Luati-va Biblia si deschideti la textul pe care l-am citit mai devreme, in Evrei, capitolul 12. Dupa cum stiti, aceasta este o importanta si monumentala Scriptura; o multime de lucruri continute aici merita a fi luate in considerare. In timpul ramas inaintea participarii la Cina Domnului, vreau sa ma concentrez asupra unei singure fraze, o fraza de mare importanta si aceasta fraza se gaseste in primul verset: "Pacatul care atat de usor ne infasoara (impresoara)".

As vrea sa vorbim in aceasta dimineata despre lupta cu pacatul care ne impresoara (inconjoara). Sta in natura omului, chiar a credinciosului, sa fie incoltit de pacat. Se intampla atat de usor, si sincer sa fiu, exista unele pacate care ne incoltesc, pe fiecare dintre noi, mai usor decat altele. Fiecare dintre noi, in vietile noastre, avem predispozitie (inclinare) spre anumite tipuri de pacate. Aceasta se poate datora cultivarii (savarsirii) unor pacate in viata trecuta, care nu ne dau pace nici dupa mantuire. S-ar putea datora faptului ca, si dupa ce am devenit crestini, am continuat sa dezvoltam obiceiuri din anumite pacate; si ne simtim mai vulnerabili decat altii in fata acestor pacate.

Este un adevar valabil pentru toti crestinii ca exista unele pacate care ne acapareaza usor, dupa cum este adevarat ca in general pacatul ne incolteste cu usurinta. Nu toate pacatele reprezinta ceea ce numim pacatele care ne infasoara sau pacatele care nu ataca constant: pacatele noastre din obisnuinta; pacatele pe care le comitem, apoi le marturisim si apoi le savarsim din nou, apoi le marturisim, si le savarsim, si le marturisim iarasi, si continuam pe acest drum in vietile noastre. Anumite pacate intra in aceasta categorie, dar in general toate pacatele par sa aiba influenta asupra noastra. Si poate va voi putea ajuta sa intelegeti acest adevar, prezentandu-va trei simple idei despre pacat:

1. Pacatul are o mare putere asupra firii noastre pamantesti (carnii)
Motivul pentru care ne infasoara atat de usor se datoreaza puterii, tariei, fortei sale. El exercita o puternica influenta asupra vointei noastre, asupra simturilor noastre, asupra sentimentelor noastre. Rareori ne sugereaza anumite lucruri, aproape intotdeauna comandandu-ni-le. Rareori conduce, de cele mai multe ori impinge de la spate, forteaza.
Galateni 5:17 spune: "Firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului. Sunt lucruri potrivnice unul celuilalt, asa ca nu puteti face ceea ce vreti". Capul de pod, pe care pacatul il are in puterea sa, este firea pamanteasca si pacatul exercita o putere coplesitoare, covarsitoare impotriva firii noastre. Este o foarte puternica forta si gaseste in firea pamanteasca un aliat foarte supus, un mediu receptiv.

2. Pacatul ne infasoara usor pentru ca este atat de aproape.
Mai mult decat fortandu-si cu putere drumul dinafara spre firea noastra, el isi croieste drum in firea noastra, ca si cum ar fi inauntrul nostru, in fiecare fibra. Este foarte aproape; de fapt, se afla in fiinta noastra. Poti deveni calugar si locui izolat intr-o pestera si tot vei avea de-a face cu pacatul. Ieremia 13:23 spune: "Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea, sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, cari sunteti deprinsi sa faceti raul?" Intelesul fiind: nu va puteti schimba starea de pacatosenie spirituala, care este o parte a vietii voastre, asa cum nici leopardul nu-si poate schimba petele, sau etiopianul culoarea pieii. Este o parte din ceea ce sunteti. Pacatul este foarte puternic si isi gaseste un aliat supus in firea voastra pamanteasca, pentru ca firea este cazuta si firea insasi are inclinatie spre pacat. Pacatul este foarte aproape. Inima voastra, spune Ieremia 17:9, "este inselatoare". "Este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea."

Exista un al treilea motiv care face ca pacatul sa ne infasoare cu usurinta si acesta este:

3. Pacatul nu ramane izolat, ci se amesteca in toate motivatiile si actiunile noastre.
Pacatul este puternic. Pacatul este aproape, pentru ca se afla in noi. Si categoric, nu ramane izolat. Nu poti trage o linie si spune: "Uite, aici se termina neprihanirea mea si de aici incepe pacatosenia." Pacatul are un mod specific de a se strecura in tesatura tuturor indatoririlor noastre, motivatiilor noastre, gandurilor noastre, actiunilor noastre. El incolteste scopurile si planurile noastre; de fapt, se strecoara chiar si in cele mai bune fapte ale tale. Chiar si cele mai bune fapte ale tale nu sunt purificate de pacat. Pacatul este intretesut in vietile noastre. In Romani 7, Pavel izbucneste: "O, nenorocitul de mine!" De ce? Pentru ca oricat as incerca, nu ma pot departa de pacat.

Astfel, pacatul este foarte puternic si aproape - chiar inauntrul nostru; de asemenea, pacatul nu este izolat, ci amestecat in toate. Este intretesut cu toate, in vietile noastre. Cel mai bun lucru pe care il putem face este cumva corupt, intr-o privinta, mai mult sau mai putin, de o pata de incapatanare, de placere egoista, de mandrie, de neprihanire de sine, de lacomie, sau de orice altceva. Si astfel devenim usor de infasurat, si cum am spus, sunt anumite pacate care ne infasoara mai usor decat altele. Dar daca avem de gand sa fim crestinii pe care ii doreste Dumnezeu, acest verset spune: "Sa lasam la o parte pacatul care ne infasoara usor". Indepartati-l, parasiti-l. Acum vine intrebarea: "Cum sa facem aceasta?" Nu este prima oara cand ni s-a cerut sa facem aceasta:

2 Corinteni 7:1 spune: "Sa ne curatim de orice intinaciune a carnii". Efeseni 4:22 spune: "Sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare ".. Romani 6:12 spune: "Nu lasati pacatul sa mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui". 1 Petru 2:1 spune: "Lepadati orice rautate", iar vesetul 11: "Feriti-va de poftele firii pamantesti, care se razboiesc cu sufletul".

Deci, foarte des ni se spune sa parasim pacatul. Intrebarea este: "Cum sa facem aceasta?".
Dintr-un punct de vedere practic stim, intr-adevar, ca este lucrarea Duhului si, daca umblati in Duhul, nu veti implini poftele carnii. Avem pentru aceasta toata credinta in Duhul Sfant, si totusi mai este o responsabilitate care ne revine cand ne predam Duhului. Cum putem parasi pacatul? Inainte de a raspunde acestei intrebari, permiteti-mi sa va sugerez ca acum este un moment potrivit pentru aceasta discutie.

Presupun ca este tipic pentru multi crestini, daca nu pentru majoritatea, sa vina la Cina Domnului si sa-si marturiseasca pacatele, pentru a lua parte la Cina si a nu fi judecati, asa cum ne-a avertizat Pavel. Asa ca avem tendinta sa venim aici, poate, cu pacatele noastre acumulate de cand am avut ultima comuniune, sau de ultima oara de cand ne-am marturisit pacatele cu adevarat, dar cu foarte putina schimbare in modul nostru de a pacatui; si aceasta deoarece, in timp ce vrem sa ne marturisim pacatele si avem incredere ca El este credincios si drept sa ne ierte, nu facem pasii, pasii necesari sa traim in asa fel ca de fiecare data cand venim aici, povara pacatului sa fie mai mica, lista sa fie mai scurta pentru ca ne ingrijim de aceasta zi de zi. Parasim pacatul; noi nu-l mai acumulam in aceeasi masura, inlaturandu-l, in Hristos, primind iertarea Sa in acele minunate momente de marturisire, dar nevazand nici o diminuare a pacatului in rutina zilnica a vietii noastre.

Asa ca haidem, in aceasta zi, cand venim sa ne despovaram de pacatul adunat si sa-l marturisim si sa ne impacam inimile cu Dumnezeu, sa facem un legamant, si de asemenea sa ne luam angajamentul de a incepe un nou tip de viata in care sa facem pasi mari, sa facem pasii mari necesari pentru a parasi pacatul. Un act preventiv, nu un simplu act de remediere al marturisirii. Permiteti-mi sa va ofer cateva principii care va vor ajuta in a parasi pacatul.

1. Nu subestimati gravitatea pacatului vostru.
Cred ca principalul motiv pentru care nu tratam pacatul cu tarie si fermitate este pentru ca ii subestimam gravitatea - in fata lui Dumnezeu, fata de Dumnezeu, fata de noi, fata de cei cu care avem partasie, fata de biserica, fata de necredinciosi. Pacatul nostru ne fura bucuria; pacatul nostru ne distruge partasia cu Dumnezeu; pacatul nostru ne diminueaza rodnicia; pacatul nostru ne lipseste de pace; pacatul nostru face serviciul nostru nefolositor; pacatul nostru ne micsoreaza eficacitatea in evanghelizare; pacatul nostru ne stanjeneste rugaciunile; pacatul nostru atrage pedeapsa lui Dumnezeu. Avem nevoie sa intelegem seriozitatea pacatului nostru. El violeaza in primul rand si mai intai de toate relatia noastra cu Domnul.

Una din cele mai tragice zile din istoria Angliei a fost 17 august 1662. O zi tragica pentru ca a fost ultima zi cand anumiti pastori au putut predica congregatiilor lor, inainte de a fi exilati. Unii dintre ei si-au pierdut vietile, unii au fost exilati din Anglia in alte tari. Ceea ce a precipitat lucrurile a fost ceva numit Actul de Conformare. De-a lungul anilor se dezvoltase in Anglia un grup de predicatori si un grup de biserici care erau numite Non-conformiste, deoarece nu subscrisesera la toate ritualurile si ceremoniile Bisericii Anglicane si nici nu-si limitau inchinarea la Cartea de Rugaciune Comuna. Ei erau concentrati mai mult asupra crestinismului biblic; ei erau concentrati mai mult asupra invatarii doctrinei corecte; ei erau concentrati mai mult asupra inchinarii lui Dumnezeu in Duh si Adevar si astfel erau cunoscuti ca Non-conformisti. Multi dintre voi ii stiti sub numele de Puritani.

Ei nu s-au conformat restrictiilor Bisericii Anglicane, care, desigur, a neglijat Cuvantul lui Dumnezeu si Evanghelia - in cea mai mare parte, si asa a fost adoptata o lege care i-a pus in ilegalitate. Doua mii cinci sute dintre preotii lor au fost exilati fiindu-le interzis sa predice. Trei mii de non-conformisti au fost ucisi si 60.000 de familii au fost separate. Totul a intrat in atentie in 17 august 1662, pentru ca a fost ultima duminica in care acesti predicatori non-conformisti au putut predica in bisericile lor. In ultimele doua saptamani am citit o carte numita "Adio predici". Este o compilatie a 24 de predici tinute in acea zi. Predici ale unui pastor care nu avea sa-si mai vada niciodata credinciosii: unii din ei au murit in exil; unii s-au intors mai tarziu. Dar acesta a fost sfarsitul lucrarii lor si acest groaznic, groaznic lucru avea sa fie facut, acest groaznic act de persecutie si ei aveau sa fie deposedati. Bisericile ii pierdeau ca pastori; nu avea sa fie nimeni care sa ii inlocuiasca iar ei aveau sa fie trimisi in exil. Este foarte interesant sa vezi abordarea lor, sa auzi predicile lor, sa vezi si sa auzi ceea ce aveau cu adevarat in inima. Nici una din predicile pe care le-am citit nu a fost slujitoare de sine. Nici una nu a condamnat, cu adevarat, guvernul, pentru ce a facut. Nici una nu a fost razbunatoare, nici nu a rasplatit cu aceeasi moneda. Toate au avut o idee comuna. Toate au mers in jurul acestei idei: "Aceasta este voia lui Dumnezeu. Noi acceptam voia lui Dumnezeu. Suferim cu bucurie in Hristos si cea mai mare grija a noastra este ceea ce se va intampla cu voi."

Una din predici m-a impresionat, fiind extrem de puternica, predicata de un ogm numit Calamy. El a facut o declaratie in predica sa, care m-a coplesit; el a spus oamenilor sai: "Voi ati experimentat o calamitate. Acesta este un lucru dezastruos, un eveniment dezastruos", dar dupa aceasta el a spus: "Se afla mai mult rau in cel mai mic pacat, decat in cea mai mare calamitate". Mai apoi a spus: "Este mai mult rau in cel mai marunt pacat decat in cea mai mare nenorocire". Este profund. Iti privesti viata si in general suferi pentru calamitatile traite, suferi pentru nenorocirile traite, dar esti tolerant cu pacatele tale. Nu intelegi ceea ce omul acela a inteles: "Se afla mai mult rau in cel mai marunt pacat, decat in cea mai mare calamitate". Un dezastru, o nenorocire, nu implica in mod necesar pacatul. Pacatul este pacat. Trateaza-ti pacatul in mod serios el il dezonoreaza pe Dumnezeu; el abuzeaza de mila; el dispretuieste harul; el se bazeaza pe iertare; el murdareste inchinarea, serviciul si partasia. El pateaza, ataca, otraveste si distruge orice este bun si sfant.
In al doilea rand, un alt principiu necesar a fi inteles, daca aveti de gand sa parasiti pacatul:

2. Propuneti-va cu hotarare si promiteti-I lui Dumnezeu sa nu pacatuiti.
Luati un legamant solemn si spuneti: "Doamne, nu vreau sa pacatuiesc. Nu vreau sa calc legea Ta, nu vreau sa intristez Duhul Tau, nu vreau sa aduc dezonoare Numelui Fiului Tau pe care-l port". Psalmistul a facut aceasta in Psalmul 119:106, "Jur, si ma voi tine de juramant, ca voi pazi legile Tale cele drepte". Daca nu veti lua aceasta hotarare in vietile voastre, veti vedea ca este mult mai usor sa fiti infasurati de pacat. De fapt, am credinta ca acest tip de ideal spiritual, aceasta afirmatie hotarata, se afla la baza unei vieti de sfintenie, si pana nu faceti acest legamant constient in fata Domnului, va veti lupta cu aceleasi lucruri iar si iar si veti fi invinsi.

Un foarte important verset, versetul 32, se afla in Psalmi, Psalmul 119: "Alerg pe calea poruncilor Tale, caci imi scoti inima la larg" (imi largesti inima). Este o minunata imagine: "Alerg pe calea poruncilor Tale, pentru ca vei largi inima mea" Si inseamna ca voi alerga pe calea supunerii, deoarece am o inima care sa faca aceasta. Incepe in inima. Este ca un alergator o foarte clara ilustrare. Un bun alergator, un alergator pe distanta mare, un alergator de rezistenta, un maratonist, de foarte multe ori are un muschi cardiac marit, datorita dezvoltarii extraordinare a capacitatii lui de a alerga si fortificarii inimii, pentru a putea pompa tot necesarul pentru acest corp, dincolo de limitele normale. Un bun alergator poate alerga in felul in care o face, datorita unei inimi largite, iar Psalmistul spune: "Alerg pe calea poruncilor tale, pentru ca ai largit inima mea. Tu mi-ai dat o inima pentru supunere". Acesta este felul de ideal (scop) absolut esential.

Vedeti, este o mare diferenta intre pacatul care locuieste in noi si pacatul intretinut de noi. Este o mare diferenta intre pacatul ramas si pacatul adapostit sau pacatul pastrat. A parasi pacatul inseamna a planui si promite lui Dumnezeu sa ne supunem o promisiune ferma. Iti promit, ma voi supune Tie!
Exista o a treia componenta in acest legamant de a parasi pacatul si aceasta este:

3.Fiti neincrezatori in propria spiritualitate.
Pavel a spus in felul urmator: "Cel care sta in picioare sa fie atent ca nu cumva sa cada". Iov 31:1, Iov spune: "Facusem un legamant cu ochii mei, si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare." El a spus, trebuie sa fiu atent unde ma uit, pentru ca nu am incredere in mine. Proverbe 4:23 spune: "Pazeste-ti inima mai mult decat orice, pentru ca din ea ies izvoarele vietii". Este o anumita stare de veghe; trebuie sa veghezi asupra miscarilor subtile ale pacatului inauntrul presupusei tale spiritualitati. Inima voastra este, asa cum am spus deznadajduit de rea, nespus de inselatoare, iar Satana este deznadajduit de rau si nespus de inselator. Pornirile seducatoare ale propriei voastre inimi pot fi create in momentele celei mai inalte presupuse trairi spirituale. Fiti suspiciosi asupra propriei spiritualitati nu aveti incredere in ea. Pricepeti ca in lipsa harului lui Dumnezeu, ati cadea in oricare si in toate pacatele si ca puteti fi inselati atat de usor.

4.Opuneti-va primelor porniri ale carnii si placerilor ei.
Nu incercati sa opriti procesul aproape de sfarsit; opriti-l de la inceput. Iacov ne arata urmatorul proces: oamenii sunt tentati cand sunt dusi si ademeniti de propriile pofte, "Apoi pofta, cand a zamislit, da nastere pacatului". Deci doriti sa stopati pacatul in momentul conceperii nu incercati sa-l opriti in momentul nasterii. Doriti sa opriti pacatul la concepere, nu dupa ce a fost conceput si a parcurs o perioada de graviditate (daca vreti) si acum este pe punctul de a da nastere pacatului. Nu incercati sa-l opriti in acest stadiu. Rezistati si opuneti-va primelor porniri ale carnii si placerilor ei. Pacatul vine spre voi promitand placere. Amintiti-va din primul moment: scopul meu este nu sa-mi fac placere, ci sa-L multumesc pe Domnul.

Exista un al cincilea principiu si acesta este:

5. Meditati asupra Cuvantului.
Este un verset minunat, versetul 31 al Psalmului 37, pe care ar fi bine sa-l notati. Psalmul 37:31 este putin mai obscur decat altele, dar este extrem, extrem de important. Ascultati ce spune: "Legea Dumnezeului sau este in inima lui; si nu i se clatina pasii". Cand o inima este controlata de cuvant, pasii nu se clatina. Un alt text mai familiar, asupra aceleiasi teme, totodata unul minunat in aceasta privinta, este Psalmul 119; si va amintiti ca acest Psalm incepe chiar din prima parte a celor 176 de versete cu aceste cuvinte, in versetul 9 al Psalmului 119: "Cum isi va tine tanarul curata cararea?" Cum puteti lasa pacatul la o parte? Cum puteti castiga aceasta batalie? "Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau". Pazind cararea cu Scriptura.

Este lucrarea constanta a Cuvantului lui Dumnezeu care incepe sa umple mintea si sa controleze gandirea si numai aceasta devine taria si resursa din noi care poate rezista impulsurilor initiale ale firii pamantesti. "Cum isi va tine tanarul curata cararea?" Tinandu-si inima complet supusa si pazita de Cuvantul lui Dumnezeu. Apoi in versetul 10: "Te caut din toata inima mea; nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale. Strang (ascund, tin) Cuvantul Tau in inima mea ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta." La Scriptura trebuie sa meditam.

Meditati la Cuvantul lui Dumnezeu. Intotdeauna studiati Cuvantul, studiind Cuvantul, invatand Cuvantul, invatand Cuvantul, meditand asupra Cuvantului pe masura ce intelegeti Cuvantul umplandu-va, astfel incat "Sa locuiasca in voi din belsug" (Coloseni 3:16). Veti afla ca el va controleaza. Si cand aveti vreun fel de atitudine pacatoasa sau actionati pacatos, Cuvantul lui Dumnezeu va lucra ca o piedica. Cand simtiti impulsul adevarului pe care-l cunoasteti, meditati la aceasta, nu la ispitele carnii si ale placerilor sale. Asa ca vegheati la subtilitatile pacatului si nu aveti incredere in propria spiritualitate. Rezistati si opuneti-va primelor porniri ale carnii si dorintelor ei de a-si face propriile-i placeri, si meditati la Cuvant Cuvantul sadit in voi care va poate mantui sufletele.

6. Pocaiti-va imediat de greselile voastre
In Matei 26:75 se spune ca, Petru, fiind in mod evident constient de pacatul sau la cantatul cocosului, "A iesit afara si a plans amarnic". Este ceva demn de admirat in aceasta. Il dezaprobam, pe buna dreptate, pe Petru pentru greseala sa, dar, de asemenea, trebuie sa-l onoram si respectam pentru imediata imediata sa remuscare. Pocaieste-te imediat de greselile tale si intoarce-te la locul de confesiune. Pocainta nu este numai sa spui: "Imi pare rau Doamne, iarta-ma." Este sa spui: "Imi pare rau Doamne, iarta-ma si nu vreau sa mai fac aceasta niciodata." Acesta este tipul de pocainta adevarata. Daca acel al treilea element nu se afla acolo, atunci nu-l pacaliti pe Dumnezeu in legatura cu nevinovatia sau lipsa de nevinovatie.

Cand va marturisiti pacatele si spuneti: " Imi pare rau ca am facut aceasta, Te rog iarta-ma nu vreau sa mai fac acest lucru niciodata", numiti-l, specificati care este acel lucru. Lasati inima voastra si chiar urechile sa auda numele acelui pacat, pentru a dezvolta in inima voastra un grad inalt al responsabilitatii in fata lui Dumnezeu, prin numirea chiar a acelui pacat pentru care El va face responsabil sa nu-l comiteti iarasi. Asa va dezvoltati responsabilitatea; in acest fel va dezvoltati teama de Domnul. Daca va opriti in a numi acel pacat, e pentru ca vreti sa-l comiteti din nou; si este si asa destul de grav sa pacatuiti fara a avea responsabilitatea in fata lui Dumnezeu de a-I spune ca nu ati vrut s-o faceti si sa incalcati ceea ce I-ati spus. Astfel vreti sa pacatuiti numai o data, decat sa pacatuiti de doua ori; de aceea nu doriti sa va numiti pacatul. Pentru ca atunci nu sunteti vinovati numai de a pacatui din nou, dar si de a fi ipocriti inaintea lui Dumnezeu. Adevarata pocainta va numi pacatul; il va specifica. Pocaiti-va imediat de greselile voastre.

7. Rugati-va neincetat pentru ajutorul divin
Efeseni 6:18, dupa ce toata armura este pusa pentru batalia cu Satana si demonii, dupa ce au fost facute toate pregatirile de razboi, iar razboiul impotriva lui Satana si a fortelor sale este angajat, spune: "Rugati-va in toata vremea, cu tot felul de rugaciuni si cereri." Isus a spus discipolilor Sai: "Vegheati si rugati-va pentru ca nu stiti cand veti intra in ceasul ispitei ". "Devotati-va rugaciunii" (Coloseni 4:2) "fiind staruitori in ea". Nu luptati cu dusmanul bazandu-va pe voi insiva. Cand angajati lupta rugati-va, invocand ajutorul.

Dar chiar in faza preliminara, cred cu tarie ca rugaciunea anticipativa este de mare folos. Aveti nevoie sa va incepeti ziua cu : "Doamne, acesta este felul in care ne-ai invatat sa ne rugam: 'Si nu ne duce pe noi in…'" In ce? "' in ispita si ne fereste de cel rau.' Doamne, te rugam, astazi condu-ne departe de ispita te rugam, Doamne, fereste-ne de cel rau." Trebuie sa va pregatiti tirul rugaciunilor inainte ca ispititorul sa apara, inainte ca firea pamanteasca sa inceapa sa iasa la iveala si sa ademeneasca.

8. Stabiliti relatii cu alti credinciosi, fata de care sa dati socoteala.
"Purtati-va poverile unul altuia" spune Pavel in Galateni 6, "si asa impliniti legea lui Hristos". Suntem cu totii in aceeasi barca, oameni buni. Toti ne luptam pe acelasi drum si avem nevoie unii de altii. "Chiar daca un om ar cadea deodata intr-o 'paraptoma' (o greseala, un pacat, o incalcare a legii), voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Fiecare sa se cerceteze pe el insusi, ca sa nu fiti ispititi. Purtati-va sarcinile unii altora." Toti trecem prin acestea impreuna. Poti fi tu cel care cazi de data aceasta; data viitoare pot cadea eu, dar doar intre noi, ne vom tine unul pe celalalt responsabili pentru a trai cu sfintenie. Si pentru ca a venit vorba, dupa parerea mea, cel mai important factor intr-o casatorie crestina este intensa, si intima, si spirituala responsabilitate cu privire la pacatul care exista la acest nivel. Acesta este o foarte, foarte importanta ratiune a casatoriei crestine.

Am credinta ca ar trebui sa fie in toate sensurile un inalt nivel de responsabilitate spirituala intre un sot si o sotie, pentru fiecare aspect al vietii lor in acea casnicie. Cea mai intima cunoastere a vietii mele spirituale, in afara lui Dumnezeu Insusi, este in mintea si inima sotiei mele. Cea mai intima cunoastere a vietii ei spirituale si luptei in calitate de crestin, in afara lui Dumnezeu Insusi, este in mintea si inima mea. Noi ne cunoastem unul pe celalalt, mai bine decat oricine altcineva din lume. Acolo se afla cel mai inalt nivel de responsabilitate spirituala pentru mine si pentru ea. Nimeni in afara de Dumnezeu Insusi nu ma tine raspunzator pentru ce sunt fata de voi si fata de Domnul, asa cum o face ea si invers, si aceasta este ceea ce face o casatorie crestina cu adevarat crestina si cu adevarat diferita.

Acesta este cel mai inalt nivel de responsabilitate. Dar dincolo de acesta, sunt alte relatii in care va implicati, care pot fi foarte, foarte intaritoare pentru viata voastra spirituala. Doriti oameni in jurul vostru care sa va ridice, nu sa va traga in jos. Doriti oameni in jurul vostru, asociati cu voi ca prieteni si co-lucratori apropiati, care vor vedea esecurile voastre asa cum si voi le veti vedea pe ale lor, care sa va iubeasca in acest proces, sa va ridice si sa va ceara sa va ridicati la cele mai inalte standarde.

Asadar, cum veti ajunge la punctul de a da la o parte pacatul, care atat de usor va infasoara si in special acelea care va ispitesc cel mai mult, in care aveti tendinta de a cadea iar si iar? Mai intai de toate intelegeti ca pacatul este puternic. Este aproape, chiar in voi si se impleteste cu totul in fiinta voastra. Si pentru a lupta cu el, trebuie sa-i intelegeti gravitatea; trebuie sa-I promiteti lui Dumnezeu sa nu pacatuiti; trebuie sa vegheati cu atentie propria voastra slabiciune spirituala; nu aveti incredere in spiritualitatea voastra. Trebuie sa rezistati primelor porniri ale pacatului in firea voastra; trebuie sa cugetati asupra Cuvantului; trebuie sa va pocaiti imediat de greselile facute; trebuie sa staruiti in rugaciune si dependenta fata de puterea lui Dumnezeu si sa stabiliti relatii intime de responsabilitate spirituala.

As spune ca nu este loc mai bun de a incepe acest tipar de viata decat aici, la Cina Domnului. Ne aflam aici nu numai sa ne descarcam poverile cu pacate pe care le-am acumulat, pentru care vom fi iertati, ci sper ca suntem aici sa o luam de la capat pe o noua carare care ne va aduce aici data viitoare cu o povara mai mica si o lista mai scurta. Poate ca suma tuturor acestora se afla aici in Evrei, capitolul 12, in acele minunate si magnifice cuvinte, versetul 2: "Sa ne uitam tinta la Isus, capetenia si desavarsirea credintei noastre." Ascultati, El este unul care nu a cazut niciodata in lupta impotriva pacatului. "El a fost ispitit in toate ca si noi, dar El a fost gasit fara pacat". Nu a cazut niciodata, nu a cedat niciodata; astfel, daca ai de gand sa privesti la cineva ca model, uita-te la El. El s-a luptat cu pacatul chiar pana la moarte si nu a cazut niciodata. El este modelul nostru; El este exemplul nostru.

Asa ca noi suntem aici sa ne amintim moartea Sa; suntem aici sa cerem iertarea sa, si suntem aici sa-l rugam iarasi, sa fie exemplul nostru pentru ca noi sa lasam la o parte pacatul si sa ne uitam tinta spre El, pentru a urma drumul spre victoria asupra pacatului care ne infasoara asa de usor.

Haideti sa ne plecam in rugaciune. Tata, iti multumim din nou pentru Cuvantul Tau care vorbeste atat de precis si cu putere si direct inimilor noastre. Iti multumim ca ne-ai dat Duhul Sfant sa locuiasca in noi, care ne face capabili de a fi ascultatori, cand noi nu am avea altfel puterea sa fim astfel. Ajuta-ne in aceasta dimineata sa facem legamintele despre care am auzit, cu privire la pacatul care ne infasoara si la cum il putem trata. Ajuta-ne sa facem acesti pasi pentru a putea urma drumul sfinteniei si sa nu fie nevoie sa fim disciplinati prea des, pentru a nu pierde bucuria si pacea care ar trebui sa fie ale noastre, si utilitatea, si slavirea, si partasia, si preotia. Acum, venind la aceasta Cina, ne rugam ca gandindu-ne la paine si pahar, sa ne amintim ce pret a platit Domnul nostru pentru pacatul nostru. Si il vom trata cu seriozitate, ca si Tine. Venim sa ne marturisim pacatele si sa ne reinnoim legamantul sa parasim pacatul si sa umblam in sfintenie. Ne marturisim pacatele, toate, si te rugam sa ne speli si sa ne faci curati. Iarta-ne fiecare pacat stiut si nestiut fiecare pacat. Ajuta-ne Doamne sa nu le mai savarsim iarasi, ci sa umblam in ascultare.

Amin.