"Sa nu obosim in facerea binelui, caci la vremea potrivita vom secera, daca nu vom cadea de oboseala" (Gal.6:9)

Studiul va parcurge urmatoarele etape in care vom privi intai la,

1) Cauze ale oboselii (in facerea binelui), apoi la
2) Un diagnostic biblic al oboselii, si
3) Cum sa invingem oboseala.

Indemnul este insotit de o mare promisiune! Exista tentatia de a ceda, de a renunta, atunci cand devii obosit. Nu cred ca exista vreun crestin, fie conducator sau nu, care sa nu se fi confruntat la un moment dat cu aceasta "optiune". Este bine sa ne amintim de aceasta promisiune cand infruntam aceasta ispita.

Priveste la INCURAJAREA gasita in aceste cuvinte - "vom secera" - pentru cei implicati in mod activ in "semanatul Evangheliei". Acestia trebuie sa-si aminteasca ca desi pot cunoaste o mare oboseala din cand in cand si infrunta tentatia renuntarii, Dumnezeu fagaduieste o recolta la timpul potrivit! Aceasta va veni negresit.

NU, UNUI ABANDON PREMATUR!

Intentia acestui verset pare exprimata si de expresia noastra populara, "Nu va inecati ca tiganul la mal!", pentru ca exact atunci cand esti mai aproape de a culege roada esti ispitit sa renunti (de cate ori a "ratat" binecuvantarea poporul Israel, doar fiindca si-a pierdut rabdarea?!). Tocmai inainte de a reusi, abandonezi!! Acest indemn ne atrage atentia asupra unei premature renuntari in slujire, doar fiindca nu vedem roade imediate, fiindca infruntam opozitii, fiindca tovarasii renunta, etc.

Unii sunt in stare sa traverseze raul inot, dar la mal se ineaca! Unii sunt in stare sa vina Duminica de Duminica la biserica, sa se mentina pe linia de plutire sase zile din sapte, iar in a saptea "se ineaca", pacatuind rusinos! Unii construiesc o intreaga cladire, si nu-i termina acoperisul. O lasa fara acoperis. Altii trudesc trei ani intr-o noua misiune crestina si renunta in al patrulea an cand urmeaza sa culeaga roada muncii lor! Etc.

Dar, nu asa lucreaza Dumnezeu: Lev.26:4 "…va voi trimete ploi la vreme, pamantul isi va da roadele, si pomii de pe camp isi vor da rodurile". Deut.11:14 "El va da tarii voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie si ploaie tarzie, si-ti vei strange graul, mustul si untdelemnul".

Pe plan natural, in intreg Universul totul este "la timp"! Astrele isi urmeaza orbita cu exactitate, nimic nu intarzie, nimic nu se lasa asteptat. Totul este bine sincronizat in mecanica astrelor. La fel stau lucrurile si cu roadele eforturilor noastre in facerea binelui. In planul lui Dumnezeu acestea sunt "sincronizate" sa vina, dupa orarul Sau.

- Fiecare poate vorbi cu sinceritate, si din experienta despre oboseala intervenita in facerea binelui. Eu vreau sa o fac. Studiul va este oferit de un om obosit!

Motivele renuntarii, a oboselii si abandonului pot fi numeroase si variate.

Care sunt cateva dintre lucrurile care ne obosesc, in facerea binelui?

* Esecurile, dezamagirile si deziluziile, obosesc, deprima. (daca privim la ele) Nu vom analiza de unde provin acestea. Unele provocate de noi insine, altele ingaduite de Dumnezeu pentru a ne schimba inima. Incerci sa-i dai drumul la o lucrare si pur si simplu, aceasta nu se urneste din loc!! Exemplul diferitelor lucrari ce au s-au incercat sa se lanseze in biserica este elocvent.

* La fel o fac si asteptarile neimplinite. Sau, pretentiile irealiste de la Dumnezeu, sau de la semenii nostri. Indeosebi cei crestini.

* Obosesc: caderea unui frate/sora in Hristos, ce nu ne asteptam sa cada, si care nu dadea semne de slabiciune (dealtfel, situatia multora din biserica noastra!); neconvertirea unei rude apropiate, prieten bun, etc. Toate acestea, precum si multe altele, pot sa ne oboseasca si sa ne descurajeze.

Spurgeon: (doar cei ce au o astfel de povara pentru suflete pot sa inteleaga aceste cuvinte)

"Lucrarea noastra, atunci cand este luata in serios, ne expune atacurilor deprimarii. Cine poate suporta greutatea sufletelor fara ca uneori sa se afunde in tarana? Cand dorintele noastre pasionate de a vedea convertirea unora nu sunt pe deplin satisfacute (cand oare sunt?), ele mistuiesc sufletul de anxietate si dezamagire. A-i vedea pe cei ce au speranta ca renunta, pe cei credinciosi ca se racesc, pe altii abuzand de privilegiile lor si pe pacatosi sporind in pacatul lor, cum oare am putea sa nu fim striviti la pamant la vederea tuturor acestora? Imparatia nu vine asa cum am vrea noi, numele de crestin nu este cinstit cum am vrea, si din cauza acestora noi trebuie sa plangem. Cum sa fim altcumva decat intristati cand oamenii nu cred vestirea noastra iar bratul divin nu este revelat? Truda mintala este istovitoare si tinde sa deprime, deoarece studiul mult duce la obosirea firii, dar truda noastra este mai mult decat mintala. Ea este o truda a inimii, un travaliu al fiintei noastre launtrice...Poate, daca ne-am asemana mai mult cu Pavel, si am avea un interes mai nobil in sufletele oamenilor, am stii ce inseamna sa fim consumati din ravna pentru casa Domnului."

* rasucirea si rastalmacirea neincetata a adevarului duce la oboseala!! Respingerea constanta a Cuvantului.

Exemplu: Martorii lui Iehova inregistreaza o rata inalta a tulburarilor psihice. De ce? Mintea lor a obosit din cauza deformarii sistematice a adevarului biblic.

* o viata traita pe doua fronturi - dubla. Vrei sa ai si placerile tale, cat si sa lucrezi in facerea binelui. Va spun ca nimic nu oboseste mai rau ca aceasta situatie.

* truda fara orizont spiritual, fara viziune.

* truda in slujire facuta in firea pamanteasca, din obligatie, din teama de lideri, din dorinta de promovare personala, de a fi luat in seama, etc.

* eforturile de face lucrarea (binele) din obligatie duce la oboseala:

Sub legamantul Legii binele se facea din teama de consecintele ei, din obligatie fata de preceptele ei. Nu asa stau lucrurile sub legamantul harului. Binele se face datorita "indurarii pe care am capatat-o" si nu fiindca am fost ingroziti de repercusiunile neascultarii. Acum, trudim in facerea binelui datorita harului care ni s-a aratat, datorita bunatatii lui Dumnezeu pe care am primit-o. Cand facem binele din acest motiv, putem fi siguri ca nu vom cadea de oboseala!

2 Cor.4:4-7 "Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi prin noi insine suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia (iscusinta, competenta) noastra, dimpotriva, vine dela Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou…De aceea, fiindca avem slujba aceasta, dupa indurarea (NU LEGEA, NICI MANIA! CI INDURAREA!) pe care am capatat-o, noi nu cadem de oboseala"

A-i sluji lui Hristos sub lege inseamna datorie. A-i sluji din dragoste, este placere.

A face binele sub/din obligatie, inseamna datorie, insa a-l face din dragoste, este o placere.

Slujirea nu poate deveni niciodata corvoada/truda/sclavie celui ce iubeste.

Iata cateva considerente (motive) pentru care sa perseveram in facerea binelui.

ESTE TOTUSI OMENESTE sa obosim in facerea binelui si Dumnezeu, evident, o stie. Este de asteptat sa se intample asa, dar nu inseamna ca este si bine. Dumnezeu nu doreste ca noi sa fim descurajati de toate aceste lucruri si doreste sa nu abandonam, ci sa perseveram in facerea binelui, odata pentru ca rasplata noastra este pusa deoparte, si in al doilea rand pentru ca credinciosia in ducerea la bun sfarsit a slujbei incredintate, va aduce roade, in cele din urma. Staruiti si insistati in facerea binelui, caci la vremea potrivita veti culege roada. Aceasta este promisiunea indicata chiar de acest verset si stim ca ea este prezenta in tot locul in Biblie. ("Fara lupta, nu-i cununa!")

De aceea, dati-mi voie sa va amintesc cateva dintre CELELATE INDEMNURI ALE SCRIPTURII, ce ne atentioneaza asupra "abandonului prematur" in facerea binelui, cat si asupra certitudinii recoltei promise pentru binele facut.

1Co 15:58 De aceea, prea iubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica.

2Tes.3:13 Voi, fratilor, sa nu osteniti in facerea binelui. (in contrast cu lenesii din biserica tesalonicenilor)

Evrei 12:3 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentruca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre.

1Pe 2:15 Caci voia lui Dumnezeu este, ca, facand ce este bine, sa astupati gura oamenilor nestiutori si prosti.

Iacov 5:7 Fiti dar indelung rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata ca plugarul asteapta roada scumpa a pamantului, si o asteapta cu rabdare, pana primeste ploaie timpurie si tarzie. (si apoi pamantul ii rodeste si strange o recolta)

Evrei 6:10-12 Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea, pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi, cari ati ajutorat si ajutorati pe sfinti (concret, evrei "faceau binele). Dorim insa ca fiecare din voi sa arate aceeas ravna, ca sa pastreze pana la sfarsit o deplina nadejde, asa incat sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, prin credinta si rabdare, mostenesc fagaduintele.

Evrei 10:35 Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire!

Isa.49:4 Si Eu Ma gandeam (!!): ,Degeaba am muncit, in zadar si fara folos Mi-am istovit puterea.` Dar dreptul Meu este la Domnul, si rasplata Mea la Dumnezeul Meu.

Truda noastra nu este in zadar, inutila si la vremea stabilita de Dumnezeu, va aduce roade.

Dumnezeu nu plateste cu ziua, ci la urma. In Ziua de pe urma. (proverb olandez)

Sa stim ca secerisul a ceea ce am semanat nu vine usor.

Cum
nu se face vin fara sa storci struguri
nu se face ulei fara sa strivesti semintele
nu se poate obtine parfum fara sa ucizi flori

Tot asa
nu se obtine o un seceris de suflete, fara ca unul sa-si fi dat sufletul pentru asta.

Ioan 12:24 (Pentru a culege roada intr-o lucrarea este nevoie sa se intample ce se spune aici)

Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada.

Asadar, se presupune sa "obosim" in facerea binelui daca vrem roada. Sa ne sacrificam pentru el.

CONCLUZIE: Am dorit ca odata sa stiti ca daca sunteti obositi, Dumnezeu va ofera incurajarea de a continua prin aceea ca binele pe care-l faceti (in oricare din locurile unde slujiti) nu este in zadar, nu va ramane neroditor si negresit veti culege roada in urma lui. Nu incetati in a-l face. Chiar daca momentan experimentati epuizare fizica si spirituala, sa nu uitati ca jertfa voastra nu este zadarnica. La vremea potrivita veti culege roada. Daca nu veti cadea de oboseala.

Intai, sa spunem NU unui abandon prematur!

SA INCERCAM SA AFLAM DESPRE CE "OBOSEALA" ESTE VORBA

"A obosi in facerea binelui", inseamna a deveni descurajat in viata crestina. "A face binele" inseamna a trai viata de crestin. A ajunge obosit spiritual inseamna a nu mai vrea sa aplici adevarurile vietii crestine. Sa alegi sa traiesti sub impulsul momentului, la voia intamplarii. Daca situatia este favorabila sfintirii tale, bine, dar daca nu, nu-ti pasa. Iarasi, bine!!?? Indiferent ce infrunti, nu te vei mai stradui sa-ti pastrezi marturia lui Hristos curata si nici nu vei mai lua pozitie pentru Hristos inaintea lumii.

"Binele" poate fi o forma specifica de dragoste crestina practica pe care o aratai unor oameni. Vezi, exemplul crestinilor evrei - Evrei 6:10-12.

UN DIAGNOSTIC BIBLIC AL OBOSELII

Tot aici as dori sa inserez si o definitie a DEPRIMARII, pentru comparatie. Multi definesc deprimarea ca fiind o stare marcata de sentimente de disperare (descurajare) si/sau vinovatie. Rezultatul acesteia este deznadejdea si incetarea oricarei activitati. Adeseori clasificata ca fiind o "boala" (maladie) de catre multi medici, deprimarea este considerata cea mai predominanta tulburare a vremurilor noastre. Cu toate acestea in ciuda frecventei cazurilor de "depresie", stiinta medicala sustine ca in mare masura cauzele ei, sunt necunoscute.(!?) Dar pentru noi ca si crestini, nu aceasta este concluzia pe care ne-o ofera Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia!

SIMPTOME BIBLICE ALE DEPRIMARII/DESCURAJARII

In Scriptura starii si sentimente asociate deprimarii/descurajarii sunt descrise dupa cum urmeaza. Ea este cel mai bun "psiholog" si cunoscator al sufletelor.

Fata posomorata - Gen.4:6 "Si Domnul a zis lui Cain: ,,Pentruce te-ai maniat, si pentruce ti s'a posomorat fata?"

Un duh mahnit, intristat - Prov.17:22 "O inima vesela este un bun leac, dar un duh mahnit usuca oasele" Prov.18:14 "Duhul omului il sprijineste la boala; dar duhul doborat de intristare, cine-l va ridica?"

Tristete in inima - Prov.15:13 "O inima vesela insenineaza fata; dar cand inima este trista, duhul este mahnit"

Disperare ("gemi") - Ps.42:11 "Pentruce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu"

Impovararea pacatului. Se sufera din cauza lui. - Ps.38:4 "Caci sagetile Tale s'au infipt in mine, si mana Ta apasa asupra mea. N'a mai ramas nimic sanatos in carnea mea, din pricina maniei Tale; nu mai este nici o vlaga in oasele mele, in urma pacatului meu. Caci faradelegile mele se ridica deasupra capului meu; ca o povara grea, sunt prea grele pentru mine. Ranile mele miroasa greu si sunt pline de coptura, in urma nebuniei mele. Sunt garbovit, peste masura de istovit; toata ziua umblu plin de intristare. Caci o durere arzatoare imi mistuie maruntaiele, si n'a mai ramas nimic sanatos in carnea mea. Sunt fara putere, zdrobit cu desavarsire; turburarea inimii mele ma face sa gem"

Durere sufleteasca - Ps.119:28 "Imi plange sufletul de durere: ridica-ma dupa Cuvantul Tau!"

Nimeni nu este imun de la acestea! Te-a descris Cuvantul lui Dumnezeu pe tine? Crezi ca ti se potrivesc simptomele de mai sus? Daca privim in jur, in biserica, se pare ca se poate pune un diagnostic precis: multi au obosit in facerea binelui si sunt deprimati, si descurajati!

Nu suferim noi toti de rigoarea vietii crestine? Nu obosesc acestia in primul rand fiindca sunt oameni?

Cum poate insa fi invinsa aceasta "oboseala"?

Ce fac eu cand obosesc in lucrare, in facerea binelui? Iata ca sunt cateva din masurile personale pe care eu le iau:

- fac iarasi (din nou) lucrurile pe care le-am facut (invatat) la inceput. Ma pocaiesc, cer iertare.

- uneori ma opresc din activitatile exterioare, la care pot sa renunt fara sa fiu vinovat de iresponsabilitate.

- devin o "Maria" in loc de o "Marta" (deschide la pasajul biblic!)

Luca 10:38-42

Pe cand era pe drum, cu ucenicii Sai, Isus a intrat intr'un sat. Si o femeie, numita Marta, L-a primit in casa ei. Ea avea o sora numita Maria, care s'a asezat jos la picioarele Domnului, si asculta cuvintele Lui (CONCENTRAREA). Marta era impartita (DEZORDONAREA, NEATENTIA DE LA DOMNUL) cu multa slujire, a venit repede (SUPERFICIALITATE IN RELATIA CU EL) la El, si I-a zis: "Doamne, nu-Ti pasa ca soru-mea m'a lasat sa slujesc singura? (NEMULTUMIRE, CARTIRE) Zi-i dar sa-mi ajute (NU NE RUGAM NOI UNEORI CU, "DA' PUNE-I DOAMNE ODATA LA TREABA!!" - FRUSTRARE)." Drept raspuns, Isus i-a zis: ,,Marto, Marto, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu (LIPSA PACII), dar un singur lucru trebuieste (PRIORITATEA). Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua." NU, ACTIVISMUL este PRIORITAR, CI SPIRITUALITATEA!

Adaptare si inspirare dupa Matthew Henry

Statul la picioarele lui Isus semnifica pregatirea de a primi Cuvantul Lui si supunerea la calauzirea pe care Acesta o ofera. Marta se ocupa de primirea lui Hristos si a acelora care venisera cu El. Prin aceasta a demonstrat respect fata de Domnul si o sanatoasa preocupare fata de treburile casei. Dar exista totusi ceva de blamat la ea. Marta era preocupata de multa slujire, de foarte multa slujire, de varietatea ei, de marimea ei, si de desavarsirea cu care s-o faca. Dar chiar si treburile pamantesti legitime pot fi o capcana pentru noi, atunci cand ele ne impiedica sa facem ce este bine pentru sufletele noastre, slujind lor (activitate religioasa), si nu lui Dumnezeu…Binecuvantarea lui Hristos este necesara pentru confortul nostru, dar mantuirea noastra este necesara pentru siguranta noastra. Cand aratam atentie ei intai, de toate celelalte lucruri ne vom ocupa la timpul potrivit. Hristos a declarat ca Maria si-a ales partea cea buna fiindca ea s-a dedicat complet ascultarii lui Hristos si acela era primul lucru necesar. De aceea, ei nu-i va lipsi calauzirea Lui in slujirea pe care sa i-o aduca. Acel lucru nu-i va fi luat. Maria il va avea tot timpul. Dar celui ce este dedicat intai lucrarii sale, ii va lipsi calauzirea lui Dumnezeu.

- imi sortez programul zilnic (exista uneori activitati ce ne obosesc daca nu sunt facute in voia lui Dumnezeu). La acestea trebuie sa renunt.

- imi reorganizez prioritatile. Foarte important!

- le analizez si ma intreb ce este cu adevarat important si trebuie facut?

- il "astept" pe Dumnezeu sa lucreze. Ma rog sa slujesc in Duhul, sa fac binele ca raspuns la indurarea care inteleg ca Dumnezeu mi-a aratat-o si nu din teama de mania Lui. De condamnarea Legii Sale. Din competitie cu altii.

(fac lucrurile fundamentale ale unui crestin: "citesc Biblia si ma rog!")

Am vazut ca oboseala in "facerea binelui" se manifesta prin lipsa noastra de vigoare, prin descurajare, …ne imobilizeaza in ineficienta, in inactivitate, in inutilitate, ne fura bucuria mantuirii si ne deprima. Sa incercam acum sa descoperim daca exista vreun secret biblic al evitarii oboselii in facerea binelui.

Ce ne spune Biblia despre intarirea noastra, atunci cand suntem obositi in facerea binelui? Cum putem fi intariti, daca am obosit?

1) Sa-l "astept" pe Domnul. Sa ma incred in El. Cei ce-l asteapta pe Domnul se vor ridica ca niste vulturi tineri! El inlatura oboseala celui obosit. Celor ce se incred in El si nu in propriile lor puteri, El le innoieste puterea.

Isaia 40:28-31

"Nu stii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vesnic, Domnul a facut marginile pamantului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi patrunsa. El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin. Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina; dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla, si nu ostenesc."

Fiecare act de credinta (incredere personala) in puterea Lui, te face un primitor al ei!!

ILUSTRATIE:

O veche legenda spune ca la creatie pasarile s-au simtit inselate pentru ca le-au fost date aripi. Pentru ele aripile li se pareau niste poveri care nici unui alt animal nu i s-a cerut sa le care. Cu toate aceste, pasarile si-au schimbat complet parerea atunci cand au descoperit ca aripile nu erau poveri ci binecuvantari care le purtau in zbor spre cer. Datorita lor puteau sa se ridice de la pamant si sa vada privelisti pe care nici un alt animal nu le putea vedea. Ceea ce parea o povara s-a dovedit a fi in realitate o mare binecuvantare!

Ceea ce ne istoveste acum, in realitate ne poarta in zbor spre cer!!

2) Tot ce fac sa fac in Hristos. Filipeni 4:13 ne spune ca Pavel a descoperit secretul unei slujiri inepuizabile.

"Pot totul in Hristos, care ma intareste"

Pot sa fac toate lucrurile prin Hristos Tot ce fac, sa fac in Hristos, cu puterea Lui, in taria Lui, din Duhul Lui, si nu in firea pamanteasca, nu dintr-un duh de invidie, de concurenta, de inversunare si atunci nu voi cadea de oboseala.

Nu orele pe care le-ai depus in slujire conteaza, ci ce-ai "depus" in acele ore.

3) Ma intaresc in Domnul.

Efes.6:10 Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui.

Col.1:11 …intariti, cu toata puterea, potrivit cu taria slavei Lui, pentru orice rabdare si indelunga rabdare, cu bucurie…

2Co 1:21 si Cel ce ne intareste impreuna cu voi, in Hristos, si care ne-a uns, este Dumnezeu.

Neemia 6:9 Toti oamenii acestia voiau sa ne infricoseze, si isi ziceau: ,,Li se va muia inima, si lucrarea nu se va face.`` Acum, Dumnezeule, intareste-ma!

Nu vom cadea de oboseala in facerea binelui daca vom stii cum sa lucram (si ca suntem lucratori impreuna cu Dumnezeu), daca vom stii pe ce resurse sa ne bizuim - sa facem lucrarea lui Dumnezeu cu resursele lui Dumnezeu.

"Dumnezeu nu este interesat in a-i ajuta pe oameni sa devina mai puternici, ci in a-i lua pe cei slabi si a-i face puternici in El" Erwin W. Lutzer

4) Ma intaresc prin Duhul Lui. Pentru a face binele nu apelez la alte resurse, alte mijloace, decat cel pus la dispozitie de El. Pot sa ma ambitionez sa fac binele, sa ma hotarasc, dar nu ma tine mult. Orice bine ce ramane este facut prin Duhul Sfant!

Efes.3:16 …si-L rog ca, potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul din launtru,

Care este modul divin in care se face acest "bine"? Sa slujim asa orbeste? Nebuneste?

Zaharia 4:6 "Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, - zice Domnul ostirilor!"

CUM PUTEM SA SCAPAM DE ACEASTA OBOSEALA?

La fel cum daca in viata crestina de zi cu zi incepi sa umbli in fire, trebuie sa revii la a umbla in Duhul, tot asa daca slujesti in firea pamanteasca (si ai obosit), va trebui sa revii la a sluji in Duhul Domnului (si sa fii inviorat).

Slujiti, nu in puterea pamanteasca, ci in Duhul (Gal.5:16 "Zic dar: umblati/slujiti carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti") Daca continuati sa slujiti in Duhul, in puterea lui Dumnezeu, veti fi intariti, eficientizati, incurajati, improspatati, inviorati.

Rom.8:6 Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.

2 Cor.10:4 spune, "Caci armele cu cari ne luptam (slujim) noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile", dar daca le supunem acesteia, aceste arme nu mai surpa redutele lumii si ale diavolului, nu mai sunt eficiente in lucrarea lui Dumnezeu din aceasta lume.

"daca Duhul Sfant ar fi retras astazi din lume, 80% din lucrarea Bisericii va continua, iar noi ne-am si lauda cu ea!" (!!??)

a) Firea nu foloseste la nimic - Ioan 6:63 "Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic…"

b) Sa nu gasim nici o pricina de incredere in firea pamanteasca - Filip.3:3 "…cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne laudam in Hristos Isus, si cari nu ne punem increderea in lucrurile pamantesti" Atunci sa nu facem nimic din ea si cu ea!

Daca esti astazi obosit in facerea binelui, intai de toate iti spun ca nu ar trebui sa fii! Dar daca ai facut binele in firea pamanteasca, atunci acest lucru te-a dus la epuizare!

5) Ma odihnesc in harul Lui.

2Co 12:9-10 Si El mi-a zis: ,,Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.`` Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.

6) Raman in El. Ce putem face atunci cand devenim obositi? Sa ne reconectam la Vita - Hristos este Vita, noi suntem mladitele; separati de El, nu putem face nimic. Cum se face acest lucru?

Ioan 15:4-5 Ramaneti in Mine, si Eu voi ramanea in voi. Dupacum mladita nu poate aduce roada dela sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti roada, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci desparttiti de Mine, nu puteti face nimic.

Ioan 15:7 Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.

7) Imi amintesc de promisiunile Lui.

Isaia 41:10 …nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

1Cron.28:20 David a zis fiului sau Solomon: ,,Intareste-te, imbarbateaza-te, si lucreaza; nu te teme, si nu te spaimanta. Caci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lasa, nici nu te va parasi, pana se va ispravi toata lucrarea pentru slujba Casei Domnului.

1Cron.29:18 Doamne, Dumnezeul parintilor nostri Avraam, Isaac si Israel! Tine totdeauna in inima poporului Tau aceste porniri si aceste ganduri, si intareste-i inima in Tine.

2Co 4:16 De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru din launtru se innoieste din zi in zi.

Insa filozofii greci si romani ai primului secol isi priveau trupurile intr-o lumina complet diferita. Filozoful stoic, grecul Epictetus (65-120 AD), spunea privitor la el insusi: "Bietul de tine, suflete al meu, ce esti impovarat cu un cadavru". Apoi, Seneca (65 AD-?), filozof roman si scriitor, a spus: "Sunt o fiinta superioara si m-am nascut pentru lucruri mai superioare decat a fi un sclav al trupului meu, pe care-l privesc ca o incatusare a libertatii mele…intr-o locuinta atat de detestabila salasluieste un suflet liber".

Chiar daca are loc o uzura exterioara, de fapt in interior se petrece o innoire. Pavel a inteles ca aceste necazuri au fost randuite de Dumnezeu ca sa ne pregateasca pentru eternitate. Dumnezeu lucreaza in aceste vase de lut cat si lucreaza prin ele. Ceea ce ni se intampla odata cu trecerea varstei nu este doar faptul ca aceste vase de lut imbatranesc fizic, ci faptul ca Dumnezeu le intinereste (reconditioneaza!) pe dinauntru.

2 Cor.4:7 "Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemai pomenita sa fie dela Dumnezeu si nu dela noi"

Pavel dezvolta aceasta tema a incurajarii noastre in fata oboselii si spune ca el nu cade de oboseala pentru ca odata ce si-a pus increderea in Isus Hristos a devenit un slujitor al noului legamant a carui putere de slujire ii este oferita zilnic de catre Duhul Sfant. El a inteles ca slujea cu Evanghelia dintr-un vas slab de lut, dar ca acesta continea comoara vietii si invierii Domnului Isus si ca Dumnezeu a lasat in lume aceste vase de lut pentru ca in mantuirea multora puterea aceasta nemaipomenita sa nu fie de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Cum sa fim incurajati intr-un mediu descurajator?

O alta modalitate prin care putem sa fim incurajati si sa ne pastram dorinta de a face binele cat suntem in aceasta viata, este de a ne fixa ochii asupra nevazutului si sa umblam prin credinta. Sa privim la tinta chemarii noastre ceresti.

2 Cor.5:1-10 "Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer dela Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vecinica. Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti desbracati de el. Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim desbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, - pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. - Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.

8) Sa ne incurajam unii pe altii - Evrei 10:24 "Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune"

Daca am aflat cum sa invingem oboseala instalata in facerea binelui, sa aflam cum ar trebui sa ne irosim vietile in facerea binelui.

Noi ar trebui sa ne angajam pasiunile noastre in slujba vietii, si nu sa ne irosim viata in slujba pasiunilor noastre.

Suntem iertati de pacat, dar nu scutiti de slujire.

Dumnezeu nu ne-a chemat in via lui pentru a-i manca struguri, ci pentru a lucra.

Evanghelia nu ne-a ingustat vietile ci le-a largit.

O inima marita din dragoste, nu a ucis niciodata pe vreun om.

Omul cu adevarat ocupat, este atat de ocupat incat nu are timp sa-si dea seama cat este de ocupat.

Crestinii ar trebui sa fie canale, nu lacuri de acumulare! (Vezi, ilustratia cu Marea Moarta si Marea Galilei!)

Sa nu obosim in facerea binelui, ci mai degraba sa ne dedicam, sa ne sacrificam si sa ne epuizam in slujirea Domnului. Sa facem fara rezerve, binele!!

Crestinii nu se presupune sa fie niste (nu sunt) specimene umane rare (vii), aflate intr-o "perfecta stare de conservare" ci mai degraba jertfe vii (Rom.12:1), sacrificii umblatoare, active, folositoare, adevarate jertfe de bautura, cum a fost Pavel, cupe ce sunt in permanenta turnate, dar totusi neepuizate!

Nu este oare ceea ce Pavel a spus in urmatoarele cuvinte:

2 Cor.4:7-12

"Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentruca aceasta putere nemai pomenita sa fie dela Dumnezeu si nu dela noi. Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu desnadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru. Caci noi cei vii, totdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor (si obositor!!). Astfel ca, in noi lucreaza moartea, iar in voi viata"

Viata lui Pavel care s-a desfasurat si s-a terminat ca o jertfa de bautura (2 Tim.4:10), a inceput sa fie turnata incepand de pe drumul Damascului ("Ce vrei Doamne sa fac pentru tine?" Fapte 9). Atunci i-a fost descoperit tot ce avea sa sufere pentru marturia sa despre Hristos.

De aceea si noi, sa ne epuizam pe de-a intregul in facerea binelui. Sa nu precupetim nici un dram de efort in a ne pune viata in slujba semenilor nostri! Doar asa vom imita personal jertfa si pilda lui Isus. Dar s-o facem cu mijloacele Lui si in puterea Lui.

Fie ca acceptam sau nu, ca ne place sau nu, ca ne place sau nu, soarta noastra ca si crestini este sa fim mistuiti, sa fim consumati, sa fim jertfiti si epuizati. Nu sa ne punem la pastrare si astfel sa dam prilej firii pamantesti sa lucreze, ci sa ne punem "in circulatie" (vezi, Cromwell - "Topiti Sfintii!")

As putea mai degraba spune ca am obosit, nu jertfindu-ne in slujba lui Dumnezeu, ci luptandu-ne tot timpul pentru "conservarea" noastra intr-o lume ce se strica. Sa ne devotam cu totul, in facerea binelui, caci la vremea potrivita ni s-a promis, vom secera!