Continut
Vazut de 95 ori |
Micuţa Anca n-a putut părăsi mai multe săptămâni patul din cauza scarlatinei. Multe zile a avut febră mare. Abia s-a Ă®nsănătoşit şi a fost necesară o operaţie de amigdale. După ce a trecut cu bine cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin aceasta, Anca a mers pentru câteva zile Ă®n vizită la bunica ei pentru a se reface puţin.
ĂŽntr-o seară, bunica i-a povestit nepoatei ei istorisirea din Evanghelia după Luca, capitolul 16, despre omul cel bogat şi despre Lazăr cel sărac. Bunica i-a prezentat nepoatei ei foarte plastic pe cei doi bărbaţi. Amândoi bărbaţii au murit. Dar cât de diferite au fost ţintele lor! Lazăr se afla Ă®n fericirea paradisului, iar bogatul Ă®n locul de chin.
- Ce ţintă ai tu? ĂŽntrebă cu seriozitate bunica. ĂŽn cer merge numai cel care a recunoscut Ă®n căinţă şi Ă®n pocăinţă păcatele sale Domnului Isus. Ai păcătuit?
Anca n-a avut nevoie să se gândească prea mult şi dădu din cap aprobator.
- Dar fiecare trebuie să vină personal la Domnul Isus, aşa cum este, adăugă bunica.
Mai târziu, Anca s-a dus gânditoare Ă®n pat. Nu putea adormi, Ă®n faţa ochilor ei stăteau mereu aceste două mari contraste: cerul - iadul. Ea a recunoscut clar că e păcătoasă şi pierdută. Ce să facă? O voce Ă®i şoptea că se poate Ă®ntoarce la Dumnezeu şi mai târziu şi, Ă®n afară de aceasta, ea nu păcătuise chiar aşa de des; de aceea lucrurile nu stăteau chiar aşa de rău. O altă voce Ă®nsă Ă®i spunea foarte desluşit: „Şi dacă vine Domnul Isus Ă®n noaptea asta?"
Anca deveni foarte neliniştită. Se temea foarte mult. Ea nu voia să ajungă Ă®n iad. Dar era conştientă că nu putea merge Ă®n cer cu păcatele ei. Atunci Ă®şi aminti de cuvintele bunicii care i-a spus despre Domnul Isus că El Şi-a dat viaţa ca Mântuitor pentru păcătoşi pierduţi, pentru a salva pe fiecare care vine cu păcatele sale la El.
Anca s-a ridicat din pat, a Ă®ngenuncheat şi a recunoscut Domnului Isus păcatele ei: neascultarea ei faţă de părinţi, lipsa ei de amabilitate şi egoismul faţă de fraţii ei, nesinceritatea ei, unele minciuni, unele mici furturi. Ah, era totuşi o listă lungă. Mântuitorul a făcut vizibile aşa multe Ă®n inima ei, iar ea i-a recunoscut toate acestea. - A adormit abia târziu.
A doua zi dimineaţa, Anca a povestit bunicii ei:
- I-am spus Domnului Isus toate păcatele mele. El este acum şi Mântuitorul meu pe care vreau să-L urmez.
Apoi a întrebat:
- Acum merg şi eu Ă®n cer, nu?
După ce s-a gândit puţin, bunica a răspuns:
- Pot să-ţi spun: da! Căci Ă®n Cuvântul lui Dumnezeu scrie: „Cine crede Ă®n Fiul, are viata veşnică".
Apoi au Ă®ngenuncheat amândouă pentru a mulţumi Păstorului cel Bun care Şi-a dat viaţa pentru oile Sale.
Anca nu a uitat niciodată această Ă®ntâmplare aşa de semnificativă pentru ea şi s-a bucurat că poate avea acum o ţintă minunată Ă®naintea ei.
Ai şi tu această ţintă? |
