Continut
Vazut de 80 ori |
Masca minciunii
Cuprins:
Ca ziua şi poaptea
Scopul scuză mijloacele
De ce minte omul?
Autoﾃｮnşelarea
Educaţia spre adevăr
ﾃ始 timp ce ﾃｮn trecut ﾃｮţi era ruşine să fii prins cu vreo minciună, astăzi se trece peste o asemenea situaţie ridicﾃ｢nd din umeri. Ne-am obişnuit atﾃ｢t de mult să fim minţiţi ﾃｮn toate domeniile existenţei, ﾃｮncﾃ｢t privim minciunile ca pe o normalitate, ca pe ceva fără de care nu te poţi descurca. Cuvﾃ｢ntul "onest" pleacă de Ia noţiunea de "onoare" - un concept căruia ﾃｮnainte oamenii ﾃｮi atribuiau o valoare mai mare decﾃ｢t banului şi averii. Un mincinos era un om lipsit de onoare. Să fii caracterizat astfel era o adevărată ruşine.
De cﾃ｢nd primii oameni au dat crezare minciunii Satanei, omul firesc este infectat cu duhul minciunii. Deosebirea faţă de trecut constă ﾃｮn faptul că omul atunci era conştient că face ceva greşit minţind. ﾃ始 societatea noastră Dumnezeu şi Cuvﾃ｢ntul Său sunt tot mai mult eliminaţi din viaţa cotidiană. Cu cﾃ｢t omul se ﾃｮndepărtează mai mult de Creatorul Său, cu atﾃ｢t işi pierde mai mult din demnitate şi nu se mai ruşinează de păcatul său. ﾃ始să omul lipsit de ruşine este şi un om lipsit de conştiinţă.
Cuprins
Ca ziua şi noaptea
"Eu sunt Adevărul", afirmă Isus despre Sine, şi-l numeşte pe diavol "tatăl minciunii". După cum Fiul lui Dumnezeu stă pentru principiul adevărului, tot astfel şi Satana stă pentru cel al minciunii, al ﾃｮnşelătoriei şi al amăgirii. Conform mărturiei Bibliei, toţi oamenii sunt din fire nişte mincinoşi (Romani 3,4). Nu este vorba aici de un caz izolat de neonestitate, ci de o atitudine de fond faţă de Dumnezeu. Necredinta nu este nimic altceva decﾃ｢t respingerea conştientă a adevărului lui Isus şi ﾃｮncrederea ﾃｮn minciună. Acesta e şi motivul pentru care minciuna controlează ﾃｮn definitiv fiecare aspect al vieţii noastre şi descoperă ai cui fii suntem. Un gﾃ｢nd central al mişcării New Age ﾃｮl constituie subordonarea lui Dumnezeu de către om şi faptul că Dumnezeu reprezintă atﾃ｢t binele cﾃ｢t şi răul, adevărul ca şi minciuna. Ce absurditate! ﾃ始 Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu citim: "Dumnezeu este lumină şi ﾃｮn El nu este ﾃｮntuneric" (1 Ioan 1,5).
Minciuna şi adevărul se deosebesc ca ziua şi noaptea, ca lumina şi ﾃｮntunericul. Omul fără Dumnezeu este orbit, devenind un prizonier al minciunii. Isus le spune evreilor credincioşi: "Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" (Ioan 8,32).
Aceasta ﾃｮnseamnă că omul care-L recunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu şi se ﾃｮncredinţează Lui ﾃｮn ﾃｮntregime, experimentează o schimbare a "autorităţii" ﾃｮn viaţa lui. El ﾃｮnlocuieşte principiul minciunii cu cel al adevărului. ﾃ始 Isus Cristos nu este nimic fals, nimic neadevărat. Nu numai că El spune doar adevărul, El este adevărul.
Cuprins
Scopul scuză mijloacele
ﾃ始 toate domeniile vieţii se minte. ﾃ始 timpul campaniilor electorale, politicienii, pentru a ajunge la putere, fac promisiuni pe care apoi nu le mai ţin; comercianţii ﾃｮi ademenesc pe clienţi pentru a face cﾃ｢t mai mult profit; cei care fac reclamă promit fericire şi ﾃｮmplinire pentru a reuşi să-şi plaseze produsele; bărbaţi şi femei, părinţi şi copii, copii şi profesori se ﾃｮnşeală reciproc.
Face parte din viaţa de zi cu zi să fim ﾃｮnşelaţi şi minţiţi ﾃｮn permanentă. Cu toate acestea, de fiecare dată suntem dezamăgiţi.
Cuprins
De ce minte omul?
Din totdeauna omului i-a fost teamă să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale şi să-şi recunoască vinovăţia. El trebuie să se scuze, să se justifice şi să mintă, ﾃｮntrucﾃ｢t altfel ﾃｮşi pierde reputaţia. Frica de a nu fi respins, dispreţuit şi de a pierde afecţiunea celorlalţi ﾃｮl ﾃｮmpinge pe om spre minciună. Chiar şi ﾃｮn aceasta ﾃｮl vedem pe adversarul lui Dumnezeu la lucru, răsturnﾃ｢nd complet ceea ce Dumnezeu ne spune ﾃｮn Cuvﾃ｢ntul Său: "Dacă umblăm ﾃｮn lumină, după cum El ﾃ始suşi este ﾃｮn lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sﾃ｢ngele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice nelegiuire" (1 Ioan 1,7). Numai atunci cﾃ｢nd devenim oneşti e posibilă iertarea şi o comuniune adevărată.
Omul fără Dumnezeu şi-a pierdut identitatea, este lipsit de valoare. De aceea el se străduieşte cu disperare să şi-o recupereze, atribuindu-şi singur valoare şi importantă. El face acest lucru ﾃｮnşelﾃ｢ndu-se pe sine şi ﾃｮnşelﾃ｢ndu-i şi pe ceilalţi, părﾃ｢nd să fie ceva ceea ce ﾃｮn realitate nu este; ﾃｮşi arată latura cea mai bună, fălindu-se cu motivaţii nobile, ﾃｮn timp ce resortul tuturor acţiunilor sale ﾃｮl reprezintă purul egoism. De ce copiază un elev ﾃｮn timpul unei lucrări? Teama de a fi considerat ca fiind mai puţin inteligent decﾃ｢t colegul său, ﾃｮn cazul ﾃｮn care va obţine o notă scăzută, ﾃｮl ﾃｮmpinge către minciună. ﾃ始 fond, ﾃｮn societatea noastră are valoare cel care este frumos şi inteligent. Aceasta este şi ea o minciună care influenţează ﾃｮntreaga existenţă. Valoarea noastră nu depinde de prestaţiile noastre, de inteligenta noastră, nici de frumuseţe, ci este ﾃｮntemeiată ﾃｮn dragostea lui Dumnezeu fată de noi oamenii. Noi ﾃ司 suntem atﾃ｢t de preţioşi, ﾃｮncﾃ｢t El Şi-a dat viaţa pentru noi, pentru ca noi să devenim liberi. ﾃ始treaga noastră valoare se află ﾃｮn această dragoste. Ce eliberare este să fim acceptaţi astfel, cu toate defectele şi limitele noastre! Nu mai suntem astfel constrﾃ｢nşi să alergăm după nişte valori false.
Cuprins
Autoﾃｮnşelarea
ﾃ始 acest punct ﾃｮţi vine să crezi că minciuna nu mai trebuie să aibă nici un loc ﾃｮn viaţa unui creştin. Este adevărat, ﾃｮnsă realitatea se prezintă din păcate altfel. Unde este problema?
Cﾃ｢nd o persoană şi-a predat viaţa Domnului Isus, adversarul lui Dumnezeu pierde din influenţă, ﾃｮnsă nu se resemnează. Credinciosul nu mai este proprietatea sa, ﾃｮnsă diavolul ﾃｮncercă să-l facă inutilizabil pentru obiectivele lui Dumnezeu. De aceea el ﾃｮncearcă ﾃｮn mod repetat să-l facă pe cel credincios să cadă. Mulţi oameni se chinuie şi după convertirea lor la Cristos cu complexele de inferioritate care-i copleşesc şi cu lipsa respectului de sine. Aceste trăiri negative sunt dificil de eliminat, fiindcă sunt adﾃ｢nc ﾃｮnrădăcinate, crescute şi hrănite de mulţi ani. Gﾃ｢nduri ca: "Sunt un nimeni", "Nu sunt capabil de nimic" trebuiesc recunoscute ca fiind nişte minciuni şi respinse. Dacă n-o facem, ele vor constitui un teren fertil pentru alte minciuni. Astfel se poate ajunge, de exemplu, la ﾃｮmprăştierea de zvonuri cu privire la alţii sau la defăimarea altora. Făcﾃ｢nd aceasta, ne vom simţi noi ﾃｮnşine mai buni, superiori celorlalţi. Problema este că omul ajunge el ﾃｮnsuşi să creadă cu vremea nişte neadevăruri mereu repetate. Dacă ne surprindem spunﾃ｢nd o minciună sau o jumătate de adevăr, să nu considerăm asta ca fiind o bagatelă, ci să recunoaştem minciuna şi să cerem iertare. Diavolul vrea să ne ﾃｮmpiedice s-o facem. El ne şopteşte că vom pierde ﾃｮn faţa celorlalţi şi vom fi dispreţuiţi. ﾃ始să tocmai contrariul este adevărat. Dacă nu luăm ﾃｮn serios minciuna, conştiinţa va deveni tot mai insensibilă si odată cu trecerea timpului nu va mai reacţiona defel. Omul devine imun la vocea lăuntrică şi trăieşte ﾃｮn autoﾃｮnşelare. Paralizează şi astfel devine inutilizabil ﾃｮn lucrarea ridicării ﾃ士părăţiei lui Dumnezeu.
Cuprins
Educaţia spre adevăr
Deja un copil mic este deosebit de rafinat cﾃ｢nd e vorba să caute scuze, să descrie ﾃｮn mod eronat o situaţie, să arunce vina pe alţii, să muşamalizeze şi să ascundă. Părinţii şi educatorii se află ﾃｮn pericolul de a nu lua foarte ﾃｮn serios acest lucru. Poate ei ﾃｮnşişi nu sunt nişte campioni ai onestităţii. Un copil ﾃｮşi dă imediat seama de felul ﾃｮn care reacţionează adulţii ﾃｮn anumite situaţii şi procedează şi el ﾃｮntocmai. De aceea onestitatea ﾃｮncepe de la noi ﾃｮnşine. Trebuie să fim dispuşi să umblăm ﾃｮn lumină, să devenim sensibili la minciunile cotidiene cu care ne-am deprins. Nu-l putem impune unui copil să fie onest, ﾃｮnsă ﾃｮi putem sensibiliza conştiinţa. De aceea scuzele şi justificările false nu trebuie să fie minimalizate. Minciunile distrug ﾃｮncrederea, iar fără ﾃｮncredere nu este posibilă o comuniune reală. Este o componentă a educaţiei să-i arătăm ﾃｮn mod repetat copilului ce consecinţe grave poate avea minciuna: ﾃｮn locul ﾃｮncrederii apare neﾃｮncrederea. Acolo ﾃｮnsă unde domneşte neﾃｮncrederea, apare nesiguranţa, teama. Această lipsă a siguranţei şi frica pe care o ﾃｮntﾃ｢lnim la tot pasul sunt roadele minciunii. Nu mai poţi avea ﾃｮncredere ﾃｮn nimeni şi ﾃｮn nimic. Cuvﾃ｢ntul dat, promisiunea făcută nu mai au valoare. Aşa ﾃｮnsă este imposibil de trăit!
Rostirea adevărului este legată uneori, dacă nu de cele mai multe ori, de anumite dezavantaje. Cine nu profită de o situaţie creată prin minciună trece drept un prost. Şcolarul care are posibilitatea să copieze şi astfel să obţină a notă bună şi totuşi n-o face, este considerat drept nătﾃ｢ng de către colegi. Dar nu există ﾃｮn acest dispreţ, ﾃｮn neﾃｮnţelegerea respectivă şi o doză de admiraţie? Admiraţie faţă de un om care de dragul adevărului este gata să accepte un aparent dezavantaj? Nu se referă oare Isus tocmai la acest lucru atunci cﾃ｢nd spune că trebuie să fim lumină şi sare ﾃｮn această lume? Lumina descoperă şi sarea arde rana. Comportamentul corect al unei persoane pune ﾃｮn mod automat ﾃｮn discuţie comportamentul celui de alături, fiind astfel oricﾃ｢nd un stimulent pentru o corectare a vieţii, pentru o ﾃｮntoarcere. Şi tocmai aceasta este ﾃｮnsărcinarea pe care o avem ﾃｮn lumea aceasta, noi toţi cei care aparţinem Domnului Isus Cristos.
Y. S.
Cuprins |
