Continut
Vazut de 66 ori |
ﾃ始 nouă secunde s-a prăbuşit o lume
Oraşul japonez Kobe era considerat un oraş model. Dar a venit dimineaţa zilei de 17 ianuarie. Mai erau 14 minute pﾃ｢nă la ora şase, cﾃ｢nd două cutremure de pămﾃ｢nt - unul cu o durată de cinci secunde, celălalt de patru - au distrus metropola comercială. Peste 5000 de oameni şi-au pierdut viaţa sub ruine, 260.000 au fost răniţi şi nenumăraţi alţii au rămas fără nimic. Cutremurul spulberase o iluzie.
ﾃ始 oraşul Kobe, situat ﾃｮn centrul Japoniei, străzile şi liniile ferate treceau drept rezistente la cutremur. Fuseseră calculate cu ajutorul computerului şi construite cu mare atenţie. Oamenii se simţeau ﾃｮn siguranţă, cu totul altfel decﾃ｢t compatrioţii lor din Tokio. Acolo, ca şi la Yokohama, cutremurul din 1923, cﾃ｢nd au murit 140 000 de oameni, mai este şi acum prezent ﾃｮn memoria locuitorilor.
Totuşi, din 17 ianuarie ﾃｮn Kobe toate lucrurile s-au schimbat. Infrastructura a fost distrusă ﾃｮntr-o clipă. Apa, curentul electric, gazul, telefonul, traficul - nimic nu mai funcţiona. Săptămﾃ｢ni ﾃｮntregi metropola a zăcut ﾃｮn ruine.
Kobe şi majoritatea celor 1,4 milioane de locuitori ai săi se află ﾃｮntr-o stare de şoc. O explozie de energie imprevizibilă şi de necontrolat a curmat fulgerător orice plan omenesc.
ﾃ始 urma infernului de nouă secunde, oamenii din Kobe şi ﾃｮmprejurimi au ﾃｮnţeles definitiv un lucru: nu există nici un loc sigur. Nu rezistă nici măcar străzile proiectate pe computer, nici măcar acoperişul de deasupra capului şi nici podeaua de sub picioare nu sunt sigure. ﾃ始 Kobe a fost spulberată o iluzie. Nimeni nu mai vorbeşte de căi ferate şi străzi sigure. Fiecare ştie că este posibil să piardă totul de pe o zi pe alta, rămﾃ｢nﾃ｢nd sărac lipit şi fără vreun acoperiş deasupra capului.
Catastrofei exterioare i-a urmat criza lăuntrică. Manageri şi proprietari de firme şi-au văzut distrusă munca lor de-o viaţă. Ceea ce ei consideraseră că ridicaseră trainic, se prăbuşise ca un castel din cărţi de joc, distrus de o putere superioară. Mulţi stăteau neputincioşi ﾃｮn faţa neantului. Existau cazuri de sinucideri şi crescuse rata infarcturilor.
Totuşi există oameni ﾃｮn Kobe care ﾃｮşi explică ﾃｮntr-un mod diferit viaţa lor, viaţă al cărei conţinut nu este ancorat ﾃｮn lucrurile vizibile, ci ﾃｮn cele invizibile - ﾃｮn credinţa ﾃｮn Isus Cristos. Cum au trăit aceştia catastrofa?
Iată de exemplu familia Morishima. Clădirile de jur-ﾃｮmprejurul casei lor sunt distruse. Locuinţa lor mai stă ﾃｮn picioare, totuşi interiorul a fost puternic afectat. Au trăit mult timp fără apă, gaz şi curent. "Ni se părea că venise sfﾃ｢rşitul lumii", povesteau ei, "totul se clătina ﾃｮncoace şi ﾃｮncolo." Ce-au făcut ei ﾃｮn acele clipe - au urlat sau au luat-o la fugă? "Ne-am rugat ﾃｮmpreună cu copiii", povesteşte Morishima tatăl. "Ne-am plecat ﾃｮnaintea lui Dumnezeu. Ca niciodată pﾃ｢nă atunci ne-am recunoscut ﾃｮmpreună, ca familie, greşelile. Ne-am pocăit şi am simţit prezenţa lui Dumnezeu."
Abordﾃ｢ndu-l ﾃｮn gospodăria ruinată, Saburo Morishima, ﾃｮn vﾃ｢rstă de 51 de ani, ne-a răspuns cu un verset din Biblie, din cartea lui Iov: "Domnul a dat şi Domnul a luat! Binecuvﾃ｢ntat fie Numele Domnului!" Apoi a completat rﾃ｢zﾃ｢nd: "Acum e vremea aruncatului! Ceea ce nu ne mai trebuie neapărat, este aruncat."
Nici soţia sa Kuniko nu se află sub şocul cutremurului. Dimpotrivă, ea mărturiseşte: "Am primit mult. Niciodată ﾃｮnainte n-am fost atﾃ｢t de uniţi ca şi familie. Totul este să te ﾃｮncrezi ﾃｮn Domnul. Am pierdut mult, ﾃｮnsă am fost copleşiţi cu multă bucurie. Putem să luăm totul din mﾃ｢na lui Dumnezeu."
Ca explicaţie pentru atitudinea ei, Kuniko citează din Epistola către romani, capitolul 11, versetul 36: "Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava ﾃｮn veci."
Creştinii din Kobe n-au fost feriţi de pagube materiale. Sala unei comunităţi, ﾃｮnchiriată cu mulţi ani ﾃｮn urmă şi ﾃｮn care se strﾃ｢ngeau ﾃｮn mod regulat peste 250 de oameni, s-a prăbuşit ﾃｮn ﾃｮntregime. Multe case au fost distruse. Creştinii s-au ajutat unii pe alţii după posibilităţi şi i-au adăpostit pe fraţii lor rămaşi fără adăpost.
Familia Watanabe locuieşte ﾃｮn Port Island, o insulă artificială. Toate podurile de legătură cu uscatul s-au prăbuşit. Susumu Watanabe, de 54 de ani, accentuează că fusese foarte mﾃ｢ndru de oraş. Pentru el un cutremur era de neimaginat ﾃｮn această regiune, ﾃｮnsă a venit. Simţind ﾃｮntreaga neputinţă omenească, şi-a amintit ﾃｮn acele clipe de groază de un verset biblic: "Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului" (Romani 14:8).
Cu siguranţa fermă de a sta, pﾃ｢nă dincolo de moarte, ﾃｮn mﾃ｢na lui Dumnezeu, aceşti oameni au trăit catastrofa ﾃｮntr-o linişte incredibilă. S-au rugat pentru membrii familiei, care ﾃｮncă nu acceptaseră ﾃｮn inimile lor mesajul despre harul mﾃ｢ntuitor al lui Dumnezeu.
ﾃ始 zona oraşului cea mai afectată de seism, locuia Ishibashi Kimiko, o văduvă cu doi copii. Un şifonier imens se prăbuşise peste pian. Dedesubt se ascunseseră, protejaţi ﾃｮntr-un mod minunat, cei doi copilaşi! Doamna Kimiko şi copiii ei au fost preluaţi de familia Yamashina.
Katsuo Yamashina, ﾃｮn vﾃ｢rstă de 42 de ani, se urcase imediat după cutremur pe motocicletă, pentru a se interesa ﾃｮn oraş de cunoscuţii din comunitatea sa creştină. Imaginea oraşului distrus l-a zguduit. Pentru el era evident că Dumnezeu vorbise ﾃｮn felul acela. El vrea să dăruiască ﾃｮnnoire lăuntrică, pocăinţă, pentru a putea binecuvﾃ｢nta din nou.
La cﾃ｢teva zile de la cutremur, Yamashina şi alte 50 de persoane din comunitatea sa s-au adunat laolaltă - oare pentru a jeli, pentru a se plﾃ｢nge? Am putea scutura neﾃｮncrezători din cap, dar ei s-au strﾃ｢ns pentru a-l mulţumi lui Dumnezeu. Şi ﾃｮntre ei nevoile materiale erau destul de mari; totuşi, ﾃｮn mijlocul dezastrului, au mărturisit că şi-au dat seama că, ﾃｮntr-adevăr, Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu a fost şi este ajutorul esenţial, mai important decﾃ｢t pﾃ｢inea şi apa.
ﾃ始 cadrul discuţiilor purtate, s-a cristalizat o constatare care explică şi motivaţia deosebită cu care aceşti creştini japonezi ﾃｮşi trăiesc credinţa: "Noi n-am fost ocrotiţi fiindcă-i aparţinem Domnului, ci fiindcă abia de acum ﾃｮnainte El vrea să ne folosească şi mai mult."
Numele "Kobe" ﾃｮnseamnă "Uşa către Dumnezeu". Oare Dumnezeu prin acest cutremur a ﾃｮnchis sau a deschis această uşă? ﾃ始 orice caz, seismul n-a dărﾃ｢mat numai case, ci şi modele greşite de gﾃ｢ndire. Credinţa ﾃｮn siguranţa creată prin forţe proprii, prin bani şi muncă, s-a dovedit a fi o amăgire, ﾃｮn catastrofă s-a aflat şi şansa unei treziri şi ﾃｮntoarceri către Dumnezeul cel viu. ﾃ始 situaţia aceasta de criză se aude chemarea Aceluia care a spus despre Sine: "Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mﾃ｢ntuit" (Ioan 10:9).
Rolf Hﾃｶneisen |
