Continut
Vazut de 103 ori |
Perembi, vﾃ｢nătorul, se furişa ﾃｮncet prin junglă. ﾃ始 mﾃ｢na dreaptă avea arcul, pe spate avea o tolbă cu săgeţi. Pe coapsă i se bălăbănea cuţitul de vﾃ｢nătoare, iar cu mﾃ｢na stﾃ｢ngă ţinea suliţa de vﾃ｢nătoare căreia ﾃｮi pusese cel mai ascuţit vﾃ｢rf. El se mişca atent ﾃｮmpotriva vﾃ｢ntului. Ochii lui cercetau orice umbră, orice arbust din desişul gros pe care-l străbătea.
Deodată s-a oprit. Acolo se mişca ceva!
Iute ca fulgerul a pus o săgeată ﾃｮn arc, dar apoi a scuipat dezamăgit. Era numai o zebră care n-aduce nici un folos vﾃ｢nătorului. Căci carnea de zebră este o jignire pentru orice stomac.
Gﾃ｢ndul lui Perembi stătea la un leopard, pentru a cărui blană putea să plătească la piaţă multe vaci.
El a continuat să se furişeze. Desişul din jurul lui micşora puterea luminii şi o făcea să cadă ﾃｮn picăţele şi dungi. Ochii lui se uitau atent ﾃｮn jur. Chewi, leopardul, putea să se ascundă bine ﾃｮn acest desiş sălbatic. Se putea ﾃｮntﾃ｢mpla să nu-l descoperi decﾃ｢t atunci cﾃ｢nd se arunca cu dinţii şi ghearele lui puternice asupra ta.
Deodată, Perembi a sărit ﾃｮn umbra unui copac şi a aşteptat nemişcat. Descoperise ceva.
Se uita agitat ﾃｮn faţă, dar de data asta era numai Twiga, girafa, al cărei corp de abia putea fi recunoscut ﾃｮn umbră. Numai capul i se ﾃｮnălţa deasupra copacilor şi ronţăia păstăi verzi. Supărat, Perembi şi-a continuat mai departe vﾃ｢nătoarea.
Iarăşi s-a oprit dintr-odată, dar de data aceasta n-a mai fost dezamăgit. A pus ﾃｮn arc săgeata cea mai ascuţită şi s-a furişat ﾃｮncet pﾃ｢nă ﾃｮn spatele unui trunchi mare de copac Buyu. Suliţa stătea ﾃｮn apropiere gata de aruncat.
Pe o stﾃ｢ncă la soare stătea Chewi, leopardul.
Perembi a ﾃｮncordat arcul. Ochii ﾃｮi scﾃ｢nteiau, cﾃ｢nd a văzut ce animal mare avea ﾃｮn faţă. Petele se desenau clar pe blana lui ﾃｮntunecată. Avea o blană minunată.
"Este o pradă care merită", se bucura Perembi.
A ţintit cu grijă. Săgeata a zbﾃ｢rnﾃ｢it. Perembi a sărit ﾃｮn faţă pe cealaltă parte a copacului, avﾃ｢nd ﾃｮntr-o mﾃ｢nă suliţa, iar ﾃｮn cealaltă cuţitul de vﾃ｢nătoare.
ﾃ始cordat, gata de salt ﾃｮnainte sau de fugă, a aşteptat, apoi a lăsat ﾃｮncet armele jos. Peste faţă i-a trecut un zﾃ｢mbet. Săgeata nimerise exact. Chewi, leopardul, era mort. Muşchii lui puternici s-au destins.
Perembi a ﾃｮnceput să jupoaie marea pisică sălbatică. A ﾃｮncercat cu degetul tăişul cuţitului lui. Ce ascuţit era! S-a gﾃ｢ndit cum să taie ca să lase blana cﾃ｢t mai ﾃｮntreagă.
Atunci a simţit instinctiv un pericol. I s-a ridicat părul măciucă. A apucat suliţa, s-a ﾃｮntors; şi acolo - la nici doi paşi, stătea un al doilea leopard.
Perembi era liniştit de tot. Cuţitul lui a sclipit şi s-a ﾃｮnfipt ﾃｮntr-un mărăcine. A tăiat cu cuţitul o fﾃ｢şie de coajă, i-a făcut un nod şi a prins cu el trupul leopardului - era cel mai mic pe care-l văzuse vreodată - şi l-a legat de un copac. Apoi a jupuit animalul cel mare. Cﾃ｢nd a fost gata, şi-a pus blana pe umăr, aşa ﾃｮncﾃ｢t capul mare al puternicei fiare sălbatice aproape se tﾃ｢ra pe pămﾃ｢nt.
El a desfăcut coaja cu care legase micul leopard de copac şi l-a pus şi pe el pe spate. Cu paşi uşori a plecat prin junglă spre casă. Se gﾃ｢ndea la cﾃ｢ştigul pe care o să-l obţină cﾃ｢nd o să vﾃ｢ndă marea blană şi-şi imagina cﾃ｢te vite o să poată cumpăra el acum. Sunt un vﾃ｢nător curajos şi priceput, se gﾃ｢ndea el ﾃｮn sinea lui, şi am o avere mare.
Cu un cﾃ｢ntec de victorie pe buze a intrat ﾃｮn sat. Oamenii l-au salutat, iar copiii au rﾃ｢s şi au ţipat de uimire şi bucurie. Apoi au văzut micul leopard.
"Iah", au strigat ei. "Ia uitaţi ce dulce e micuţul. Şi ce ochi drăguţi are".
Mﾃ｢nuţele mﾃ｢ngﾃ｢iau blana.
"Da", au spus ei, "o să ne jucăm cu el".
Vﾃ｢nătorul a rﾃ｢s şi a arătat bătrﾃ｢nilor satului blana preţioasă. Căpetenia, care auzise de succesul lui, a venit să-l salute şi i-a lăudat isprava. Apoi a văzut grupul de copii care rﾃ｢deau. Dintr-odată s-a oprit şi şi-a ridicat suliţa.
"Kah", a zis el, "un leopard mic nu este un animal paşnic pe care să-l ţinem ﾃｮn satul nostru. Din leoparzii mici se fac leoparzi mari, şi leoparzii mari ucid".
Dar copiii au insistat: "Te rog, nu-l ucide pe micul nostru leopard. Vezi ce ochi blﾃ｢nzi are şi cum mănﾃ｢ncă terci din mﾃ｢inile noastre? Ghearele lui sunt mult prea mici ca să ne poată răni. Iar dinţii lui, priveşte numai, de abia se văd".
Şi vﾃ｢nătorul le-a luat apărarea. "Doar nu se poate ﾃｮntﾃ｢mpla nimic", a spus el, "e numai un animal mic".
"Desigur", a spus căpetenia, care era ﾃｮn acelaşi timp cel mai bun vﾃ｢nător din tribul lui, "dar leoparzii mici se fac mari, şi cei mari ucid. Ascultaţi-mi sfatul şi lăsaţi-mă să-l omor!"
Dar toţi i s-au ﾃｮmpotrivit.
Zi de zi au hrănit copiii micul leopard cu terci de ovăz, şi ﾃｮncetul cu ﾃｮncetul el a crescut. Dinţii şi ghearele lui au crescut, iar petele ﾃｮntunecate de pe blană au devenit tot mai mari. Dar ochii lui erau tot cei mai prietenoşi care puteau exista. Copiii se jucau cu el, şi duritatea celor mici nu-l supăra: Ei ﾃｮl trăgeau de coadă şi de urechi, dar ochii lui rămﾃ｢neau tot prietenoşi. Cﾃ｢nd trebuia să mănﾃ｢nce ﾃｮi ﾃｮmpingeau fără grijă terciul ﾃｮn bot. Dar dinţii şi ghearele ﾃｮi creşteau, şi la fel petele de pe blană.
ﾃ始tr-o dimineaţă, căpetenia stătea ﾃｮn faţa colibei lui Perembi cu cuţitul de vﾃ｢nătoare ﾃｮn mﾃ｢nă. Prin deschizătură a ieşit afară leopardul deja crescut acum. Căpetenia s-a dat ﾃｮnapoi, cu cuţitul gata de a lovi.
Dar vecinii l-au apucat de braţ şi au strigat: "Bagă cuţitul liniştit ﾃｮnapoi ﾃｮn teacă, căpetenie! Acesta este leopardul nostru, pe care l-am crescut cu terci de ovăz. El are cei mai prietenoşi ochi din toată jungla. Suntem siguri de el. Şi copiii noştri se joacă cu el".
Dar căpetenia a clătinat din cap: "Chiar dacă a fost crescut cu terci de ovăz şi copiii ﾃｮncă se joacă aşa frumos cu el, leoparzii mici se fac mari, şi cei mari omoară!"
"Kah", a spus rﾃ｢zﾃ｢nd Perembi; a răsturnat animalul cu piciorul şi l-a gﾃ｢dilit cu degetul mare de la picior. Animalul torcea tare şi se tăvălea de plăcere:
"Ah", a spus el, "n-ai de ce să-ţi fie teamă de el. De ceilalţi poate, dar nu de el. El a primit doar terci de ovăz ca mﾃ｢ncare". Căpetenia a dat din umeri. "Voi mi-aţi auzit sfatul. Ţine de firea leoparzilor ca ei să ucidă".
Dar sătenii nu l-au ascultat. Zilnic ﾃｮşi hrăneau leopardul. Dinţii i-au devenit mai puternici, ghearele i-au crescut, şi punctele ﾃｮntunecate de pe blana lui au devenit tot mai multe. Dar ochii Iui nu şi-au pierdut prietenia, chiar şi cﾃ｢nd ﾃｮl călăreau patru copii şi-l dirijau cu coada.
Unii din sat dădeau din cap şi ziceau: "Da, a devenit un animal puternic".
ﾃ始să Perembi rﾃ｢dea numai. "Desigur: Dar a fost hrănit numai cu terci de ovăz, nu e nici o sălbăticie ﾃｮn el".
"Micul" leopard mﾃ｢nca terci ﾃｮn cantităţi mari. ﾃ始tr-o zi, dinţii lui au devenit mai mari ca cei pe care vraciul Muganga ﾃｮi purta la gﾃ｢t. Ghearele lui erau mai lungi şi mai ascuţite ca cei mai mari spini din junglă. Coada lui lungă se mişca paşnic, şi ochii lui erau cei mai prietenoşi din toată jungla.
Apoi, ﾃｮntr-o dimineaţă, copilul cel mai mic al lui Perembi a fugit pe poteca care ducea la izvor. O ramură de mărăcine se ridicase peste drum, şi copilul şi-a zgﾃ｢riat piciorul. Sﾃ｢ngele se prelingea roşu pe picior ﾃｮn jos, iar din ochi ﾃｮi curgeau lacrimi mari.
Cﾃ｢nd a auzit strigătul, Chewi leopardul a alergat ﾃｮntr-acolo. Cu limba lui mare a lins piciorul zgﾃ｢riat. Timp de o secundă, ochii lui au mai fost cafenii şi prietenoşi, dar deodată ﾃｮn ei a intrat o duritate de oţel. Laba lui mare a vﾃ｢jﾃ｢it prin aer, şi copilul atins a zburat prin aer ﾃｮn tufiş, prea speriat să mai poată striga.
Chewi, leopardul, s-a ﾃｮntors şi s-a ﾃｮndreptat ﾃｮncet spre casa vﾃ｢nătorului. Muşchii puternici jucau sub blana pătată. Ghearele ascuţite s-au desfăcut. Şi-a arătat colţii cei lungi cu un mﾃ｢rﾃ｢it rău. O lucire rece, crudă şi vicleană stătea ﾃｮn ochii ca oţelul.
ﾃ始 colibă, Perembi stătea aşezat şi tăia săgeţi noi. ﾃ始 umbră l-a văzut pe Chewi intrﾃ｢nd ﾃｮn casă.
"Nenda", a strigat el, "ieşi afară!" şi şi-a aplecat capul ca să netezească un loc aspru.
ﾃ始 aceeaşi clipă, dinţii şi labele lui Chewi au sărit asupra lui. Apucat dintr-odată de groază, Perembi a ţipat. Mﾃ｢na lui s-a ﾃｮntins după cuţit, dar puterea fostului "leopard mic", care devenise ﾃｮntre timp unul mare, era prea mare. După cﾃ｢teva clipe, mﾃ｢na a slăbit mﾃ｢nerul cuţitului ascuţit. Perembi, vﾃ｢nătorul, ﾃｮncepuse marea călătorie spre străbunii lui.
Vestea s-a răspﾃ｢ndit ca vﾃ｢ntul prin tot satul. Toţi fugeau care ﾃｮncotro şi se ascundeau. Micul leopard de altădată hoinărea ﾃｮn puterea şi sălbăticia lui prin tot satul.
Cu suliţa ﾃｮn mﾃ｢nă, ﾃｮnaintea colibei lui, căpetenia i-a ieşit ﾃｮn ﾃｮntﾃ｢mpinare. "I-am avertizat eu", a murmurat el ﾃｮncetişor.
Atunci leopardul a sărit asupra lui. A ﾃｮnceput o luptă sălbatică pe viaţă şi pe moarte: Căpetenia a fost rănită la mﾃ｢ini, la picioare şi la şold. Leopardul ﾃｮnsă zăcea ﾃｮn sfﾃ｢rşit mort ﾃｮn sﾃ｢ngele lui. Căpetenia şi-a strigat oamenii.
"Leopardul este mort. Nu mai trebuie să vă temeţi de el. Dar şi Perembi este mort. El nu s-a sinchisit de avertismentul meu. Din leoparzii mici se fac leoparzi mari. Iar leoparzii mari omoară totdeauna".
"Această poveste conţine o dublă ghicitoare. Cine este leopardul şi cine este căpetenia?窶 ﾃ始treabă Daudi.
M`gogo sare ﾃｮn sus:
"Numele leopardului este, păcat`. Căci păcatele mici se fac păcate mari, şi păcatele mici, ca şi cele mari, omoară. Iar căpetenia este Fiul lui Dumnezeu: Şi El a fost rănit la mﾃ｢ini, la picioare şi la coaste. El a murit ca noi să fim iertaţi".
"Da", ﾃｮntăreşte Daudi, "Biblia spune: `Pedeapsa pentru păcatele noastre a fost asupra Lui, şi prin rănile Lui suntem noi vindecaţi`". |
