Acesta este al 14-lea si ultimul studiu din seria despre ucenicie pe care am inceput-o in acest an, si el ma indeamna la reflectie. Ce ma preocupa este faptul ca, dupa parerea mea, s-a trecut de la ideea de ucenicie personala, care trebuie sa aiba loc mai intai, la cea de ucenicizare a altora. Daca putem face ucenici din altii, este doar pentru ca si noi suntem ucenicii lui Isus. Dar, pentru ca tendinta in cultura americana este sa gandim metodic, ma tem ca adesea inlocuim calcarea noastra pe urmele lui Isus Hristos cu o metodologie.
Acestea fiind spuse, vreau totusi sa recunosc ca ucenicizarea este o idee biblica. O gasim in ultimul text de care ne vom ocupa in aceasta serie, Marea Insarcinare, chiar la finalul Evangheliei dupa Matei (Matei 28:18-20). Ni se spune aici sa mergem si sa facem ucenici din toate neamurile. Celor care sunt ucenici ai lui Hristos, celor care Il urmeaza in ucenicie personala, Isus le spune sa mearga si sa faca ucenici. E un mod potrivit de a incheia. Daca suntem ascultatori de Hristos, asa cum trebuie sa fim daca vrem sa Il urmam, atunci vom indeplini aceasta insarcinare.

Trebuie sa recunoastem ca e o insarcinare interesanta. Isus ne spune sa mergem, dar inainte sa ne spuna sa mergem si sa facem ucenici din toate neamurile, ne spune ceva important despre El Insusi. Aceasta e baza pentru porunca ce urmeaza. Ce spune Isus despre El Insusi gasim in versetul 18: ,,Toata autoritatea Mi-a fost data in cer si pe pamant." [versiunea in limba engleza - n.trad.] Cuvantul folosit in limba greaca este exousia. Acesta e un cuvant foarte important. Versiunile mai vechi traduceau asa: ,,Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant." Termenul implica puterea, dar cuvantul autoritate este o traducere mai buna, pentru ca inseamna putere exercitata de o autoritate legitima. Merita sa ne gandim la asta. Autoritatea lui Hristos. Isus o explica prin doua cuvinte. Toata autoritatea in cer si pe pamant. Dar, cand incepem sa ne gandim la aceste doua cuvinte, observam ca ele pot fi analizate mai in detaliu. Ce vrea sa spuna Isus prin ,,toata autoritatea Mi-a fost data in cer"? Ce autoritate exista in cer? Autoritatea din ceruri este autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este autoritatea in ceruri. Deci, atunci cand Isus spune: ,,Toata autoritatea Mi-a fost data in cer", El spune de fapt: ,,In tot ce fac, Eu lucrez cu toata autoritatea lui Dumnezeu, peste lume si peste Biserica." E o referire puternica la divinitatea Sa. Ce face Isus, face de fapt Iehova. Ce face Dumnezeu Tatal, face si Dumnezeu Fiul. E o afirmatie foarte importanta.
Vreau sa mai arat ca atunci cand Biblia vorbeste despre autoritatea din cer, sau despre puterea din cer (in special asa cum o face Pavel in cartea Efeseni), Scriptura se refera la fortele spirituale demonice care stau in spatele fortelor vizibile ale acestei lumi. Cu aceste puteri spune Pavel ca ne luptam noi (Efeseni 6:12). Nu luptam impotriva carnii si sangelui, ci impotriva acestor forte spirituale din locurile ceresti.
Asa ca, atunci cand Isus spune: ,,Toata puterea Mi-a fost data in cer", pe langa alte lucruri pe care le implica aceasta afirmatie, cu siguranta ea inseamna ca Isus are acum autoritate si peste puterile demonice. Scriptura ne spune ca Isus l-a infrant pe Satan la cruce. El Si-a demonstrat puterea prin crucea si prin invierea Sa.

Isus spune: ,,Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant." Ce inseamna aceasta? Ei bine, inseamna cel putin ca El are autoritatea providentei. Altfel spus, lucrurile de pe pamant nu au loc la intamplare, ci Iehova are controlul asupra lor. Prin urmare, orice s-ar intampla in viata crestinului individual, sau in istoria Bisericii, sau in dezvoltarea si expansiunea Evangheliei in lume, are loc sub divina Sa coordonare. Nici unul din aceste lucruri nu are loc accidental. Atunci cand Isus spune: ,,Toata autoritatea Mi-a fost data pe pamant", ii include pe toti oamenii de pe pamant, printre care cu siguranta ca ii include si pe cei ce erau ucenicii Lui. El are autoritate peste noi. De aceea, atunci cand ne spune in urmatorul verset: ,,Mergeti si faceti ucenici din toate neamurile", o face pentru ca el e Domnul nostru. Iar noi trebuie sa facem ce ne spune.
Mai trebuie sa arat ca El spune: ,,Toata autoritatea pe pamant..." si, asa cum indica restul versetului, aceasta se extinde nu doar asupra celor ce Ii erau ucenici, ci si peste toate neamurile, peste popoarele la care El ne trimite. Vedeti, natiunile si popoarele acestei lumi, poate ca nu recunosc autoritatea lui Isus Hristos, dar El are autoritate asupra lor indiferent de aceasta. Asta ne face sa speram atunci cand proclamam Evanghelia. E lucrul care face din crestinism o religie mondiala. Isus nu e Domn doar peste evrei, desi, din punct de vedere uman, stramosii Lui erau evrei. El nu e Domn doar peste europeni, americani sau englezi, sau peste vreo alta natiune in care de-a lungul anilor crestinismul a avut o influenta puternica. Isus este Domnul tuturor. De aceea, atunci cand El ne trimite inaintea popoarelor si cand vorbim despre Isus Hristos Mantuitorul, o facem cu autoritatea lui Dumnezeu, pentru ca aceste popoare Ii apartin si vor raspunde in cele din urma inaintea Lui daca recunosc sau nu acest lucru.

Aceasta Mare Insarcinare din Matei 28 este plina de afirmatii universale. Sunt patru astfel de afirmatii. ,,Toata autoritatea." Aceasta e prima. ,,Toate neamurile." A doua. ,,Invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit." A treia. Iar, in cele din urma: ,,Eu sunt cu voi in toate zilele." In alte cuvinte, toate zilele pana la sfarsitul veacurilor. A doua afirmatie se referea la ,,toate neamurile". Am vorbit deja despre aceasta in ce priveste autoritatea lui Hristos. El are autoritate peste toate neamurile. Din cauza aceasta, atunci cand noi mergem inaintea lor, o facem cu curaj. Cand spune: ,,Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile", El nu vorbeste despre autoritate, ci despre marimea, intinderea lucrarii noastre. Cand plecam in lume, nu trebuie sa ne lasam limitati. Nu trebuie sa ne lasam retinuti de barierele nationale sau internationale, de rasa, de credinte religioase sau altele de felul acesta. Trebuie sa mergem peste tot cu Evanghelia, pentru ca autoritatea lui Isus Hristos se intinde peste tot.
E interesant ca descoperim aceste lucruri la sfarsitul Evangheliei dupa Matei. Fiecare Evanghelie are propriile ei caracteristici, asa cum daca oricine le studiaza cu atentie le descopera, si se spune, pe buna dreptate dupa parerea mea, ca autorii au scris aceste carti cu o anumita audienta in minte. Nu pentru ca acea audienta avea sa fie singura care urma sa citeasca acea carte, ci scriitorul avea probabil in vedere un anume tip de audienta.
Prin contrast cu celelalte Evanghelii si sublinierile lor particulare, Evanghelia dupa Matei este considerata in general ca fiind Evanghelia evreilor. Si totusi, ajungem la finalul ei si descoperim ca, dintre toate Evangheliile, in paragraful final ea este cea mai universala dintre toate. Vedeti, ni se spune aici ca, desi Isus a venit la evrei, desi putem spune ca intreaga Sa slujire s-a desfasurat printre evrei, desi ucenicii Sai, pe care i-a adunat in jurul Lui si pe care i-a invatat, erau evrei crescuti in iudaism, cu toate acestea lucrarea lor nu urma sa se desfasoare doar printre evrei, ci ei trebuiau sa ia acea Evanghelie si sa o duca inaintea tuturor popoarelor, pentru ca El era Domn si Mantuitor si pentru aceste popoare.

Dintre aceste patru afirmatii universale, cred ca cea mai importanta, poate cea mai importanta pentru zilele noastre, este a treia. Ea ne spune sa mergem si sa facem ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-i sa pazeasca tot ce ne-a poruncit Isus. Crestinii au aceasta provocare, atunci cand merg in lume, sa prezinte ceea ce teologii in general numesc toate invataturile lui Dumnezeu. Motivul pentru care spun ca afirmatia e probabil mai importanta pentru zilele noastre este acela ca, atunci cand ma uit la Biserica de azi, anume la cea din America, observ ca suntem preocupati sa facem exact invers. Isus a spus: ,,Cand veti merge, sa nu limitati continutul Evangheliei, asa cum nu trebuie sa va limitati audienta. Mergeti la toti, si mergeti cu toata Evanghelia." Dar noi spunem: Pai, stai putin, daca vrem sa ajungem la toti, nu o putem face cu tot ce a spus Isus. Trebuie sa-ti cunosti audienta. Si stim cat se poate de bine ca multe din lucrurile spuse de Isus sunt ofensatoare. Multe sunt greu de inteles. Nici chiar Isus nu a avut parte de un succes rasunator. Uneori a spus lucruri despre care unii au spus: ,,Nu le intelegem" si au plecat. La un moment dat, se gandea ca si ucenicii urmau sa-L paraseasca. El i-a intrebat: ,,Plecati si voi?" Iar ei i-au raspuns: ,,Noi ramanem. Dar singurul motiv pentru care ramanem este ca nu avem unde merge." Asa a spus Petru: ,,Doamne, unde sa ne ducem?"
Noi gandim astfel: ,,A, ce trebuie sa facem noi e sa diluam Evanghelia sau sa ii netezim colturile, sa o facem mai simpla, ca oamenii sa o inteleaga." Asa ca avem predicute rostite de predicatorasi pentru crestinuti. Acesta e adevarul, si e motivul pentru care Biserica e atat de slaba. Daca vrem o Biserica puternica si un impact mondial, nu vom reusi doar cu o parte a Evangheliei, ci cu intreaga Evanghelie. Trebuie sa predicam toate invataturile lui Dumnezeu. Cineva ar putea spune: ,,Da, asa e, dar e greu." Cine a spus ca va fi usor? Altcineva ar putea spune: ,,Da, asa e, dar multi nu vor vrea sa asculte." Cine a spus ca lucrurile vor sta altfel? Isus a spus sa ii invatam sa pazeasca tot ce ne-a poruncit. Motivul pentru care ii invatam tot ce ne-a poruncit nu este pentru ca pare sa fie cea mai buna metoda, din punct de vedere uman. Pare ca nu e cea mai buna metoda. Motivul e ca aceasta e metoda pe care Isus Hristos o binecuvinteaza, si noi avem nevoie de binecuvantarile Sale.

Dati-mi voie sa sugerez cateva lucruri pe care trebuie sa le avem daca vrem sa ii invatam pe oameni tot ce ne-a poruncit Isus. Un lucru pe care trebuie sa il avem este un respect fata de Scriptura. Isus Hristos i-a invatat pe oameni din Biblie si asta vreau sa fac si eu. Vreau sa ma bazez pe ea. Ei bine, cand facem asa, cand ii invatam pe oameni din ea, atunci Isus binecuvinteaza si Biserica se intareste.

A doua doctrina la care trebuie sa ne gandim daca vrem sa indeplinim cu credinciosie porunca lui Hristos si Marea Insarcinare este suveranitatea lui Dumnezeu.. Dumnezeu este Dumnezeul suveran. El e suveran peste toate natiunile. El e suveran peste Biserica. Ce decreteaza Dumnezeu, se intampla. Iar cei ce sunt uniti cu El prin credinta mantuitoare in Isus Hristos, pot sta alaturi de El. Ce le da crestinilor curajul sa mearga intr-o lume ostila si sa vorbeasca pentru Isus Hristos, daca nu credinta lor in suveranitatea lui Dumnezeu? Daca as crede ca castigarea oamenilor la credinta in Hristos depinde de mine, as renunta chiar acum. Nimeni nu e suficient de elocvent, suficient de convingator sau suficient de influent ca sa aduca un suflet mort la viata. Dar daca Dumnezeu e suveran, Dumnezeul care aduce mortii la viata si care Si-a demonstrat puterea prin invierea lui Isus Hristos este in stare sa mantuiasca barbati si femei, sa deschida ochii orbilor, sa atraga o vointa razvratita, sa Isi supuna toate gandurile care se ridica impotriva Lui. Suveranitatea lui Dumnezeu si credinta intr-un Dumnezeu suveran sunt lucrurile care fac Biserica sa fie puternica.

A treia doctrina este starea de depravare a omului. Cand vorbesti despre pacat, nu ai prea mari probleme in ziua de azi daca te referi doar la faptul ca nu suntem perfecti. Cei mai multi oameni stiu ca nu sunt perfecti. Dar nu asta ne invata Biblia despre pacat. Biblia ne invata ca pacatul este razvratirea inimii fata de Dumnezeu. Nu inseamna ca nu avem parte de bunatatea lui Dumnezeu. Inseamna ca noi uram bunatatea lui Dumnezeu. Nu vrem sa fim judecati tinand cont de acel standard. Vrem sa venim cu propriul nostru standard. Vrem sa aducem standardul nostru pentru bunatate si sa fim judecati dupa acesta. Iar daca lui Dumnezeu nu-i place asta, n-are decat sa se duca in iad. Asa vorbeste inima umana. Trebuie sa o spunem. Trebuie sa ii invatam pe oameni aceasta. Pentru ca, daca ii inveti asa, incepi sa intelegi cate ceva despre tine insuti si cate ceva despre harul lui Dumnezeu. Incepi sa iti dai seama ca oricat de multa morala i-am face unui suflet, aceasta nu il va mantui, pentru ca ne impotrivim cu indarjire acestui fel de mantuire. Si iti dai seama ca, daca o persoana trebuie sa fie mantuita, numai Dumnezeu o poate face.
Trebuie sa vorbim despre har. Am vorbit deja despre acest subiect. Daca pierzi harul, pierzi Evanghelia. Oamenilor le-ar conveni sa fie mantuiti daca asta ar insemna sa primeasca ceva ajutor. Cata vreme Dumnezeu recunoaste ca eu mi-am facut partea, ei bine, ma bucur sa-L las pe El sa faca restul. Nimeni nu se supara daca punem problema in acest fel. Cand Biblia vorbeste despre har, Biblia se refera la ceea ce intelegeau Reformatorii cand vorbeau despre sola gratia - numai harul. Nu inseamna ca Dumnezeu adauga ceva la ce facem noi, inseamna ca Dumnezeu da la o parte ce facem noi, pentru ca e corupt si nelalocul lui, apoi Dumnezeu, pentru ca ii face placere acest lucru, asigura suta la suta tot ce avem nevoie. De aceea L-a trimis pe Isus Hristos sa moara pentru pacatul nostru, atunci cand noi nu I-am cerut sa vina, si L-am omorat cand a venit. De aceea Isi trimite Duhul Sau Sfant sa ne apropie de Hristos, desi noi nu L-am cerut, mai mult, ne impotrivim Lui din toate puterile noastre. Numai harul, harul, harul, de la un capat la celalalt. ,,Harul", spunem noi, ,,ne-a adus in siguranta pana aici, si tot harul ma va conduce spre casa" (un verset din cantarea Maretul Har). Trebuie sa proclamam acest lucru, pentru ca, atunci cand o facem, luam slava de la barbatii si femeile care nu o merita si o aducem inaintea lui Dumnezeu.

Cred ca trebuie sa vorbim despre lucrarea pe care Dumnezeu le-a dat-o crestinilor sa o faca. Intr-un sens, despre asta e vorba in aceasta serie despre ucenicie. Cand Isus ne mantuie, El nu o face doar ca sa ne salveze de la ceva, El ne salveaza pentru ceva. Pentru ucenicie. Pentru fapte bune. E interesant ca, in al doilea capitol din Efeseni, unde sunt mentionate faptele bune, mai intai li se neaga validitatea. Ni se spune ca nu suntem mantuiti prin fapte. Dar, dupa ce ni se spune asta, dupa ce se recunoaste faptul ca nu suntem mantuiti prin vreun lucru facut de noi... dupa ce ne spune ca suntem mantuiti prin har, textul continua si spune: ,,am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele." Ni se spune chiar ca Dumnezeu a pregatit dinainte faptele bune pe care le vom face. Noua calvinistilor ne place sa vorbim despre faptul ca am fost predestinati pentru mantuire, si acest lucru e adevarat. E o doctrina foarte importanta. Dar acelasi cuvant e folosit si pentru faptele pe care Dumnezeu ni le-a dat sa le facem. Daca suntem ascultatori de Isus Hristos; daca Il urmam intr-o ucenicie personala; daca traim dupa standardele Lui, ne asteapta o lucrare pe care trebuie sa o facem. Trebuie sa o spunem. Nu suntem cu adevarat ucenicii Lui daca nu facem lucrarea Sa in aceasta lume.

In final, trebuie sa vorbim despre ceea ce teologia numeste perseverenta sfintilor sau, mai bine zis, perseverenta lui Dumnezeu fata de sfintii Lui. Isus a spus: ,,Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea" (Ioan 10:27,28). Cineva ar putea spune: ,,E adevarat ca nimeni nu ne poate smulge din mana Lui, dar noi putem sari de acolo din proprie initiativa." ,,O, nu!", raspunde Isus. El spune: ,,In veac nu vor pieri." Ei bine, dar daca cineva incearca sa ne scoata de acolo? Asa e, cineva incearca sa o faca. Diavolul incearca acest lucru fara incetare. Dar Isus spune: ,,In veac nu vor pieri." ,,In veac nu vor pieri", spunem noi. ,,Nu", raspunde Isus, ,,pentru ca Eu le-am dat viata vesnica si nu vor pieri niciodata."
Trebuie sa proclamam acest lucru pentru ca el ne ofera libertatea in viata crestina. Observati ca atunci cand Isus vorbeste despre ucenicie, pe de o parte ne avertizeaza impotriva presupunerilor. El ne spune: ,,Sa nu crezi ca Ma urmezi, daca nu vrei cu adevarat sa vii dupa Mine. Sa nu crezi ca totul e in regula doar daca crezi anumite lucruri, ca poti face ce vrei daca vii si stai pe o banca intr-o biserica." Daca gandesti in felul acesta, probabil ca nici macar nu ai fost nascut din nou vreodata. Oricum ar sta lucrurile, mai bine verifica-ti starea, pentru ca aceasta pozitie e cea mai periculoasa dintre toate. E ca si cum ai fi vaccinat impotriva adevarului, imun la acesta. Il traiesti dar nu esti schimbat de el. Gandul acesta e inspaimantator. Dar El spune: ,,Nu vreau sa ai indoieli in privinta aceasta." Trebuie sa fim siguri de chemarea si alegerea noastra (2 Petru 1:10), iar daca ne cercetam pe noi insine in lumina invataturilor Sale si descoperim in viata noastra dovezi ale harului lui Dumnezeu prin Duhul Sfant... incercam sa Il urmam; incercam sa ascultam de poruncile Lui; dorim sa mergem in lume cu Evanghelia; vrem sa vorbim despre credinta noastra cu toti aceea pe care ii intalnim... atunci avem dovada faptului ca suntem ai Lui, putem fi linistiti in privinta aceasta si putem spune: ,,Chiar daca iadul s-ar ridica impotriva mea, nimic nu ma poate smulge din mana lui Hristos."
Barbatii si femeile care au avut acest fel de credinta au trebuit sa infrunte, literal, falcile mortii si totusi au ramas credinciosi lui Isus Hristos pana la sfarsit.

Ultima dintre aceste patru afirmatii universale. Aceasta promisiune ca Isus va fi cu noi pana la sfarsitul veacului cu siguranta ca isi are locul ei dupa celelalte. Vedeti, suntem trimisi in toata lumea sa predicam Evanghelia in toata plinatatea ei inaintea tuturor natiunilor, iar Isus ne spune ca nu vom fi singuri. El merge cu noi. El ne insoteste in prezenta si prin puterea Duhului Sau Sfant. De aceea, in drumul nostru, mergem insotiti de El. Mergem in puterea Lui. Mergem plini de speranta, pentru ca Domnul care ne trimite e acelasi Domn care a spus: ,,Cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele" (Isaia 55:11).
Vedeti, ucenicia nu e usoara. Isus n-a spus niciodata ca va fi usoara. Dar Isus a spus ca va fi cu noi atunci cand traim pentru El. Putem merge in locuri dificile si El va fi cu noi si acolo. Putem lucra pentru El in Philadelphia, daca El ne-a chemat in locul acesta. El va fi cu noi si aici. Putem merge in cele mai rau famate cartiere ale oraselor, pe cele mai periculoase strazi. Isus va fi cu noi in acele cartiere si pe acele strazi. Putem merge in acele parti ale lumii unde crestinismul e intampinat cu ostilitate. El va fi cu noi si in mijlocul acelor impotriviri. Putem merge in zonele indepartate ale acestei planete unde oamenii n-au auzit niciodata pomenindu-se numele lui Isus Hristos, iar El va fi cu noi si acolo, binecuvantand marturia noastra si castigand pe unii pentru El. Putem merge inainte sanatosi. El va fi cu noi in sanatatea noastra. Putem merge inainte bolnavi fiind. El va fi cu noi in boala noastra. Putem merge impreuna cu altii. El va binecuvanta partasia noastra. Putem merge singuri. Pentru ca nu vom fi singuri. El ne insoteste pe drumul nostru.
Vedeti, ucenicia, daca o tratam cu seriozitate, e dificila, dar fiecare minut al ei se merita. Se merita, daca nu pentru altceva, macar pentru partasia pe care o are pacatosul rascumparat cu Domnul sau Isus Hristos. Iar sa-L cunosti pe El... sa Il cunosti e mult mai valoros decat aurul. Sa stai in partasie cu El e mult mai pretios decat margaritarele.