mondial, a spus despre Biblie următoarele: "Datorită citirii regulate a Bibliei, am primit prin bunătatea lui Dumnezeu, ajutorul necesar care mi-a ﾃｮngăduit să trec printr-o serie lungă de mari ﾃｮncercări, fără a slăbi. Sﾃｮnt 14 ani de cﾃｮnd am luat acest obicei şi nu-l pot recomanda de ajuns tuturora. Dar trebuie să citim sub privirea lui Dumnezeu şi cerﾃｮndu-I ajutorul, ca să pătrundem gﾃｮndurile Sale. Deplﾃｮng pe cei ce nu citesc Biblia zilnic. Se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituală."
W. GLADSTONE, bărbat de stat englez, fost prim ministru ﾃｮn vre-o patru rﾃｮnduri, scrie următoarele ﾃｮn prefaţa unei ediţii populare a Bibliei: "ﾃ始 singurătatea unei odăiţe, ﾃｮn liniştea nopţii, pe patul de suferinţă, ﾃｮn faţa morţii, pretutindeni Sfﾃｮnta Scriptură stă alături de noi; cuvinteie ei vindecă şi alină, ﾃｮndreptează şi ﾃｮndrumează, ﾃｮntăresc şi dau ﾃｮndemn spre tot ce e bun. Mai mult chiar, ﾃｮn ﾃｮnvălmăşeala Statului, a comunei, a tribunalului, a străzii, sau a pieţii, cﾃｮnd deşteptarea poftelor, a pornirilor egoiste, a afacerilor, pare a pune stăpﾃｮnire deplină pe orice gﾃｮnd al fiecărui suflet, chiar şi atunci, tocmai atunci se aude glasul Sfintei Scripturi dulce şi potolitor, şi unul sau altul din cuvintele ei dă aripi sufletului ﾃｮncﾃｮt el ﾃｮşi ia zborul ca o porumbiţă şi ﾃｮşi găseşte pacea."
JOHANN H. PESTALOZZI, mare pedagog elveţian, gﾃｮnditor şi scriitor deosebit de ﾃｮnzestrat. El a fost unul care s-a adăpat la izvoarele Bibliei. Cﾃｮnd i-a murit soţia, cu Biblia ﾃｮn mﾃｮnă, vorbea cu ea, ca şi cum ar fi fost vie: "Cﾃｮnd toţi ne ocoleau, cﾃｮnd boala şi sărăcia ne pricinuiau dureri amare, cine ne-a ﾃｮntărit atunci? Apoi puse o Biblie pe pieptul soţiei şi continuă: "Din izvorul acesta am primit şi tu şi eu, curaj şi pace!"
FR. COPPEE, supranumit poetul umiliţilor, mărturiseşte:... "Săptămﾃｮni şi luni, cﾃｮt am stat ﾃｮn pat, am trăit cu Evanghelia. ﾃ始cet, ﾃｮncet, fiecare verset din Evanghelie a ajuns să fie viu pentru mine. ﾃ始 toate versetele am văzut strălucind adevărul ca o stea şi l-am simţit palpitﾃｮnd ﾃｮn mine ca o inimă.
Cum n-aş crede ﾃｮn minuni, după ce a săvﾃｮrşit Cartea aceasta ﾃｮn mine ﾃｮnsumi? Ochiul meu era orb faţă de lumina credinţei, iar acum o vede ﾃｮn toată măreţia ei. Sufletul ﾃｮmi era surd la Cuvﾃｮntul lui Dumnezeu, iar azi sufletul mi se ridică spre cer, ﾃｮn avﾃｮntul dragostei. Spiritele necurate de care eram stăpﾃｮnit, au fost alungate pentru totdeauna..."
LABOULAYE, scriitor şi gﾃｮnditor francez se destăinuieşte: "După ce am străbătut diversitatea de sisteme filozofice, obosit şi abătut, ca un om copleşit de un vis penibil, deschid Evanghelia: mi se pare, ca şi cum aş ieşi din imperiul umbrelor, pentru a intra ﾃｮn regatul adevărului.窶
"Acest limbaj familiar, care mi-a fermecat copilăria, mă uimeşte prin adﾃｮncimea lui. Văd şi simt ﾃｮn el o ştiinţă care depăşeşte cu mult toate concepţiile omeneşti. După nouăsprezece veacuri, ﾃｮnţelepciunea veacului ne duce ﾃｮndărăt la ﾃｮndoielile unei lumi care se sfﾃｮrşeşte: după nouăsprezece veacuri Cristos ne vorbeşte de Dumnezeu, de suflet, de mﾃｮntuire, de libertate, de datorie, de dreptate, ca şi cum ar auzi glasul nostru emoţionat, ca şi cum ar răspunde la strigătul inimii noastre neliniştite."
RUDOLF WAGNER, unul din cei mai vestiţi anatomişti şi fiziologi, spune ﾃｮn cartea sa "Lupta pentru suflet": "Cea mai minunată ﾃｮnsuşire a Scripturilor este fără ﾃｮndoială puterea cu care ﾃｮncredinţează pe cei ce se adﾃｮncesc ﾃｮn ea cu toată sinceritatea şi evlavia, că obﾃｮrşia ei nu poate fi decﾃｮt dumnezeiască..."
JOHANN HEINRICH VON MADLER, mare astronom, cﾃｮnd se mută ﾃｮntr-o casă nouă, luă Biblia şi zise: "ﾃ始aintea tuturor celorlalte cărţi, Cartea aceasta trebuie să fie ﾃｮn casa mea" şi el ﾃｮnsuşi o duse ﾃｮn casa nouă.
Dr. GOTTHILF HEINRICH VON SCHUBERT, consilier şi profesor la Mﾃｼnchen, doctor naturalist, filozof, psiholog şi scriitor, ﾃｮn cartea sa "Lucruri noi şi vechi din domeniul psihologiei" spune: "Cuvﾃｮntul acela necunoscut de cei ﾃｮnţelepţi, are ﾃｮn el cea mai mare ﾃｮnţelepciune. Ştiinţa care cercetează fără ﾃｮntrerupere, de pildă Geognozia şi caută pătrunderea tot mai adﾃｮnc ﾃｮn mitologie şi limbile popoarelor, a ajuns la rezultate uimitoare şi totuşi ele nu ne spun altceva decﾃｮt ceea ce ne spune Biblia. Nu e ﾃｮn firea noastră ﾃｮnsetată şi cu multe nevoi, nici o trebuinţă, nici o pornire pe care studiul adﾃｮncit al acelei cărţi să n-o fi trezit, dezvoltat şi mulţumit. Şi tocmai un astfel de imbold multilateral al puterilor omeneşti, pare că este cea mai de seamă ţintă a Cuvﾃｮntului revelat: "Să lumineze nu numai părţile simţurilor ﾃｮntunecate, ci şi pe acelea ale cunoştinţelor limpezi şi adﾃｮnci..."
FR. BETTEX, pastor german, scrie: "BIBLIA! O carte ﾃｮntr-adevăr cum nu e alta. Urﾃｮtă şi prigonită, ca nici a altă carte, ea totuşi e indistructibilă. Ea e ﾃｮn acelaş timp şi dispreţuită şi venerată, luată ﾃｮn rﾃｮs şi foarte stimată, declarată moartă şi totuşi plină de viaţă. ﾃ士păraţi, regi şi pontifici puternici nu au cruţat nici o osteneală şi nu s-au dat ﾃｮn lături de la nimic ca s-o poată nimici. ﾃ始ţelepţii şi ﾃｮnvăţăţii au combătut-o cu sudoarea pe frunte şi acum cﾃｮnd ştiinţa şi critica cred că au distrus-o, ea se răspﾃｮndeşte cu o iuţeală uimitoare ﾃｮn sute de limbi, ﾃｮn milioane de exemplare ﾃｮn lumea ﾃｮntreaga, se citeşte şi se propovăduieşte de la un pol al pămﾃｮntului, pﾃｮnă la celălalt. Pentru credinţa ﾃｮn ea, negrii primesc să fie arşi de vii, armenii şi chinezii să fie torturaţi pﾃｮnă la moarte. Ei, voi, ﾃｮnvăţaţilor şi criticilor, scrieţi o carte ca aceasta şi atunci vom crede ﾃｮn voi.窶
"BIBLIA este un pom al vieţii, printre ale cărui ramuri uriaşe şi veşnic verzi, adie cﾃｮnd dulce, cﾃｮnd cu putere, vﾃｮntul ceresc, un pom cu roade care aduce sfinţenie, putere, sănătate, viaţă de veci, celor atinşi de otrava păcatului.
"Ea este o carte ﾃｮngrozitoare şi plăcută, plină de o cerească pace, care ﾃｮntrece orice pricepere, plină de tunetele şi trăznetele lui Dumnezeu cel Atotputernic, care zdrobeşte popoarele, cum sfărﾃｮmă olarul oalele sale, şi ﾃｮnaintea căruia ele sﾃｮnt ca o picătură de apă ﾃｮntr-o vadră. E plină de cele mai delicate şi plăcute mﾃｮngﾃｮieri şi făgăduinţi ale unui Dumnezeu care hrăneşte păsările văzduhului, numără perii capului şi dă sănătate copilului pentru care se roagă cu lacrămi o sărmană mamă. O carte care dezleagă cu vorbe simple cele mai adﾃｮnci probleme ce au frămﾃｮntat omenirea de cﾃｮnd există, care dă răspunsuri copilului şi se joacă cu ﾃｮnţelepciunea ﾃｮnţelepţilor; o poezie şi o epopee impunătoare, care cuprinde totul ﾃｮn sine, atﾃｮt de ﾃｮnaltă şi totodată atﾃｮt de profundă, cum nu e nimic din tot ce s-a scris ﾃｮntre oameni..."
Mărturiile oamenilor mari sﾃｮnt multe, dar mă opresc aici. Cred că acestea sﾃｮnt destule ca să ne facă să ﾃｮnţelegem că nu numai proştii cred că Biblia e adevărată, ci şi savanţii.
Dacă nu crezi, nu fii leneş, ci străduieşte-te să ai dovezile contrare adevărului. Spre a o combate trebuie să o citeşti şi dacă vei fi sincer, vei sfﾃｮrşi crezﾃｮnd ﾃｮn ea.
ﾃ始tr-o zi, ﾃｮn timp ce călătorea cu trenul, generalul englez Lew Wallace, un ﾃｮnverşunat duşman al credinţei, ﾃｮl ﾃｮntﾃｮlni pe colonelul Robert Ingersoll, un ateu binecunoscut. Amﾃｮndoi ﾃｮn discuţii au ﾃｮnceput să ridiculizeze creştinismul şi Biblia.
Deodată, Ingersoll fixă pe general şi-i lansă provocarea: "D-voastră sﾃｮnteţi inteligent şi aveţi o ﾃｮnaltă cultură. Pentru ce nu scrieţi o carte spre a arăta că creştinismul e absurd şi că Isus Cristos nici nu a existat?" O atare carte ar avea un mare succes!"
Dorinţa generalului Wallace de a deveni cﾃｮt mai celebru, l-au făcut timp de cﾃｮţiva ani să adune material ﾃｮmpotriva Bibliei şi a lui Cristos. ﾃ始 fine, s-a apucat să scrie. Cﾃｮnd a ajuns pe la capitolul patru, a ﾃｮnceput să-şi dea seama că Isus Cristos a existat ﾃｮn mod real. Dobﾃｮndi apoi certitudinea că El a fost ceva mai mult decﾃｮt un personaj istoric.
Şi ﾃｮn vﾃｮrstă de cincizeci de ani generalul Wallace, pentru prima oară ﾃｮn viaţa sa, a ﾃｮngenunchiat pentru rugăciune şi a cerut ca Isus Cristos să fie şi Mﾃｮntuitorul său personal.
Bogatul material adunat n-a fost lepădat. El revizui primele patru capitole şi le complectă dﾃｮnd lumii cartea "BEN-HUR", care a pasionat pe mii de cititori din lumea ﾃｮntreagă.
Facă Domnul lumină şi ﾃｮn mintea şi inima ta, cu privire la Biblie şi atunci şi tu vei repeta cuvintele Domnului Isus: "CUVﾃ晒TUL TĂU ESTE ADEVĂRUL!"
|
