Continut
Vazut de 539 ori |
ﾃ始 toate epocile istoriei, pe om l-a preocupat natura prieteniei. Ea este lăudată ﾃｮn poeme, ﾃｮnălţată ﾃｮn cﾃ｢ntece iar distrugerea ei este deplﾃ｢nsă ﾃｮn drame. Un vechi şlagăr spune: "...un prieten bun şi mereu sincer, este acela care rﾃ｢de şi plﾃ｢nge cu tine." Şi astăzi oamenii au diferite legături, stabilesc diverse contacte, ﾃｮşi doresc o comuniune ﾃｮn scopul aflării adevăratei prietenii. Părerea cvasi-unanimă este: Şi ﾃｮn cazul unei căsnicii este important ﾃｮntﾃ｢i să fii prieten - lucru care desigur e foarte adevărat. ﾃ始să ce ﾃｮnţelegem de fapt prin prietenie?
Se ştie de fapt ce se aşteaptă de la o prietenie, cum ar trebui ea să se manifeste: "Dacă-ţi merge bine", sună mai departe vechiul şlagăr, "ai mereu mulţi prieteni pe lume; cﾃ｢nd ﾃｮţi merge rău, ai nevoie de cineva care să ţină la tine ﾃｮn ciuda tuturor lucrurilor..."
Chiar şi Aristotel era de părere că: "Prietenia ﾃｮi ajută tﾃ｢nărului să nu facă greşeli, moşneagului să se ﾃｮngrijească acolo unde, din slăbiciune, nu poate să acţioneze, iar pe cel adult ﾃｮl sprijină ﾃｮn zilele generoase; căci 'doi ﾃ士preună' sunt mai capabili să gﾃ｢ndească şi să acţioneze decﾃ｢t unul singur."
ﾃ始să şi acest vechi filozof grec nu ne explică natura reală, baza, nucleul prieteniei.
Umăr la umăr...
Profesorul creştin de literatură engleză C.S.Lewis a dat o definiţie a dragostei, care ne ajută ﾃｮn mod real ﾃｮn problema noastră:
"ﾃ始drăgostiţii stau faţă ﾃｮn faţă şi se privesc adﾃ｢nc ﾃｮn ochi; prietenii stau umăr lﾃ｢ngă umăr şi privesc către un ţel comun."
Aceasta reprezintă natura prieteniei: a fi ﾃｮmpreună pe un drum către un ţel comun.
Adevărata prietenie nu se bazează aşadar pe o consonanţă a celor două suflete, nu rezultă nici dintr-o buimăceală a simţurilor sau prin ﾃｮncercări bine intenţionate de satisfacere a unor necesităţi prieteneşti, ci ea trăieşte dintr-o conştiinţă comună a scopului.
Către un scop comun
Poate eşti şi tu un astfel de tﾃ｢năr, care tocmai ﾃｮşi pune problema prietenilor. Şi iată că ţi se spune că lucrul cel mai important ﾃｮn cadrul unei prietenii ﾃｮl reprezintă o cunoaştere clară a scopului, ceea ce ţi se pare ciudat.
Să luăm un exemplu: doi alpinişti au ales ﾃｮmpreună un anumit vﾃ｢rf de munte ca ţel al căţărărilor lor. Acest scop va decide asupra pregătirilor lor, ei vor stabili ruta, vor discuta asupra ordinii la frﾃ｢nghie. Fiecare va avea grijă să-şi pună propriile ﾃｮnzestrări şi forţe ﾃｮn slujba binelui comun - acelaşi ţel.
Deci, dacă duci lipsa unei prietenii, să nu-ţi pui ﾃｮntﾃ｢i ﾃｮntrebarea: "Cum voi face rost de un prieten?", ci să te ﾃｮntrebi dacă tu ﾃｮnsuţi poţi deveni un prieten şi dacă doreşti acest lucru. Atunci ﾃｮţi vei da seama dacă ai ﾃｮnaintea ochilor un sens al vieţii, o temelie care să te susţină.
David şi Ionatan
Oprindu-ne la cea mai importantă relatare a unei prietenii din Biblie, cea dintre David şi Ionatan, vom rămﾃ｢ne uimiţi de baza pe care ne-o prezintă Biblia pentru această prietenie.
ﾃ始 1 Samuel 14 ni se vorbeşte despre Ionatan şi felul ﾃｮn care el, singur cu cel ce-i ducea armele, porneşte ﾃｮmpotriva filistenilor pentru a-i izgoni, ﾃｮn el era o mare dorinţă: de a restabili slava Dumnezeului celui viu, al cărui popor fusese batjocorit de către filisteni. El a urmărit acest scop riscﾃ｢ndu-şi viaţa şi ﾃｮncrezﾃ｢ndu-se deplin ﾃｮn puterea lui Dumnezeu.
Apoi ﾃｮn 1 Samuel 17 aflăm acelaşi lucru despre David: el porneşte absolut singur ﾃｮmpotriva uriaşului Goliat şi-l biruieşte. Marea dorinţă a lui David era: restabilirea slavei Dumnezeului celui viu - al cărui popor tocmai fusese batjocorit de către
Goliat. El urmăreşte atingerea acestui ţel ﾃｮn acelaşi mod: punﾃ｢ndu-şi viaţa ﾃｮn joc şi ﾃｮncrezﾃ｢ndu-se deplin ﾃｮn puterea lui Dumnezeu.
Recunoşti tu temelia prieteniei dintre David şi Ionatan, ţelul lor comun? Amﾃ｢ndoi doreau slava lui Dumnezeu, amﾃ｢ndoi ﾃｮşi riscau ﾃｮn acest scop vieţile, amﾃ｢ndoi se ﾃｮn-credeau numai ﾃｮn puterea lui Dumnezeu, Creatorul lor. Lucrul acesta i-a făcut prieteni. Ei s-au pus fără menajamente ﾃｮn slujba ţelului vieţii lor.
Un ţel comun aduce armonie
Adevărata prietenie este determinată de ţel. Cine trăieşte fără nici un ţel, va considera simpatia şi concordanţele sentimentale, stările lăuntrice comune, ca fiind prietenii şi va fi astfel mereu dezamăgit. Numai un ţel comun poate motiva cu adevărat ﾃｮn depăşirea - ﾃｮn "căţărarea" comună (ﾃｮn viaţă) - a multor obstacole şi muchii, a stﾃ｢ncilor periculoase şi a cărărilor ﾃｮnguste, pietroase. Senzaţiile de ﾃｮndrăgostire şi ochii frumoşi ﾃｮn care te poţi cufunda ﾃｮşi au şi ei locul lor, totuşi nu pot sluji ca temelie pentru o prietenie adevărată şi durabilă.
Ţelul comun decide cu privire la armonia spirituală dintre doi oameni. Ar trebui să fie de la sine ﾃｮnţeles că acest lucru este fundamental şi pentru o căsnicie. Pot fi prezente ﾃｮn cadrul ei anumite aspecte armonioase atﾃ｢t ﾃｮn domeniu] fizic cﾃ｢t şi sufletesc - ﾃｮnsă fără o armonie de natură spirituală nu se va putea ajunge la o comuniune desăvﾃ｢rşită ﾃｮn cadrul căsniciei.
Tocmai cei care se află ﾃｮn situaţia alegerii unui partener ar trebui să se ﾃｮntrebe cu toată seriozitatea şi să se lămurească ce presupune adevărata prietenie şi care "prietenii" nu reprezintă de fapt nimic.
Ţelurile diferite produc dizarmonie
Să ne ﾃｮnchipuim acum că cei doi alpinişti au ţeluri diferite: unul doreşte să ajungă la gheţarul din vﾃ｢rf, celălalt doar la o cabană ﾃｮnsorită de pe o culme fermecătoare.
Ambii căţărători au pornit de fapt ﾃｮmpreună, dar ﾃｮn curﾃ｢nd au ajuns ﾃｮn faţa unor probleme de netrecut, căci fiecare ﾃｮşi dă seama deodată că ﾃｮmpreună cu celălalt nu va putea atinge niciodată propriul său ţel.
Practic cei doi se vor despărţi (caz ﾃｮn care probabil nici unul nu-şi va atinge ţelul), sau unul din ei va ceda ﾃｮn faţa ţelului celuilalt şi se va căţăra mai departe ﾃｮmpreună cu el, mai mult sau mai puţin descurajat. Ne putem ﾃｮnchipui atmosfera dintre cei doi: proastă şi apăsătoare.
Multe cupluri suferă tocmai de această boală. Motivul: ţelurile total diferite. Urmarea (inevitabilă): o tot mai mare ﾃｮndepărtare reciprocă.
Ce fel de ţeluri?
ﾃ始tre ţelurile comune nu trebuie ﾃｮnţelese ﾃｮn nici un caz teme secundare sau păreri superficiale, cum ar fi de exemplu convingerea că ﾃｮn viaţă trebuie să faci să-ţi meargă mereu bine sau să se practice ﾃｮmpreună un anumit sport. Primul ţel ar fi mult prea vag, superficial şi lipsit de conţinut; cea de-a doua intenţie n-ar fi de fapt rea, numai că ocoleşte temelia existenţei, sensul vieţii. O relaţie profundă, durabilă ﾃｮntre doi parteneri nu se poate baza pe nişte activităţi sportive comune.
Ţelurile comune trebuie să privească problemele de bază ale vieţii: sensul vieţii mele, rostul, sarcinile mele, relaţia mea cu Dumnezeu, priorităţile după care mă ghidez. Dacă omul găseşte răspuns la aceste probleme esenţiale ale vieţii, lucrul respectiv se va răsfrﾃ｢nge ﾃｮn modul cel mai practic asupra vieţii sale. Gﾃ｢ndirea şi acţiunea sa vor fi determinate de aceste lucruri.
Tocmai ﾃｮn acest context este limpede că porunca biblică din 2 Corinteni 6 cu privire la orice creştin nu reprezintă o povară pe care Dumnezeu vrea să ne-o pună ﾃｮn spinare, ci un ajutor, fiindcă El nu are decﾃ｢t intenţii bune cu noi: "Nu vă ﾃｮnjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este ﾃｮntre neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta ﾃｮmpreună lumina cu ﾃｮntunericul? Ce ﾃｮnţelegere poate fi ﾃｮntre Cristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?" (vers. 14,15)
Faptul că cineva se subordonează cu totul autorităţii lui Dumnezeu, dorind să ia Biblia ca măsură obligatorie pentru toate domeniile vieţii sale, reprezintă cu totul altceva decﾃ｢t intenţia de a fi pur şi simplu religios - un om care merge cuminte la biserică şi care vrea să trăiască potrivit lozincii: "Fă dreptate şi nu te teme de nimeni."
Un om care şi-a pus viaţa plin de ﾃｮncredere ﾃｮn mﾃ｢na lui Dumnezeu, dorind să-L urmeze pe Domnul Isus şi să fie ucenic al Lui, acela are cu totul alte ţeluri decﾃ｢t un om al cărui nume ﾃｮmpodobeşte fişierele unei organizaţii creştine sau ale unei biserici, care-şi achită conştiincios taxele către biserică, sau decﾃ｢t unul care-L respinge pe Dumnezeu, nu-L crede sau nu are nici o relaţie vie cu Creatorul său.
Aşadar, adevărata prietenie şi armonie nu pot lua fiinţă decﾃ｢t acolo unde problemele de bază ale vieţii sunt clarificate de ambele părţi şi unde există dorinţa de a parcurge ﾃｮmpreună drumul către acelaşi ţel.
Walter Nitsche |
