Continut
Vazut de 95 ori |
Respectul de sine este absolut necesar pentru sănătatea sufletească a omului. Dereglările psihice - depresiile, nevrozele, dependenţa de droguri sau agresiunile - pot fi consecinţa lipsei respectului de sine. Dorinţa cea mai adﾃ｢ncă a omului este de a avea valoare, de a fi acceptat şi apreciat. Omul caută să-şi demonstreze propria valoare ﾃｮn afara lui ﾃｮnsuşi. Cine se ştie iubit şi acceptat are mai puţine ﾃｮndoieli cu privire la sine. Cine nu primeşte niciodată sau abia dacă primeşte confirmarea propriei valori din partea celorlalţi, va trăi sentimentul inutilităţii, care ﾃｮl va arunca ﾃｮn braţele disperării.
Respectul sănătos de sine
De la bun ﾃｮnceput vrem să accentuăm că, atunci cﾃ｢nd vorbim despre respect de sine, nu ne referim la promovarea automulţumirii, a orgoliului şi vanităţii. Un om mﾃ｢ndru este un om despotic, trufaş, arogant şi egoist. Un astfel de respect de sine este aspru condamnat de Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu. ﾃ始 societatea noastră este valabilă maxima: "Fă ceea ce-ţi face plăcere"; "Satisfă-ţi doar propriile tale dorinţe"; "Ai grijă să-ţi capeţi drepturile, indiferent ce consecinţe are asta pentru ceilalţi", etc.
Un respect de sine sănătos are ceva de-a face cu demnitatea fiecărui om, care ﾃｮşi are originea ﾃｮn asemănarea cu chipul lui Dumnezeu. Creatorul ﾃ始suşi i-a conferit omului demnitatea, dăruindu-i facultatea de a-l fi un interlocutor. El l-a creat pe fiecare om ca personalitate unică cu daruri deosebite şi i-a conferit un sens şi un tei vieţii lui. Omul capătă un respect de sine real şi profund atunci cﾃ｢nd se ştie iubit şi acceptat de Dumnezeu ﾃｮn mod necondiţionat. Abia după ce i s-a iertat, omul este ﾃｮn stare să se ierte pe sine.
Cauze ale complexelor de inferioritate şi ale lipsei respectului de sine:
1.Atitudinea părinţilor şi a fraţilor faţă de copil
2.Valori false
3.Discrepanţa dintre convingeri, idealuri şi comportament
1. Atitudinea părinţilor şi a fraţilor faţă de copil
ﾃ始că de mici, copiii au parte de experienţe dureroase datorită atitudinii părinţilor. Zeflemeli sau tachinări din cauza unui defect fizic sau a unui anumit comportament, determină copilul să pună la ﾃｮndoială propria sa valoare. Mulţi adulţi au prostul obicei de a face ﾃｮn prezenţa copilului remarci dispreţuitoare la adresa acestuia. ﾃ始 anumite cazuri şi ﾃｮnvăţătorul se exprimă ﾃｮn mod asemănător, coborﾃ｢ndu-l pe elev ﾃｮn ochii colegilor şi făcﾃ｢ndu-l să se simtă ridicol. Toate astea duc la ﾃｮndoieli de sine, la instaurarea unui sentiment de neputinţă şi la pierderea respectului de sine. Adulţii trebuie să evite să trateze copiii ﾃｮntr-un mod lipsit de respect, pretinzﾃ｢nd că doar se distrează pe seama lor. ﾃ始 felul acesta, s-ar putea să punem bazele unei atitudini greşite faţă de ei ﾃｮnşişi. Toate lucrurile cu care copilul va fi confruntat de acum ﾃｮncolo, vor fi evaluate conform imaginii deformate pe care o are despre sine. Se vor cumula neputinţa şi insatisfacţia, iar rezultatul ﾃｮl constituie sentimente profunde de inferioritate, care, la rﾃ｢ndul lor, duc la reacţii false.
Dragostea şi acceptarea necondiţionată reprezintă temelia pentru sănătatea sufletească a unui copil. Părinţii pot exprima lucrul acesta şi altfel decﾃ｢t numai prin cuvinte. Felul ﾃｮn care mama ﾃｮşi ţine copilul, dăruirea şi afecţiunea ei, ﾃｮi conferă acestuia un sentiment de siguranţă şi ﾃｮncredere. Dacă ﾃｮnsă el simte că părinţii sunt cuprinşi de ﾃｮndoială, ﾃｮl resping, sunt ﾃｮn tensiune sau ﾃｮngrijoraţi, el va avea impresia că nu corespunde aşteptărilor. Astfel se naşte o imagine negativă despre sine.
Nu este vorba aici de a accepta şi a aprecia ﾃｮntru totul ceea ce copilul spune sau face. Se pune doar problema respectării personalităţii copilului, pentru ca el ﾃｮnsuşi să poată accepta propria valoare ca şi creatură a lui Dumnezeu. Un copil care crede că dragostea părinţilor pentru el depinde de comportamentul său, va crede de asemenea că valoarea sa depinde de judecata altor oameni. Copiii care au fost iubiţi necondiţionat sunt mult mai siguri de sine ca adulţi. Critica nu-i dezarmează imediat, nu le ﾃｮntăreşte sentimentele de inferioritate, ci poate fi evaluată ﾃｮntr-un mod mai obiectiv şi raţional.
2.Valori false
Sentimentele de inferioritate sunt foarte răspﾃ｢ndite ﾃｮn societatea noastră. Acest lucru depinde de scara de valori recunoscută la ora actuală. Omul trebuie să corespundă unei anumite imagini, pentru a fi admirat şi apreciat. Atracţia fizică şi inteligenţa se situează ﾃｮn fruntea acestei scări a valorilor. Deja de mici copii am fost conştienţi că frumuseţea fizică aduce avantaje. Simpatia adulţilor se ﾃｮndreaptă ﾃｮn mod automat către copilaşul ﾃｮncﾃ｢ntător cu ochi negri ca nişte biluţe. Copilul mai puţin atrăgător este uşor trecut cu vederea. Ce mare nedreptate! Copiii nu sunt chiar atﾃ｢t de neştiutori şi "se prind" repede. Trebuie să recunoaştem ﾃｮn mod sincer că suntem cu toţii influenţaţi de aceste valori false. Dacă la frumuseţea fizică se mai adaugă şi inteligenta, admiraţia adulţilor devine nemăsurată. ﾃ始 timp ce copilul mai puţin atrăgător şi de inteligenţă medie este ﾃｮnclinat să se ﾃｮndoiască de propria valoare, copilul admirat devine foarte uşor trufaş şi arogant. De ambele evoluţii negative suntem vinovaţi noi adulţii şi falsele valori pe care le comunicăm copiilor. Pe deasupra, unor părinţi care suferă ei ﾃｮnşişi de complexe de inferioritate, le vine greu să accepte imperfecţiunile copiilor lor. Sunt remarcate numai presupusele lipsuri. Cine se mai bucură de un copil care este generos, ﾃｮmparte cu alţii, ﾃｮşi manifestă compasiunea şi e plin de drăgălăşenie faţă de tovarăşii lui? Nu aceste valori contează, ci frumuseţea şi inteligenţa, chiar dacă sunt ﾃｮnsoţite de un comportament nesocial.
ﾃ始 trecut, atracţia fizică juca un rol mult mai mic decﾃ｢t astăzi. O femeie era preţuită şi pentru că era o mamă iubitoare, o soţie credincioasă şi o gospodină grozavă. Dacă avea nişte kilograme ﾃｮn plus sau ﾃｮn minus conta mai puţin. Cultul frumuseţii, pe care-l practicăm astăzi, ﾃｮşi are rădăcinile ﾃｮn revoluţia sexuală a anilor şaizeci. Toate standardele morale, valabile pﾃ｢nă atunci, au fost aruncate peste bord, pretinsele lanţuri au fost lepădate. ﾃ始 locul dragostei, care se leagă ﾃｮn mod responsabil de un partener, a fost propagat sexul liber. Filmul, televiziunea, reclamele şi moda au inundat societatea cu noua semnificaţie acordată sexualităţii. Era inevitabil ca femeile care nu dispuneau de un anumit farmec şi de necesarul sex-appeal, să fie trecute literal cu vederea. Ceea ce contează este numai faţada. Ceea ce este dincolo de ea, caracterul lăuntric nu mai prezintă nici un interes. Femeile care nu prezintă acele atribute atﾃ｢t de rﾃ｢vnite, au adeseori sentimente de inferioritate. Ele au ﾃｮndoieli cu privire la propria valoare fiindcă nici un om nu pare să se intereseze de ele, ﾃｮn timp ce colega cea atrăgătoare abia se poate apăra de mulţimea de admiratori.
ﾃ始să atractivitatea ﾃｮşi are şi reversul. Dacă o femeie simte că este atrăgătoare pentru soţul ei doar atﾃ｢t timp cﾃ｢t este tﾃ｢nără şi cu un corp perfect, ﾃｮn fond ea se va simţi ﾃｮnşelată. Ea nu se ştie apreciată şi iubită ca persoană, ci doar ca obiect al plăcerii. Cﾃ｢t de greu este să ﾃｮmbătrﾃ｢neşti ﾃｮn aceste condiţii! Fiecare rid pare să diminueze puţin sentimentul propriei valori. ﾃ始 mod automat, consecinţele sunt ﾃｮndoiala de sine şi sentimentele de inferioritate. Dacă am reuşi ﾃｮntr-adevăr să ne dăm seama ce am provocat cu aceste valori false!
3.Discrepanţa dintre convingeri, idealuri şi comportament
Măsura respectului nostru de sine determină ﾃｮn mare parte starea noastră sufletească. Modul nostru de gﾃ｢ndire, de vorbire şi de acţiune va fi influenţat de acest lucru. Un om căruia ﾃｮi lipseşte respectul de sine se compară ﾃｮn permanenţă cu ceilalţi. ﾃ始 funcţie de cei cu care este ﾃｮmpreună şi se confruntă, el se va simţi mai mult sau mai puţin satisfăcut de sine. Această comparare nesănătoasă duce la invidie, la gelozie şi la depresie.
Pierderea respectului de sine nu este ﾃｮntotdeauna doar urmarea unor experienţe negative avute ﾃｮn copilărie. De multe ori motivul este acela că oamenii sunt neﾃｮncrezători ﾃｮn ei ﾃｮnşişi. Comportamentul nu corespunde convingerii lăuntrice. ﾃ始 cazul creştinilor problema aceasta este deosebit de evidentă. Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu este standardul absolut obligatoriu. Asta este convingerea lor profundă. Şi totuşi, uneori nu acţionează conform acestui standard, merg ﾃｮn mod conştient pe căi proprii sau, din laşitate, nu susţin ceea ce ei ﾃｮnşişi cred şi consideră a fi corect. Ca urmare, concluzia conştiinţei lor este: "Eu nu sunt ceea ce pretind c-aş fi." Complexele de inferioritate şi pierderea respectului de sine sunt o urmare firească a acestui fapt. ﾃ始să, de regulă, lucrurile nu se opresc aici. Pentru a scăpa de sentimentul de frustrare, mulţi se refugiază ﾃｮn uitare. Alţii apelează la medicamente sau consumă alcool, iar alţii devin depresivi sau agresivi, ﾃｮn mod indirect, sunt pedepsiţi ceilalţi pentru propriul faliment.
Calea către o ﾃｮnsănătoşire sufletească trece prin sinceritatea confruntării cu sine şi cu alţii. Ar trebui să ﾃｮnvăţăm să ne depăşim frica pe care o avem de părerea oamenilor, bizuindu-ne pe puterea Celui ﾃｮnviat din morţi, Isus Cristos.
El ne ajută să facem voia sa, să ne schimbăm convingerea, pentru ca să rezulte o concordanţă ﾃｮn viaţa noastră. Astfel vom deveni credibili ﾃｮn proprii noştri ochi şi ne recăpătăm respectul de sine.
Yvonne Schwengeler |
