Continut
Vazut de 119 ori |
Chiar dacă abia se mai acceptă acest lucru ﾃｮn cadrul discuţiilor publice, totuşi Biblia conţine critici aspre la adresa religiilor. Epistola către romani sintetizează situaţia omului şi calea mﾃ｢ntuirii astfel:
- Orice om trăieşte ﾃｮntr-o stare de răzvrătire ﾃｮmpotriva lui Dumnezeu şi este un păcătos (Romani 3:1-20).
- Această răzvrătire nu poate fi rezolvată prin nici o faptă bună ﾃｮn cadrul Legii lui Dumnezeu (3:19-20).
- Există o singură cale de salvare din faţa mﾃ｢niei lui Dumnezeu: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a murit ﾃｮn locul nostru, pentru păcatele noastre, pe crucea de la Golgota (3:21-26). Cine crede ﾃｮn Isus, se bizuie pe jertfa Sa şi recunoaşte justeţea pedepsei divine, va fi justificat ﾃｮnaintea lui Dumnezeu şi este salvat (3:27-31).
ﾃ始aintea acestui paragraf din epistolă, apostolul Pavel descoperă de ce fiecare om este răspunzător ﾃｮnaintea lui Dumnezeu, fiind totodată conştient de acest lucru (1:18-32). Mﾃ｢nia lui Dumnezeu se ﾃｮndreaptă, pe de o parte, ﾃｮmpotriva lipsei unei relaţii a omului cu EI şi, pe de alta, ﾃｮmpotriva relaţiei distruse dintre oameni. Aceşti oameni ﾃｮnăbuşă adevărul (vers. 18). Ce vrea să spună cu asta? Pavel se justifică: "...fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit ﾃｮn ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu" (vers. 19). De fapt, Dumnezeu nu este vizibil ﾃｮn mod direct. Totuşi de la crearea pămﾃ｢ntului este cu putinţă ca prin reflectare să se ﾃｮnţeleagă că la originea creaţiei trebuie să se afle o Persoană care are puteri nemărginite (vers. 20).
Omul provoacă mﾃ｢nia lui Dumnezeu prin nerecunoştinţa lui faţă de Creator ca şi prin diversele sale surogate religioase (vers. 20-23). Problema nu este deci numai dacă există sau nu Dumnezeu, ci ﾃｮn egală măsură cui ﾃｮi slujeşte omul, pe cine glorifică cu viaţa lui.
Pentru a nu fi nevoie să-I mulţumească Creatorului, omul ﾃｮşi creează substitute. EI ﾃｮşi suceşte gﾃ｢ndirea şi credinţa, ﾃｮnlocuind Creatorul cu creaţia Sa: "(oamenii) ...au schimbat slava Dumnezeului nemuritor" şi anume ﾃｮn icoane care seamănă cu oameni sau animale (Romani 1:23). ﾃ始 locul Dumnezeului invizibil apar reprezentări vizibile. Dumnezeu este ﾃｮnlocuit. Slava şi cinstea ce I Se cuvin capătă o altă adresă. Astfel omul ﾃｮşi creează o religie proprie. Odată se ﾃｮnalţă pe sine la rang de dumnezeu, altă dată slăveşte o altă persoană ﾃｮn viaţă sau divinizează imaginea unui defunct. ﾃ始să indiferent că se ﾃｮnchină unui animal sau unei pietre, "mamei pămﾃ｢nt" sau banului - toate sunt acţiuni surogat, prin care o parte a creaţiei este aşezată ﾃｮn locul Creatorului.
ﾃ始 Vechiul Testament găsim lungi pasaje ce fac o serioasă critică la adresa religiei. Profeţi cum ar fi de exemplu Habacuc, ﾃｮşi bat joc de oamenii care mai ﾃｮntﾃ｢i ﾃｮşi cioplesc cu mﾃ｢na lor imaginea unui idol şi apoi i se ﾃｮnchină: "La ce ar putea folosi un chip cioplit pe care-I ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat care ﾃｮnvaţă pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-şi pună ﾃｮncrederea in el, pe cﾃ｢nd el făureşte numai idoli muţi? Vai de cel ce zice lemnului: `Scoală-te!' şi unei pietre mute: `Trezeşte-te!' Poate ea să dea ﾃｮnvăţătură? Iată că este ﾃｮmpodobită cu aur şi argint, dar ﾃｮn ea nu este un duh care s-o ﾃｮnsufleţească" (Habacuc 2:18-19).
Isaia scrie: "Toţi cei ce fac idoli sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic" (44,9). Cuvﾃ｢ntul ebraic folosit ﾃｮn Vechiul Testament pentru "idol" ﾃｮnseamnă, tradus literal, "nulitate"; idolii nu sunt decﾃ｢t lemn, pietre sau animale - ceva creat, care, ﾃｮn principiu, ﾃｮi este inferior omului.
Totuşi acest lucru uneori nu se mai observă. Goana după practici religioase ﾃｮnlocuitoare, conştiinţa propriei vinovăţii pot fi atﾃ｢t de mari şi de greşit ﾃｮndrumate, ﾃｮncﾃ｢t oamenii ﾃｮngenunchează la picioarele chipurilor cioplite de ei ﾃｮnşişi şi imploră mﾃ｢ntuirea. Isaia descrie astfel lucrurile: "Cu ce mai rămﾃ｢ne (din copac), face un dumnezeu, idolul lui. ﾃ始genunchează ﾃｮnaintea lui, i se ﾃｮnchină, ﾃｮl cheamă şi strigă: Mﾃ｢ntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!" (44:16-17).
Dumnezeilor făcuţi de mﾃ｢na omenească Ieremia le pune ﾃｮn faţă pe Creatorul viu şi invizibil al universului: "Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un ﾃ士părat veşnic... El a făcut pămﾃ｢ntul prin puterea Lui, a ﾃｮntemeiat lumea prin ﾃｮnţelepciunea Lui, a ﾃｮntins cerurile prin priceperea Lui" (Ieremia 10,10 şi 12).
ﾃ始 Noul Testament stă scris cum Pavel ﾃｮşi susţine reflecţiile sale şi ﾃｮn controversele directe cu reprezentanţii altor religii (vezi Faptele Apostolilor 14 şi 17). ﾃ始 renumita cuvﾃ｢ntare ateniană, ﾃｮn faţa ﾃｮntregii adunării de filozofi de vază, el argumentează: "Dumnezeul care a făcut lumea şi tot ce este ﾃｮn ea, este Domn al cerului şi al pămﾃ｢ntului, nu locuieşte ﾃｮn temple făcute de mﾃ｢ini, nici nu este slujit de mﾃ｢ini omeneşti, ca şi cﾃ｢nd ar avea nevoie de ceva, El care dă tuturor viaţă, suflare şi toate" (Faptele Apostolilor 17:24-25). Noi oamenii n-ar trebui să socotim că "ceea ce este dumnezeiesc este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugul şi născocirea omului" (vers. 29).
Cercetătorul german ﾃｮn domeniul religiilor Thomas Schirrmacher comentează: "Omul are nevoie de religii, fie ele teiste sau ateiste, fie ele celebre sau mascate, pentru a putea suprima adevărul că există un Creator care ﾃｮi cere socoteală pentru viaţa sa. Omul ﾃｮşi creează o religie care pare a fi mai convenabilă decﾃ｢t a-L slăvi şi sluji pe Creator. El ﾃｮşi creează dumnezeii săi, ﾃｮn loc să recunoască faptul că el ﾃｮnsuşi a fost creat de Dumnezeu şi este răspunzător faţă de El".
Sfﾃ｢nta Scriptură conţine o critică temeinică la adresa religiilor. ﾃ始cercările de armonizare a diverselor religii, pentru a ajunge la unitatea lor, sunt posibile, din punct de vedere creştin, abia atunci cﾃ｢nd Biblia ﾃｮşi pierde ﾃｮnsemnătatea ei ca ﾃｮndreptar divin pentru ﾃｮnvăţătură şi viaţă.
Orice om trebuie să se confrunte cu existenţa Creatorului. Problema existenţei lui Dumnezeu n-o poate trata nimeni numai de la distanţă; ea atinge ﾃｮn mod personal pe fiecare şi cere un răspuns.
ﾃ始că de la ﾃｮnceputul Epistolei sale către romani, Pavel sintetizează ﾃｮn cﾃ｢teva cuvinte: "...ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu ﾃｮn minciună şi sau ﾃｮnchinat şi au slujit creaturii ﾃｮn locul Creatorului, Cel care este binecuvﾃ｢ntat ﾃｮn veci!" (1,25). Ciudat, nu? ﾃ始tﾃ｢i apostolul vorbeşte despre oameni care nu-L slăvesc pe Dumnezeu, apoi ﾃｮşi ﾃｮncheie fraza cu o preamărire la adresa Creatorului! El poate face acest lucru doar fiindcă are iertarea prin Isus Cristos. Din acest motiv el ﾃｮi este nespus de recunoscător lui Dumnezeu şi ﾃｮi poate sluji şi preamări. Pavel priveşte la lucrurile invizibile, fiindcă tot ceea ce este vizibil este şi mărginit ﾃｮn timp; cele invizibile ﾃｮnsă sunt veşnice.
Cui ﾃｮi sunt eu deci recunoscător? Pe cine onorez cu viaţa mea? Acestea sunt ﾃｮntrebările cu adevărat decisive şi răspunsul la ele determină destinul nostru pentru vecie.
R. H. |
