Continut
Vazut de 75 ori |
Spre deosebire de alte exemplare, crocodilul din povestirea noastră avea un nume, fiind celebru ﾃｮn tot ţinutul.
Cunoscﾃ｢nd bine toate cotloanele nămoloase ale rﾃ｢ului, bătrﾃ｢nul Jo se ascundea cu iscusinţă chiar lﾃ｢ngă malul unde se jucau şi se scăldau copiii. Jo era regele acestui rﾃ｢u. Chiar şi ceilalţi crocodili ﾃｮi ştiau de frică oi se fereau de dﾃ｢nsul. ﾃ始 schimb Jo nu se temea decﾃ｢t de oamenii albi, ﾃｮnarmaţi cu puşti, cu care puteau omorﾃｮ dintr-un singur foc pﾃ｢nă şi un crocodil.
Dintre toţi duşmanii lui Jo oamenii erau cei mai şireţi. Ocheau ﾃｮn pﾃ｢ntecele şi coastele lui, ştiindu-le drept cele mai vulnerabile părţi ale corpului, dar ﾃｮndată ce apăreau vﾃ｢nătorii, Jo izbutea să se ascundă la timp.
Jo ﾃｮşi alesese un cotlon uriaş chiar sub malul apei, unde se scufunda cu prada lui. Dar nici şiretenia şi iscusinţa nu-i ajutau chiar ﾃｮntotdeauna să-şi procure hrana. Pﾃ｢ndea ore ﾃｮntregi, neclintit ca un buştean, dar fără prea mulţi sorţi de izbﾃ｢ndă, ﾃｮntrucﾃ｢t animalele, ştiindu-i de frică, deveniseră extrem de prudente.
Intr-o zi, un băieţel negru trecea pe lﾃ｢ngă malul sub care se ascundea Jo. Băiatul se apropia din ce ﾃｮn ce mai mult, fără să observe sau să simtă pericolul ce-1 ameninţa. Profitﾃ｢nd de ocazie, Jo ﾃｮl ﾃｮnhăţă de picior. Băiatul ﾃｮncercă zadarnic să şi-l smulgă din fălcile crocodilului care-l tﾃ｢rﾃｮ ﾃｮn peştera lui şi, lăsﾃ｢ndu-l acolo, se repezi după o nouă pradă.
Crocodilii nu-şi sfﾃ｢şie dintr-odată prada, ci o lasă mai ﾃｮntﾃ｢i să putrezească. ﾃ始 peşteră apa nu ajungea pﾃ｢nă sus, lăsﾃ｢nd o fﾃ｢şie de aer chiar sub tavan. Venindu-şi ﾃｮn fire, băiatul trase ﾃｮn piept o gură de aer proaspăt. El deschise ochii şi se pomeni deodată ﾃｮn ﾃｮntuneric. Trezindu-se la realitate, ﾃｮncercă să-şi vadă piciorul, dar nu izbuti. Suferea cumplit, dar spaima ﾃｮi era mai mare decﾃ｢t suferinţa. Crocodilul se putea ﾃｮntoarce din clipă ﾃｮn clipă şi atunci...
Băiatul ﾃｮşi aminti de şcoala misiunii creştine unde ﾃｮnvăţase să se roage şi se ﾃｮntrebă dacă Dumnezeu ﾃｮi va veni ﾃｮn ajutor. ﾃ四 va auzi El oare tocmai de aici, de pe fundul apei? Ştia de la şcoală că Dumnezeu aude tot ce se ﾃｮntﾃ｢mplă pe lume. ﾃ始 culmea desperării, băiatul ﾃｮncepu să se roage Domnului Isus: "Doamne, vino ﾃｮn ajutorul meu şi scoate-mă din ghearele morţii!" ﾃ始tins pe spate, spre a putea sorbi puţinul aer din peşteră, el repetă de mai multe ori la rﾃ｢nd această rugă şi deodată zări o rază subţire de lumină. Raza se strecura de undeva de sus, dintr-o crăpătură ﾃｮngustă. El se ﾃｮntinse spre crăpătură şi ﾃｮncepu să scurme cu unghiile ca să o lărgească, dar pătnﾃｮntu1 era tare ca piatra şi nu se supunea degetelor lui. Deodată auzi nişte paşi. Cineva trecea de-a lungul malului. Paşii se tot apropiau şi, cu o ultimă sforţare, băiatul se rugă ﾃｮn culmea desperării: "Doamne, vino ﾃｮn ajutorul meu!" Strigase cu atﾃ｢ta putere, ﾃｮncﾃ｢t ﾃｮnvăţătorul din partea locului, care tocmai trecea pe acolo, ﾃｮi auzi vocea. El se opri, trase cu urechea şi se convinse că vocea venea de sub pămﾃ｢nt. ﾃ始văţătorul se repezi pﾃ｢nă ﾃｮn sat după ajutor. Oamenii se puseră să sape cu rﾃ｢vnă ﾃｮn locul de unde veneau sunetele şi, lărgind crăpătura, scoaseră băiatul din "ospătăria" crocodilului. Apoi ﾃｮl transportară cu grijă la misionari, care se puseră ﾃｮndată să-i ﾃｮngrijească rănile.
Aşa a răspuns Dumnezeu la ruga micului african. |
