Continut
Vazut de 104 ori |
ﾃ始 oraşul nord-african Tagasta, ﾃｮn casa unui funcţionar roman, s-a născut ﾃｮn anul 354 Augustin. Tatăl lui se numea Patricius şi a fost la ﾃｮnceput păgﾃ｢n, dar mai tﾃ｢rziu a ﾃｮmbrăţişat credinţa creştină. Mama lui, Monica, era o femeie evlavioasă, cinstind mărturia ei printr-o viaţă sfﾃ｢ntă, iubitoare şi despărţită de lucrurile lumeşti. Plină de pace, era supusă bărbatului ei, om iute la mﾃ｢nie şi din pricina căruia suferea foarte mult. ﾃ始 felul acesta, ea ﾃｮmplinea ceea ce spunea apostolul Petru ﾃｮn prima sa epistolă (1 Petru 3:1-2). Monica a avut bucuria de a-l vedea pe soţul ei ﾃｮntors la Dumnezeu.
Augustin ne spune despre Monica un lucru deosebit, şi anume că ea se făcuse slujitoarea slujitorilor lui Dumnezeu. Monica este un exemplu de urmat, şi o ﾃｮncurajare pentru mamele din secolul XX, care de timpuriu trebuie să dea o ﾃｮnvăţătură sănătoasă copiilor lor şi să nu ﾃｮnceteze a se ruga pentru ei.
Augustin şi-a primit educaţia primară ﾃｮn şcoala locală, unde a ﾃｮnvăţat latina ﾃｮn acompaniamentul multor bătăi, şi a urﾃ｢t greaca atﾃ｢t de mult, ﾃｮncﾃ｢t niciodată nu a ﾃｮnvăţat să o folosească eficient. Apoi a fost trimis la şcoală, ﾃｮn apropiere de Madaura, iar de acolo la Cartagina, să studieze retorica. A urmat modelul multor studenţi din timpul său, lăsﾃ｢ndu-se ﾃｮn voia pasiunilor, ﾃｮntr-o legătură nelegitimă cu o concubină. Din această unire s-a născut ﾃｮn 372 fiul său Adeodatus.
ﾃ始 căutarea lui după adevăr, Augustin a adoptat ﾃｮnvăţătura maniheistă, dar aceasta nesatisfăcﾃ｢ndu-l, s-a ﾃｮntors spre filozofie. A predat retorica ﾃｮn oraşul Cartagina, pﾃ｢nă la plecarea la Milano, ﾃｮn 384. El a fost contemporan cu Crisostom şi Ieronim, care erau buni credincioşi, slujitori ai lui Dumnezeu, de care Acesta Se folosea mult ﾃｮn acea perioadă pentru zidirea bisericii Sale.
Fiind ﾃｮn căutarea adevărului, Augustin a fost nevoit să citească Sfintele Scripturi, dar nu ca urmare a unei nevoi spirituale, ci a uneia intelectuale. El nu a avut nici o atracţie pentru Sfﾃ｢nta Scriptură, nu i-a plăcut, şi deşi dorea şi alerga după ﾃｮnţelepciune, a respins adevăratul izvor al ﾃｮnţelepciunii.
ﾃ始 anul 391 s-a ﾃｮntors la Cartagina şi a fost ordinat ca preot, iar ﾃｮn anul 396 a fost consacrat ca episcop de Hippona. De atunci, şi pﾃ｢nă la moartea lui ﾃｮn 430, şi-a consacrat viaţa administraţiei episcopale, studiului şi scrisului. El este considerat cel mai mare dintre Părinţii Bisericii. Opera cea mai cunoscută ieşită de sub pana lui Augustin este "Confesiuni", care a fost terminată ﾃｮn anul 401.
"Confesiunile" lui Augustin reprezintă mărturia ﾃｮnflăcărată şi mereu actuală a unei convertiri frămﾃ｢ntate şi sincere, pornind de la adevărurile culturii antice - cărora le relevă cel dintﾃ｢i, cu putere, parţialitatea şi insuficienţa ﾃｮn calitate de adevăruri creştine - şi dorind să ajungă la adevărul suprem, care este Dumnezeu. Augustin nu are intenţia de a se convinge pe sine, sau de a-i convinge pe ceilalţi de o imagine convenabilă a propriei persoane, ci doreşte cu maximă sinceritate şi dăruire să se regăsească pe sine, căutﾃ｢ndu-L pe Dumnezeu. Pe parcursul acestei ﾃｮncercări, cﾃ｢nd Dumnezeu este acceptat drept Unicul criteriu, sinceritatea absolută ﾃｮncetează să mai fie o valoare secundară, sau un deziderat, şi devine o stare firească a uneia dintre cele mai sensibile conştiinţe cunoscute ﾃｮn istorie. De-a lungul epocilor, creştinii au găsit binecuvﾃ｢ntări spirituale citind această operă pe care Augustin a scris-o spre slava lui Dumnezeu, pentru harul Său revărsat asupra unui păcătos ca el.
A mai scris şi lucrări filozofice ﾃｮn formă de dialog, tratate ﾃｮn mod teologic, despre trinitate, precum şi lucrări polemice, ﾃｮn apărarea credinţei de ﾃｮnvăţăturile false. Filozofia istoriei lui Augustin, sau ideea centrală, este "Cetatea lui Dumnezeu", formată din toate fiinţele omeneşti şi cereşti, unite prin dragostea pentru Dumnezeu, şi căutﾃ｢nd numai slava Lui. Cetatea terestră este formată din acele fiinţe care, iubind doar eul, ﾃｮşi caută propria slavă şi propriul bine.
Augustin, prin cuvﾃ｢ntul şi scrierile sale, a apărat adevărata credinţă contra arienilor, maniheiştilor, şi mai ales contra pelagienilor. Augustin, care ﾃｮşi dăduse seama ﾃｮncă din copilărie ce ﾃｮnsemna păcatul, el care gemuse sub jugul lui, şi care ﾃｮşi simţise incapacitatea de a ﾃｮnvinge patimile şi poftele rele ce-l stăpﾃ｢neau, el care văzuse că numai harul lui Dumnezeu a putut să-l scoată de sub robia legii, a păcatului şi a morţii, a fost vasul ales şi pregătit ﾃｮn chip minunat de Dumnezeu pentru a lupta ﾃｮmpotriva rătăcirii pelagienilor.
El a ajutat la dezvoltarea doctrinei eretice a purgatoriului, a accentuat valoarea celor două sacramente. Acestea sunt rezultatele logice ale concepţiei lui.
Teoria lui despre milenism a adus ideea de post-milenism. Faptul că a accentuat anumite aspecte ale religiei creştine a fost important pentru biserica creştină. El a luptat foarte mult ﾃｮmpotriva a trei mari erezii: gnosticismul, donatismul şi pelagianismul. Ideea mﾃ｢ntuirii formează la el punctul central al convingerii sale.
El se referă la următoarele idei:
1. Supremul bine este veşnica şi absoluta dreptate şi ﾃｮnţelepciune, sau Dumnezeu ﾃ始suşi (ori, ﾃｮn mod subiectiv, viaţa sau fericirea eternă; la ea se ajunge numai prin viaţa virtuoasă).
2. Supremul principiu al tuturor virtuţilor, sau şi a ﾃｮntregii morale creştine este iubirea lui Dumnezeu.
3. Virtuţile cardinale, precum şi ﾃｮn general toate celelalte virtuţi particulare sunt numai diferite grade sau manifestări ale iubirii adevărate a lui Dumnezeu pentru Dumnezeu.
4. Omul posedă ﾃｮn fiecare stare facultatea libertăţii de a face binele sau răul.
5. Prin păcatul originar, libertatea omului nu s-a pierdut cu totul, după cum nici firea lui nu s-a făcut cu totul rea, ci cea dintﾃ｢i s-a slăbit şi ﾃｮnclinat numai, iar cea din urmă s-a infectat şi s-a stricat.
6. Libertatea omului nu se suspendă prin prezenţa lui Dumnezeu.
7. Libertatea şi virtutea omului nu se suspendă nici prin harul lui Dumnezeu, ci din contră, prin el se produce ﾃｮn om o adevărată transformare şi ﾃｮnnoire, care constă din insuflarea iubirii lui Dumnezeu şi din transmiterea puterilor supranaturale morale.
8. Prin predestinare nu se suspendă libertatea şi moralitatea omului.
ﾃ始 fine, cﾃ｢t despre eretici, aceştia trebuiau readuşi la credinţa ortodoxă prin tot felul de mijloace de ﾃｮnvăţătură şi blﾃ｢ndeţe. Dacă ﾃｮnsă prin aceste mijloace nu se atinge scopul, şi ereticii, ﾃｮn cerbicia lor, continuă să atace Biserica adevărată, comiţﾃ｢nd ﾃｮncă acte de brutalitate şi cruzime, atunci trebuie ca, ﾃｮmpotriva lor, şi nu doar spre binele lor propriu, să se ﾃｮntrebuinţeze, de asemenea, forţa, şi puterea brutală, nu ﾃｮnsă pedeapsa cu moartea. ﾃ始 ceea ce priveşte martirii şi sfinţii, aceştia trebuie veneraţi ca oameni ai lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, trebuie să ne rugăm sfinţilor pentru mijlocirea lor, prin care credincioşii se fac părtaşi multor binecuvﾃ｢ntări dumnezeieşti.
ﾃ始 ciuda valorii cu care era ﾃｮnzestrat, Augustin a adus şi cﾃ｢teva erezii ﾃｮn gﾃ｢ndirea creştinilor. A ajutat la dezvoltarea doctrinei eretice a purgatoriului şi a dat o semnificaţie greşită celor două sacramente: botezul nou-testamental şi Cina Domnului. Rezultatul logic al concepţiei lui a fost doctrina regenerării prin botez şi cea a harului sacramental (transsubstanţierea).
ﾃ始 perioada dintre Augustin şi Luther, biserica romano-catolică a fost acoperită tot mai mult de ﾃｮntuneric, dar Dumnezeu a avut ﾃｮntotdeauna oameni prin care şi-a zidit adevărata Sa Biserică de-a lungul secolelor. Slăvit să fie Dumnezeu pentru aceasta! |
