Continut
Vazut de 76 ori |
"Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează?... Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi eu nu te voi uita cu nici un chip" Isaia 49:15
O femeie locuia cu micuţa ei fiică Margareta Ă®ntr-un cartier situat la marginea unui oraş. Nu mai aveau pe nimeni - tatăl fetiţei murise Ă®naintea naşterii ei şi, când se ducea la piaţă, sărmana mamă era nevoită s-o lase singură acasă. O făcea desigur călcându-şi pe inimă când nu avea altă ieşire. Odată mama avea de făcut nişte cumpărături urgente. ĂŽşi Ă®mbăie odrasla şi-i dădu de mâncare, apoi o culcă Ă®n pătuc. Fetiţa adormi. Femeia ieşi tiptil şi dădu fuga la magazin, spre a se Ă®ntoarce mai curând acasă. ĂŽn cameră, pe masă, rămăsese lampa aprinsă. ĂŽn graba plecării mama uitase s-o stingă, iar Ă®n casă, afară de Margareta, nu mai era decât pisica. Tot jucându-se, pisica sări deodată peste masă, atinse cu lăbuţa lampa aprinsă care se răsturnă şi căzu jos. Petrolul se vărsă pe podea şi luă foc. ĂŽn odaie izbucni un incendiu. ĂŽntreaga locuinţă se aprinse dintr-odată. Fereastra bucătăriei plesni Ă®n ţăndări şi fumul năvăli Ă®n stradă. Un trecător chemă pompierii, dar focul se Ă®nteţea din ce Ă®n ce. Locatarii dădură buzna Ă®n stradă, uitând de fetiţă.
Deodată răsună un ţipăt şi mulţimea văzu o femeie care-şi croi drum printre oameni şi se năpusti Ă®n casa cuprinsă de flăcări. "Fetiţa mea! Fetiţa mea! - striga femeia. - A rămas acolo sus, Ă®n pătucul ei!" Pompierii Ă®ncercară să o oprească, spunându-i că e prea târziu şi nimeni nu putea scăpa cu viaţă dintr-un asemenea pârjol.
"Lăsaţi-mă! Lăsaţi-mă!" - striga biata mama şi, smulgându-se din mâinile pompierilor, dispăru Ă®n flăcări... Mulţimea Ă®ncremeni de groază.
Mama urcă Ă®n fugă treptele pe jumătate arse, intră Ă®n locuinţa ei şi se repezi Ă®n odăiţa fetiţei. ĂŽn mijlocul fumului şi vâlvătăilor fetiţa rămăsese ca prin minune Ă®ntreagă şi nevătămată. Mama o Ă®nveli până peste cap cu plapoma şi apucă să coboare cu ea scările, care se prăbuşiră imediat la spatele ei. Casa se nărui la rândul ei şi când femeia apăru Ă®n stradă, nimănui nu-i venea să-şi creadă ochilor. ĂŽn neţărmurita ei bucurie mama nu simţea câtuşi de puţin durerea arsurilor. O, dragoste de mamă, există oare ceva mai presus de tine? Da, există. Iubirea lui Dumnezeu e mai presus decât iubirea de mamă. El şi-a dat Fiul, ca să ne izbăvească pe noi de focul veşnic, de moartea veşnică, care-i aşteaptă pe toţi acei ce nu vor primi mântuirea prin Fiul lui Dumnezeu. |
