Continut
Vazut de 271 ori |
Există un răspuns la problema suferinţei?
Partea a 3-a
Toate guvernele, chiar şi dictaturile, sunt oare de la Dumnezeu?
"Oricine să fie supus stăpﾃ｢nirilor celor mai ﾃｮnalte; căci nu există vreo stăpﾃ｢nire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpﾃ｢nirile care sunt, au fost rﾃ｢nduite de Dumnezeu. De aceea, cine se ﾃｮmpotriveşte stăpﾃ｢nirii, se ﾃｮmpotriveşte rﾃ｢nduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se ﾃｮmpotrivesc ﾃｮşi vor lua osﾃ｢nda. Stăpﾃ｢nitorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea! Vrei dar să nu-ti fie frică de stăpﾃ｢nire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea! Stăpﾃ｢nitorul este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba Stăpﾃ｢nitorul poartă sabia. El este ﾃｮn slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din ﾃｮndemnul cugetului. Tot din cauza aceasta să plătiţi şi impozitele. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcﾃ｢nd necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi impozite, daţi-i impozitele; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea" Romani 13:1-7
Războaiele aduc ﾃｮntotdeauna o suferinţă nespusă unor popoare ﾃｮntregi, familiilor, bărbaţilor şi femeilor. Şi ﾃｮn ziua de astăzi sunt purtate războaie ﾃｮn diferite zone de pe glob. Zilnic suntem confruntaţi cu imagini teribile din fosta Iugoslavie, din Sudan sau din Ruanda; imagini de oameni ucişi, bărbaţi cu membrele sfﾃ｢şiate de grenade, femei violate, copii plﾃ｢ngﾃ｢nd şi bătrﾃ｢ni lipsiţi de orice speranţă, cu feţele crispate de durere.
Oare numai dictatorii, şefii de guverne avizi de putere sau generalii sunt răspunzători de aceste războaie? Cetăţeanul de rﾃ｢nd n-a fost ﾃｮntrebat; mulţi, care suferă din cauza acestor confruntări, detestă profund războiul. Dacă e adevărat că orice stăpﾃ｢nire este de la Dumnezeu, atunci, ﾃｮn consecinţă, El este răspunzător pentru toată suferinţa şi mizeria provocate de război. - La prima vedere, această afirmaţie pare logică; şi totuşi, să nu ne grăbim să tragem concluzii pripite.
Articolele precedente pe această temă, din ultimele numere ale "ethos"-ului, au arătat că noi oamenii provocăm mai multă suferinţă, nouă ﾃｮnşine şi altora, decﾃ｢t suntem dispuşi să recunoaştem. Este mult mai uşor să-L reclamăm pe Dumnezeu şi să-l imputăm Lui nedreptatea şi violenţa.
De fapt noi trăim ﾃｮntr-o societate ﾃｮn care responsabilitatea individuală este tot mai mult dată la o parte. De vină este ﾃｮntotdeauna celălalt.
Cine este el ﾃｮnsuşi nedrept şi dur, cine-şi foloseşte ﾃｮn mod brutal coatele - fără a ţine cont de ceilalţi - pentru a ajunge ﾃｮn faţă şi a se realiza, acela ﾃｮi atribuie ﾃｮn mod uşuratic lui Dumnezeu propriile sale porniri. Omul are tendinţa să proiecteze asupra altcuiva vina sa şi, dﾃ｢nd-o la o parte, s-o mărească şi chiar s-o judece fără milă la celălalt.
Judecﾃ｢ndu-l pe celălalt, se uşurează el ﾃｮnsuşi ﾃｮn privinţa vinei. Prin comparaţie, el apare astfel mai moral şi cu un caracter mai bun. Persoanele care nu-şi recunosc propria vină, arată cu degetul către ceilalţi şi, ﾃｮn final, către Dumnezeu, acuzﾃ｢ndu-L. Dacă dispreţuim Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu şi ne ﾃｮntoarcem privi rea de la el, ne facem rău atﾃ｢t nouă cﾃ｢t şi celorlalţi.
ﾃ始 general s-ar putea spune: dacă poporul este nelegiuit, atunci nelegiuită este şi stăpﾃ｢nirea care-l guvernează. Stalin, Hitler, Ceauşescu, Hussein şi mulţi alţii nu au ajuns la putere peste noapte, din neant. Această afirmaţie este confirmată de multe exemple din istorie, fiind ﾃｮntărită şi de Biblie.
Rusia
Rusia ţaristă, de dinaintea revoluţiei bolşevice, era decăzută. Belşugul şi viata desfrﾃ｢nată se aflau ﾃｮn contrast net cu sărăcia lucie a celei mai mari părţi a populaţiei. Această formă de societate, care, ﾃｮn plus, se ascundea după o religiozitate mincinoasă şi făţarnică, reprezenta, pentru opoziţia nemulţumită, o invitaţie tocmai potrivită la o lovitură de stat. ﾃ始să comunismul n-a adus maselor largi ceea ce ele speraseră. Nişte stăpﾃ｢nitori noi fără Dumnezeu nu pot aduce pacea, ci doar sﾃ｢nge şi lacrimi. De regulă, ei sunt mai plini de cruzime decﾃ｢t cei cărora le-au luat locul. Pe măsură ce puterea lui Stalin ﾃｮn Rusia creştea, creşteau de asemenea orgoliul şi brutalitatea lui. Cei care i se opuneau, dispăreau. Totodată, el pretindea poporului tot mai multă supunere şi ﾃｮnchinare; ﾃｮn multe locuri şi-a ridicat statui; nenumărate străzi, ba chiar un oraş ﾃｮntreg, au trebuit să ia numele lui. ﾃ始 grandomania sa demonică, a dispus uciderea a nenumăraţi oameni care trăiau ﾃｮn localitatea sa natală şi-l cunoşteau dinainte de a ajunge la putere, printre ei şi un fost profesor al lui. A suprimat pe toţi martorii copilăriei sale, pentru a scrie o nouă istorie, falsificată. Acest dictator rus, ﾃｮnsetat de putere, a dispus uciderea cu sﾃ｢nge rece a 10-30 de milioane de oameni. Brutalităţi asemănătoare pot fi relatate şi despre ceilalţi dictatori, cum au fost Hitler, Ceauşescu sau Hussein.
După 70 de ani de asuprire, poporul rus s-a bucurat să vadă căzﾃ｢nd lanţurile dictaturii. Ce explozie de fericire a inundat Piaţa Kremlinului, cﾃ｢nd sute de mii de oameni sărbătoreau ﾃ士preună cu Elţﾃ｢n eliberarea poporului rus. ﾃ始să bucuria n-a durat prea mult. Uriaşul imperiu nu era unit. Locuitorii lui nu voiau să ﾃｮnţeleagă că situaţia dezolantă a economiei nu se putea ﾃｮmbunătăţi peste noapte şi că Rusia nu putea fi transformată brusc ﾃｮntr-o tară de huzur, ﾃｮn loc să-şi suflece mﾃ｢necile şi să caute să atingă ţelul comun, mulţi au abuzat de libertatea ivită pentru a-şi satisface propriile nevoi pe socoteala celorlalţi. A urmat inevitabilul: Uriaşul imperiu s-a prăbuşit, au apărut războaiele civile şi astfel o naţiune se fărﾃ｢miţează şi este umilită. Şomajul, sărăcia cruntă şi deznădejdea iau amploare; creşterea criminalităţii ﾃｮn fosta Uniune Sovietică este ﾃｮngrijorătoare. Sectele şi grupările satanice cunosc o mare afluenţă. Cunoscători ai Moscovei susţin că oraşul se compară cu Chicago-ul din anii 30. Recent, pe aeroportul internaţional din capitala rusă a trebuit ﾃｮnlocuit un ﾃｮntreg colectiv al poliţiei de supraveghere, fiindcă funcţionarii ﾃｮi prădau şi-i ucideau ﾃｮn mod sistematic pe călătorii ce arătau a fi ﾃｮnstăriţi.
Pe acest teren al fărădelegii şi al nelegiuirii, se ridică dintr-o dată, ca din senin, un om şi-i oferă umilului cetăţean rus, folosind un limbaj demagogic, o viziune grandioasă: muncă, pﾃ｢ine, bunăstare şi mai ales grandoare. - Nu par cunoscute asemenea sloganuri? Jirinovski le promite ruşilor strălucirea şi revenirea ţării ca o putere mondială. El vorbeşte deschis despre planurile şi scopurile sale. Ca şi Hitler la vremea lui, el tună şi fulgeră ﾃｮmpotriva evreilor, spune pe faţă că va ﾃｮnarma armata şi va utiliza bombele atomice ﾃｮn scopul ﾃｮn care acestea au fost create. Ultima sa carte se numeşte "Lovitură spre sud". Cu toate că Jirinovski vorbeşte fără echivoc despre violenţă şi război, afirmﾃ｢nd că, odată ajuns la putere, va aduce sﾃ｢nge şi lacrimi peste multe naţiuni, milioane de oameni ﾃｮl votează, ﾃｮn cazul ﾃｮn care Jirinovski l-ar succeda pe Elţﾃ｢n, sau ar ajunge cumva la putere, Rusia ar constitui un nou exemplu ﾃｮn istorie, prin care un popor fără Dumnezeu ar avea parte de o guvernare fără Dumnezeu.
Guvernarea anticristică
Ceea ce se va ﾃｮntﾃ｢mpla cu popoarele singulare, se va ﾃｮntﾃ｢mpla şi cu restul lumii. Cﾃ｢nd răul va umple paharul şi va da peste el, Anticristul va prelua conducerea lumii şi va produce o suferinţă nemărginită. Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu nu ne lasă nici un dubiu ﾃｮn această privinţă. Anticristul este fiara care iese din mare, avﾃ｢nd şapte capete şi zece coarne (Apocalipsa 13:1). Biblia o numeşte "omul fărădelegii", "fiul pierzării" (2Tesaloniceni 2:3). Ea poartă un număr de om, şi numărul ei este 666 (Apocalipsa 13:18). Anticristul va fi unicul stăpﾃ｢nitor al lumii, fiind, pentru un anumit timp, invincibil din punct de vedere politic, economic şi militar.
Militar: "Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?" (Apocalipsa 13:4b)
Politic: "Toţi au acelaşi gﾃ｢nd şi dau fiarei puterea şi stăpﾃ｢nirea lor" (Apocalipsa 17:13).
Economic: "Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei" (Apocalipsa 13:17).
Cu cﾃ｢t problemele lumii contemporane sunt tot mai de nerezolvat şi cu cﾃ｢t lumea se adﾃ｢nceşte mai mult ﾃｮn confuzie, cu atﾃ｢t mai insistent devine strigătul după un om puternic. Prin prăbuşirea normelor şi valorilor biblice se pregăteşte terenul pentru urcarea la tron a Anticristului. Profeţia Bibliei ﾃｮn legătură cu vremurile din urmă vorbeşte de o perioadă de falsă siguranţă (să fie aceasta pacea dintre Israel şi OEP?), care va fi urmată, ca din senin, de un atac al unei alianţe de popoare din nord (vezi Ezechiel 36-39). Comandant suprem al forţei militare aliate va fi Gog, domnitorul din ţara Magog, domnitorul Roşului, al Meşecului şi Tubalului (Ezechiel 38:1-6). Mulţi comentatori ai Bibliei sunt convinşi că aceste popoare se găsesc ﾃｮn Rusia de astăzi. Cuvﾃ｢ntul "roş" este rădăcina cuvﾃ｢ntului modern care ﾃｮnseamnă Rusia. Pe baza cunoştinţelor pe care le avem ﾃｮn prezent, profetul Ezechiel ar fi putut spune că, sub conducerea domnului Rusiei, Libia şi Iranul vor năvăli ﾃｮn Israel. Actualul preşedintele rus Elţﾃ｢n a concentrat o asemenea putere absolută ﾃｮn mﾃ｢inile sale, cum nu exercitaseră ﾃｮnainte decﾃ｢t suveranii monarhiilor absolutiste; iar extremistul de dreapta Jirinovski, după propriile-i declaraţii, are intenţia să-l ﾃｮnlocuiască anul viitor.
Ca pe timpul lui Noe
Mai mult decﾃ｢t toate interpretările ﾃｮntemeiate ale profeţiilor biblice ﾃｮn legătură cu vremurile din urmă, mă mişcă şi-mi dau de gﾃ｢ndit cuvintele lui Isus despre starea omenirii ﾃｮn perioada dinaintea revenirii Sale:
"Cum s-a ﾃｮntﾃ｢mplat ﾃｮn zilele lui Noe, aidoma se va ﾃｮntﾃ｢mpla şi la venirea Fiului omului, ﾃｮn adevăr, cum era ﾃｮn zilele dinainte de potop, cﾃ｢nd mﾃ｢ncau şi beau, se ﾃｮnsurau şi se măritau, pﾃ｢nă ﾃｮn ziua cﾃ｢nd a intrat Moise ﾃｮn corabie, şi n-au ştiut nimic, pﾃ｢nă cﾃ｢nd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului" (Matei 24:37-39).
Geneza 6,5: "Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămﾃ｢nt şi că toate ﾃｮntocmirile gﾃ｢ndurilor din inima lui erau ﾃｮndreptate ﾃｮn fiecare zi numai spre rău."
Conform celor spuse de Dumnezeu, ﾃｮnainte şi ﾃｮn clipa revenirii Domnului Isus, oamenii vor gﾃ｢ndi şi vor acţiona la fel ca ﾃｮn zilele lui Noe: răutatea va deveni normă, ﾃｮn vremurile noastre asta ﾃｮnseamnă: desfiinţarea ordinii, dispreţuirea poruncilor lui Dumnezeu, avorturile, decăderea sexuală, perversiunile precum homosexualitatea, toate vor deveni normale, ﾃｮnseamnă, de asemenea, escaladarea violenţei şi a criminalităţii, terorismul, lipsa de dragoste, ura, certurile. Din toate astea nici o nădejde de scăpare!
Noe este caracterizat prin următoarele cuvinte: "Noe era un om neprihănit şi fără pată ﾃｮntre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. Pămﾃ｢ntul era stricat ﾃｮnaintea lui Dumnezeu şi era plin de silnicie. Dumnezeu s-a uitat spre pămﾃ｢nt, şi iată că pămﾃ｢ntul era stricat; căci orice făptură ﾃｮşi stricase calea pe pămﾃ｢nt" (Geneza 6:9-12).
ﾃ始tr-o zi, paharul s-a umplut şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe: "Sfﾃ｢rşitul oricărei făpturi este hotărﾃ｢t ﾃｮnaintea Mea, fiindcă au umplut pămﾃ｢ntul de silnicie; iată, am să-i nimicesc ﾃｮmpreună cu pămﾃ｢ntul" (Geneza 6:13).
Noe a primit ﾃｮnsărcinarea de a construi o corabie, un vas de salvare pentru el şi familia sa. Corabia reprezenta un semn pentru judecata care urma să vină, o invitaţie la pocăinţă. Fiecare o putea vedea, ﾃｮnsă chemarea la pocăinţă a rămas neluată ﾃｮn seamă. Astăzi, ca şi atunci, cuvintele lui Dumnezeu nu sunt luate ﾃｮn serios. Omul nu vrea să recunoască faptul că va veni ziua ﾃｮn care Dumnezeu nu va mai sta doar ﾃｮn expectativă.
Ani ﾃｮn şir Noe şi fiii săi au lucrat la corabie. Toate celelalte nu mai aveau nici o importanţă. El ştia că, dacă va ﾃｮncepe să plouă şi va veni potopul, nu va mai avea nevoie nici de bani, nici de avere. Vă puteţi ﾃｮnchipui comentariile curioşilor ﾃｮn timpul ﾃｮndelungat al lucrărilor de construcţie! Distracţia era asigurată. Nici unul ﾃｮnsă nu şi-a revenit şi nimeni nu şi-a schimbat modul de viaţă! Conform spuselor Bibliei, Noe era un propovăduitor al neprihănirii (2 Petru 2:5). El dojenea răutatea şi nelegiuirea contemporanilor săi, dar probabil ei se limitau să rﾃ｢dă şi să-şi bată joc de acest "nebun". Nu erau ei oare adulţi şi progresişti? Nu aveau un anumit nivel de cultură? Sentinţa lui Dumnezeu a fost cu totul diferită. Dar care era cea valabilă? Lumea bogată din vremea lui Noe s-a scufundat. Cel mai tﾃ｢rziu cﾃ｢nd au văzut că ploaia nu mai ﾃｮncetează şi apa urcă tot mai mult, contemporanii lui Noe şi-au dat seama de tragica ﾃｮnşelare. Era ﾃｮnsă prea tﾃ｢rziu.
La sfﾃ｢rşit totul depinde de sentinţa lui Dumnezeu, nu de a noastră. Ceea ce spunem sau gﾃ｢ndim noi despre alţii sau alţii despre noi, este atunci lipsit de importanţă; singurul lucru care contează este ceea ce spune Dumnezeu despre mine şi viaţa mea.
Fosta Iugoslavie
Situaţia internă a unui popor este ﾃｮntr-o legătură directă cu conducerea lui. Ceea ce se ﾃｮntﾃ｢mplă sub ochii noştri ﾃｮn fosta Iugoslavie, atﾃ｢t de zdruncinată şi de nenorocită, trebuie privit ﾃｮn acelaşi context. Sﾃ｢rbii se poartă ﾃｮntr-un mod ticălos cu croaţii şi musulmanii. Dar cﾃ｢nd au ocazia, şi croaţii abia dacă se deosebesc, ﾃｮn ceea ce fac, de duşmanii lor. Cine cunoaşte mai ﾃｮndeaproape istoria acestui stat multinaţional, ştie cﾃ｢t de mult sﾃ｢nge nevinovat a udat pămﾃ｢ntul acestei regiuni.
Pe 28 iunie 1914 au fost asasinaţi la Sarajevo prinţul moştenitor al Imperiului austro-ungar şi soţia sa. Acest atentat a distrus definitiv echilibrul politic din Europa, ducﾃ｢nd la primul război mondial (1914-1918), cu cele 8 milioane de morţi şi 20 de milioane de răniţi, ﾃｮn octombrie 1917 bolşevicii preluau puterea ﾃｮn Rusia. Lenin a fost primul preşedinte, iar mai tﾃ｢rziu puterea a preluat-o Stalin. Serbia a fost atribuită noului stat iugoslav, ﾃｮn acest stat multinaţional au avut loc şi exterminări ale evreilor, ﾃｮntreaga regiune balcanică este o citadelă a practicilor oculte şi demonice. Nu degeaba vampirii şi Dracula ﾃｮşi au originea acolo.
Este un lucru trist cﾃ｢nd sunt ucişi oameni ﾃｮn conflicte de război, aducătoare de atﾃ｢ta suferinţă, ﾃｮnsă ﾃｮn războiul civil care are loc ﾃｮn ex-Iugoslavia au loc atrocităţi care ﾃｮntrec orice ﾃｮnchipuire, făcﾃ｢nd să-ţi ﾃｮngheţe sﾃ｢ngele ﾃｮn vine. ﾃ始tunericul nu se poate propaga cu atﾃ｢ta intensitate decﾃ｢t acolo unde majoritatea populaţiei se leapădă de Dumnezeul cel viu.
Consider că numai pe acest fundal putem ﾃｮncadra ﾃｮntrucﾃ｢tva războiul absurd din Balcani. Chiar istoria Iugoslaviei ar trebui să reprezinte pentru noi un avertisment: A-L respinge pe Dumnezeu provoacă ﾃｮntotdeauna suferinţă, mizerie şi distrugere, ﾃｮn ţările ﾃｮn care legile divine sunt acceptate, mai mult sau mai puţin, ca ﾃｮndreptar al acţiunilor omeneşti, şi drepturile omului sunt relativ respectate, ﾃｮn toate ţările necreştine drepturile omului sunt călcate ﾃｮn mare parte ﾃｮn picioare.
Spun toate aceste lucruri cu tristeţe şi adﾃ｢nc lovit. Totodată nu putem să nu ne facem gﾃ｢nduri ﾃｮn acest context şi despre societatea noastră creştină.
Lumea creştină
ﾃ始 comparaţie cu alte ţări, ﾃｮn general ţările creştine sunt ﾃｮntr-o oarecare măsură ﾃｮncă intacte din punct de vedere etic. ﾃ始să şi aici societatea trosneşte din ﾃｮncheieturi. Standardele de valori creştine sunt date deoparte ca fiind antichităţi. Legile sunt schimbate, fiindcă mulţi oameni nu mai sunt dispuşi să le respecte, considerﾃ｢nd c-ar fi demodate. Cine susţine concepţiile biblice despre căsnicie, familie şi sexualitate, este catalogat ca retrograd şi naiv. Au fost desfiinţate toate tabu-urile, fiecare este major, emancipat şi crede că se pricepe la orice. Realitatea ﾃｮnsă este că problemele ne copleşesc, violenţa escaladează şi creşte şi ia noi disperarea creată de neputinţa de a ieşi din impas.
Fără ﾃｮndoială ﾃｮn ţările noastre există o mare nenorocire provocată de droguri. Cum pot fi ajutaţi cei dependenţi, protejﾃ｢nd totodată societatea? ﾃ始trucﾃ｢t şi noi dispreţuim normele lui Dumnezeu, se caută o soluţie umanistă, care ﾃｮnsă nu reprezintă un adevărat ajutor. Unii consideră că drogurile ar trebui legalizate, văzﾃ｢nd ﾃｮn asta o alternativă reală. La ce ar duce aşa ceva? Alcoolicul care nu-şi mai poate procura banii pentru băutură, fiind nevoit astfel să se "servească" dintr-un magazin, nu ar avea şi el dreptul să primească totul gratuit? Dacă vom sprijini pe cei dependenţi de droguri sau de alcool ori de altceva, numai pentru a feri societatea de acţiuni criminale, ﾃｮnseamnă că efectiv ceva nu este ﾃｮn regulă. Nu trebuie să venim altfel ﾃｮn ﾃｮntﾃ｢mpinarea acestei nenorociri? Cum de se refugiază atﾃ｢ţia oameni ﾃｮn infernul drogurilor? Nu este goana din faţa unei vieţi fără sens, a fricii de viaţă, a golului, a lipsei de dragoste? Multor copii le lipseşte siguranţa, protecţia. De-a lungul anilor ei sunt mereu expuşi certurilor dintre părinţi şi ﾃｮşi dau seama că numai banii şi averea contează. Pe cine mai miră, cﾃ｢nd tinerii nu mai suportă această societate, ﾃｮn care doar acela care se poate impune mai contează?
Sau să ne gﾃ｢ndim la campaniile anti-SIDA. ﾃ始 loc să se pună accentul pe fidelitatea ﾃｮn cadrul cuplului, făcﾃ｢nd răspunzătoare legăturile extraconjugale pentru răspﾃ｢ndirea rapidă a acestei boli ﾃｮnfiorătoare, societatea se limitează ﾃｮn general la a-l feri pe om de teama contaminării. Se cere ca să nu li se refuze celor infectaţi cu virusul SIDA dreptul la viaţa sexuală, şi se lasă să se ﾃｮnţeleagă că, utilizﾃ｢nd prezervativele, problema este rezolvată. Pentru a nu viola sfera intimă a celui bolnav şi de teama discriminării, nu se ţine cont că, de exemplu, medicii şi personalul de ﾃｮngrijire nu sunt suficient protejaţi. Ar trebui să fie de la sine ﾃｮnţeleasă necesitatea unui test SIDA, chiar şi fără ﾃｮncuviinţarea pacientului. Orice politician ştie că ar deveni neagreat dacă ar face responsabilă sexualitatea desfrﾃ｢nată a unei mari părţi a populaţiei şi ar căuta să facă schimbări ﾃｮn această direcţie. Astfel că se preferă să se spună ceea ce oamenilor le place să audă.
Noi am devenit o societate bolnăvicioasă. Starea lăuntrică a poporului se oglindeşte şi ﾃｮn guvernarea lipsită de orice profil a stăpﾃ｢nitorilor. De exemplu, conducătorul OEP, Arătat, este primit cu toată cinstea, deşi nu reprezintă nici un secret faptul că el este răspunzător pentru multe atacuri teroriste şi criminale. Dăm aici doar unul din multele exemple:
"Ulterior, Ghadafi i-a oferit lui Yasser Arafat o 'recompensă' de cinci milioane de dolari pentru rolul său ﾃｮn masacrul de la Jocurile Olimplice de la Mﾃｼnchen. De fapt, Libia plăteşte anual 30 de milioane de dolari fedainilor, adică teroriştilor. Majoritatea banilor revine fatah-ului..." (John Laffin, Fedain, pag.47).
Unui ucigaş i se dă toată cinstea numai dacă acesta este suficient de puternic. Noi prezentăm ﾃｮn faţa tinerilor noştri o asemenea ipocrizie, şi apoi ne mai mirăm de roadele ce apar dintr-o astfel de sămﾃ｢nţă.
Euforia europeană
A doua jumătate a secolului 20 a adus Europei cea mai lungă perioadă de pace şi bunăstare, ba chiar de belşug. Acest lucru s-a ﾃｮntﾃ｢mplat ﾃｮn ciuda secularizării şi a ﾃｮndepărtării crescﾃ｢nde de Dumnezeu, ﾃｮnsă aparenţele ﾃｮnşeală. Liniştea actuală şi pacea sunt situate pe un teren lunecos şi unii dintre politicienii noştri recunosc acest aspect. Ruperea nucleului familiei, decăderea morală, abrutizarea extremă a criminalilor ﾃｮncă tineri, care, fără vreo remuşcare, povestesc crimele lor oribile, comerţul internaţional cu droguri, izolarea existenţelor decăzute şi disperate, cﾃ｢t şi multele probleme ecologice nerezolvate nu mai pot fi trecute cu vederea. Se ajunge tot mai mult la convingerea că uriaşele complicaţii nu mai pot fi stăpﾃ｢nite de state singure. Utopia unei Europe puternice ameţeşte tot mai mult capetele politicienilor. Visul european urmează să garanteze pacea. Nu am nici un motiv să consider că, ﾃｮntr-adevăr, cancelarul Kohl, preşedintele Chirac şi mulţi alţi politicieni europeni de frunte nu cred acest lucru, ﾃｮn rﾃ｢ndul multor naţiuni de pe bătrﾃ｢nul continent forţa de atracţie a Uniunii Europene devine tot mai accentuată.
Dacă se urmăreşte, de exemplu, cochetarea Austriei cu UE, nu-ţi poţi stăpﾃ｢ni impresia că această ţară trebuie să părăsească o barcă ce se scufundă şi că vaporul salvator ar fi tocmai UE. ﾃ始să pﾃ｢nă şi un copil ştie că nu poate ţine ﾃｮn ordine o ﾃｮntreagă casă, dacă n-a ﾃｮnvăţat acest lucru mai ﾃｮntﾃ｢i ﾃｮn propria-i cameră, ﾃｮntr-o formaţiune europeană constituită artificial, birocraţia, arbitrariul, abuzul de putere şi nedreptatea vor găsi un teren prielnic. Pﾃ｢nă şi cetăţeanul simplu recunoaşte lucrul acesta. Astfel Europa va culege ce a semănat, ﾃｮn mod inevitabil, va fi prezentat raportul de desfiinţare a tuturor poruncilor dumnezeieşti.
Mult mai important decﾃ｢t discuţia, dacă această casă europeană va aduce avantaje sau dezavantaje economice, este mesajul profetic al Vechiului şi Noului Testament, conform căruia, la sfﾃ｢rşitul vremurilor, va ajunge din nou la putere acel imperiu care a reprezentat forţa supremă mondială pe vremea primei veniri a lui Isus: Roma (Daniel, cap. 2 şi 9). Numai nebunii pot ignora cuvﾃ｢ntul profetic, care a fost verificat de istorie şi se va confirma ﾃｮn continuare. Profeţia biblică indică ﾃｮm mod clar un imperiu european. Nu va fi altul decﾃ｢t Imperiul roman renăscut ﾃｮn forma sa nelegiuită (Apocalipsa 13:1). Cei ce plănuiesc Europa unită ﾃｮşi fac socotelile lor fără a ţine cont de Dumnezeu, ﾃｮnsă o Europă fără Cristos duce negreşit la un anticreştinism făţiş. Această cea mai nelegiuită dintre toate guvernările va ﾃｮngrădi, la rﾃ｢ndul ei, existenţa altor popoare care trăiesc fără Dumnezeu.
"Să nu datoraţi nimănui nimic, decﾃ｢t să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a ﾃｮmplinit Legea. De fapt: 'Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti', şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind ﾃｮn porunca aceasta: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine ﾃｮnsuţi'. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este ﾃｮmplinirea Legii. Şi aceasta cu atﾃ｢t mai mult, cu cﾃ｢t ştiţi ﾃｮn ce ﾃｮmprejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi ﾃｮn sfﾃ｢rşit din somn; căci acum mﾃ｢ntuirea este mai aproape de noi decﾃ｢t atunci cﾃ｢nd am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele ﾃｮntunericului şi să ne ﾃｮmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos ca ﾃｮn timpul zilei, nu ﾃｮn chefuri şi ﾃｮn beţii; nu ﾃｮn curvii şi fapte de ruşine; nu ﾃｮn certuri şi ﾃｮn pizmă; ci ﾃｮmbrăcaţi-vă ﾃｮn Domnul Isus Cristos, şi nu purtaţi de grijă firii pămﾃ｢nteşti pentru ca astfel să-i treziţi poftele!" (Romani 13:8-14).
ﾃ始 prima parte a capitolului (Romani 13), apostolul vorbeşte despre faptul că orice stăpﾃ｢nire este rﾃ｢nduită de Dumnezeu, ﾃｮn partea a doua, observăm că omul, prin propriul său caracter, creează condiţiile care duc la un anumit fel de guvernare. Noi suntem ﾃｮmpreună răspunzători pentru ceea ce se ﾃｮntﾃ｢mplă ﾃｮn statul nostru. Să ne ﾃｮntoarcem deci la Cuvﾃ｢ntul lui Dumnezeu, să acţionăm după voia Sa şi să ne rugăm pentru conducătorii noştri, pentru ca astfel Dumnezeu să-Şi atingă ţinta.
B. Schwengeler
CITATE
"Muzica pop şi rock, pornografia, toate aceste lucruri ﾃｮmi repugnă. Atunci capitalismul? Neţinute ﾃｮn frﾃ｢u de conştiinţa umană, neatinse de suflarea lui Dumnezeu, capitalismul şi socialismul sunt la fel de respingătoare. Fiecare structură a societăţii trebuie să se supună stăpﾃ｢nirii de sine şi conştiinţei oamenilor... Nu este adevărat că economia decide totul. Decisivă este morala, şi ea nu se poate orienta către o ﾃｮmbogăţire fără scrupule, ci doar către stăpﾃ｢nire de sine şi renunţare."
Alexander Soljeniţin (75 de ani), celebru dizident rus, care ﾃｮn cărţile sale a dezvăluit ororile dictaturii comuniste, fiind expulzat pentru acest lucru, s-a ﾃｮntors ﾃｮnapoi ﾃｮn Rusia.
"Vin vremuri grele pentru raţiune - şi vremuri bune pentru şarlatanii politici, populişti şi demagogi."
Adam Michnik, redactor-şef al cotidianului polonez "Gazetta Wyborcza", despre evoluţia politicii europene.
"Din copilărie omul timpului nostru - timp pe care nu-l pot caracteriza mai bine decﾃ｢t 'epoca videoclipului' - ﾃｮnvaţă să nu iubească, să nu aibă nici o legătură cu un cămin sau vreun alt om, să ia şi iar să lase, să hoinărească, să caute mereu ceva nou şi să uite imediat ce este vechi. Şi ce i-a intrat atﾃ｢t de bine ﾃｮn sﾃ｢nge copilului, adultul nu va mai putea uita pur şi simplu, cﾃ｢nd va ﾃｮmbătrﾃ｢ni."
Ivan Klima, scriitor ceh, despre pierderea capacităţii de a iubi şi a suferi.
"Un optimist este de regulă un contemporan insuficient informat."
John Priestley, scriitor englez, despre optimismul nefondat.
"Un lucru mărunt este un lucru mărunt, ﾃｮnsă credincioşia ﾃｮntr-un lucru mărunt este un lucru mare."
Hudson Taylor, misionar ﾃｮn China, despre ﾃｮnsemnătatea credincioşiei.
"Cine este credincios ﾃｮn cele mai mici lucruri, este credincios şi ﾃｮn cele mari."
Isus Cristos ﾃｮn Evanghelia după Luca 16:10
"Sunt, slavă Domnului, ateu!"
Bemardo Bertolucci, regizor al filmului "Micul Buda".
Cărui domn ﾃｮl dă slavă acest ateu? |
