Continut
Vazut de 107 ori |
Un bărbat trecut de 70 de ani a ﾃｮncetat din viaţă. La priveghi am stat alături de văduvă. Nu sunt de mult timp pastor ﾃｮn biserică şi nu-i cunoscusem soţul. Ea mi-a povestit că acesta se zbătuse aproape douăzeci de ani
ﾃ始tre viaţă şi moarte, ﾃｮn fiecare an fusese ﾃｮn spital, făcuse, ﾃｮntre altele, un infarct şi un stop cardiac prelungit. Am ﾃｮntrebat-o pe văduvă dacă, ţinﾃ｢nd cont de aceste experienţe, stătuse de vorbă cu soţul ei cu privire la moarte. Mi-a răspuns că n-o făcuse. Niciodată. - Ciudat, m-am gﾃ｢ndit, atﾃ｢t de des fusese confruntat decedatul şi, alături de el soţia lui, cu moartea, atﾃ｢t de des se aflase ﾃｮn pragul morţii - ﾃｮnsă niciodată nu vorbiseră despre asta.
Această experienţă avută de mine nu reprezintă un caz singular, o excepţie, ci mai degrabă o regulă. Realitatea morţii este ocolită, dată la o parte, trecută cu vederea. Dar de unde am putea primi un răspuns la această ﾃｮntrebare? Cine ne poate spune ce urmează după moarte? Biblia nu tace ﾃｮn această privinţă. ﾃ始 ea găsim mărturii cu privire la moarte şi la nădejdea pe care o putem avea dincolo de ea.
ﾃ始 confruntările mele personale cu moartea, şi cu a mea proprie, mi-au devenit importante şi utile cﾃ｢teva gﾃ｢nduri.
Un cuvﾃ｢nt al lui Isus din Evanghelia după Ioan ﾃｮmi revine mereu ﾃｮn minte: "Eu sunt ﾃｮnvierea şi viaţa. Cine crede ﾃｮn Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede ﾃｮn Mine, nu va muri niciodată" (Ioan 11:24-25).
De aici pot deduce următoarea promisiune: moartea nu reprezintă sfﾃ｢rşitul şi nici nu are ultimul cuvﾃ｢nt de spus. Isus este Domnul vieţii şi al morţii, El este Cel viu. El a biruit, a ﾃｮnfrﾃ｢nt moartea prin moartea Lui pe cruce şi ﾃｮnvierea din duminica Pastelor. ﾃ始 Biblie moartea nu este ﾃｮnţeleasă ca fiind sfﾃ｢rşitul natural al vieţii şi nici ca un prieten al omului, ci ca ultimul duşman pe care Isus l-a biruit. De fiecare dată cﾃ｢nd mă aflu ﾃｮn faţa unui sicriu, ﾃｮmi dau seama din nou de nenaturalul şi ostilul reprezentat de moarte: ea provoacă durere, tristeţe şi suferinţă celor rămaşi ﾃｮn urmă; distruge legături personale profunde. Cﾃ｢t de cumplite şi de dramatice ar fi toate astea, dacă Domnul Isus nu ar fi de partea mea ca Acela care a biruit moartea - chiar ﾃｮmpotriva a tot ceea ce realitatea vizibilă ne poate face să credem.
Isus promite că acela care crede ﾃｮn El, care-I ﾃｮncredinţează viaţa, va primi viaţă veşnică şi nu va mai muri niciodată. Dacă asta e adevărat, ﾃｮnseamnă că viaţa veşnică nu ﾃｮncepe abia după moarte, ci deja acum şi aici. ﾃ始seamnă că, dacă mă ﾃｮncredinţez Lui ﾃｮn ﾃｮntregime, am ﾃｮncă de acum viaţa veşnică. Această viaţă nu poate fi distrusă nici prin moarte. Mă bizui pe faptul că, deşi moartea pune capăt vieţii mele şi trupului meu pămﾃ｢ntesc, prin ea eu nu dispar, ci pot trăi ﾃｮn veşnicie ﾃｮmpreună cu Isus. ﾃ始să nu uit şi nici nu vreau să ascund cealaltă latură a acestui adevăr: cine nu crede ﾃｮn Isus nu are viaţa veşnică. Nici cel necredincios nu va dispărea ﾃｮn moarte, ci va aştepta judecata şi condamnarea. Cu atﾃ｢t mai imperios răsună chemarea lui Isus, de a-I preda propria viaţă, pentru a primi de la El viaţa veşnică.
Isus, Cel viu, care-mi dăruieşte ﾃｮncă de acum viaţa veşnică, mă duce de mﾃ｢nă prin această viaţă pămﾃ｢ntească şi mă trece şi prin moarte. Acest lucru ﾃｮmi dă linişte şi siguranţă; mă susţine şi mă poartă acum, ﾃｮn viitor şi cﾃ｢nd voi ﾃｮnfrunta moartea. Eu nu mor singur şi nici nu trebuie să trec singur peste hotarul morţii. Isus, Domnul cel viu peste viaţă şi moarte, este cu mine, este alături de mine, chiar şi atunci cﾃ｢nd toate mﾃ｢inile omeneşti trebuie să-mi dea drumul.
Cu siguranţa că Isus este cu mine şi mă poartă, am curajul să reflectez cu privire la moarte şi să vorbesc despre ea. Acest lucru mă ﾃｮncurajează să discut cu cei aflaţi pe patul de moarte despre ceea ce urmează după aceea. Ce ar putea fi mai lipsit de milă decﾃ｢t să-l laşi pe un muribund singur ﾃｮn faţa morţii şi a tuturor ﾃｮntrebărilor ei, care nici nu pot fi exprimate? Isus ne dăruieşte o speranţă care trece dincolo de moarte.
R.M. |
