Exista un mare neajuns, ba chiar un neajuns fatal in Biserica lui Isus Cristos in zilele noastre. Si anume, lipsa unei ucenicii adevarate. Crestinii adevarati stiu ca ucenicia inseamna sa renunti la tot pentru a-L urma pe Isus Cristos. Dar pentru multi crestini din zilele noastre, exista totusi foarte putina calcare pe urmele lui Isus Cristos. Si asta inseamna (trebuie sa o spunem foarte clar) ca exista foarte putin crestinism adevarat. Voi spune ca, dupa parerea mea, exista mai multe motive pentru care avem aceasta stare deplorabila in Biserica americana in secolul XX. Eu cred ca primul ar fi o teologie defectuoasa. Si prin aceasta inteleg o teologie care vorbeste despre credinta fara ascultare. Care vorbeste despre ucenicie fara necesitatea de a purta crucea lui Cristos. Este usor de inteles de ce se intampla astfel. Se intampla in istorie, in perioade de prosperitate a credinciosilor. In vremurile in care exista dificultati si cand exista persecutie, cand te poate costa mult sa fii crestin, oamenii nu cedeaza asa de usor acestui tip de Evanghelie usoara. Ei aud propovaduita calea crucii si se cerceteaza cu atentie in lumina Evangheliei, inainte de a-si lua un angajament, fiindca ei stiu ca daca vor lua un angajament - ii va costa ceva. Dar nu este asa in vremuri de prosperitate. Acest lucru a fost valabil si in alte epoci ale Bisericii precum si in alte zone. Ma gandesc la Biserica din Germania, cu o generatie in urma, si la Dietrich Bonhoeffer care s-a opus asa de clar acestui lucru in scrierile sale. Ceea ce a vazut Bonhoeffer in zilele sale a fost ceea ce el a denumit 'har ieftin'. Harul ieftin, spunea el, este a predica iertarea fara a pretinde pocainta. Botez fara diciplina in biserica. Cina Domnului fara marturisire. Harul ieftin este harul fara ucenicie. Har fara cruce. Har fara Isus Cristos, Cel viu si incarnat.
Mai dau un exemplu de om care, cu o perspicacitate remarcabila, a vazut problema vremurilor noastre. Acest om este un american, pastor in Chicago si un mare autor devotional, A. W. Tozer. Tozer a scris: 'Intregul transfer al convertirii religioase a fost transformat in ceva mecanic si fara viata. Credinta poate fi exersata acum fara nici un impact asupra moralitatii si fara nici o rusine fata de identitatea umana. Cristos poate fi 'primit' fara a induce o dragoste speciala fata de El in imima celui care Il primeste. Individul este 'mantuit' dar el nu simte foame sau sete pentru Dumnezeu. De fapt,' spune Tozer, "el este invatat in mod specific sa fie multumit si incurajat de putin."
A doua cauza este o lipsa de, ceea ce vechii scriitori devotionali numeau o viata de cercetare a sinelui sau o viata caracterizata de introspectie personala. Este pur si simplu o viata superficiala. Stiti ce se intampla in biserici. In loc sa ti se ceara sa gandesti, pur si simplu esti implicat intr-un program. Ti se cere sa slujesti in acest comitet sau sa devii mebru al acelui grup de conducere. Un comitet cu putere de decizie, pentru a duce la implinire un anumit program. Si atata timp cat faci acest lucru, cat timp participi la activitati, cat timp esti acolo saptamana de saptamana facand ceea ce pare a fi bine, dupa cum se poate observa, nimeni nu se mai intreaba daca ti-ai intarit chemarea si alegerea (2Petru 1:10) si daca tu Il cunosti cu adevarat pe Isus Cristos ca Domn si Mantuitor personal. Cate predici ati auzit care sa sugereze oamenilor ce fac parte dintr-o adunare Evanghelica ca s-ar putea de fapt sa nu fie nascuti din nou? Cate predici ati auzit care i-ar incuraja sa-si cerceteze vietile pentru a vedea daca sunt cu adevarat ai lui Cristos sau daca nu cumva nu vor fi recunoscuti ca fiind ai Sai?

De aceea, este intentia mea sa examinez in studiile mele acest aspect al uceniciei. Exista multe moduri in care acest lucru ar putea fi facut. Desigur, exista multe texte in Biblie care vorbesc despre ucenicie, dar ce as dori sa fac eu nu este sa ma concentrez asupra a ceea ce au de spus Pavel, Ioan sau Petru despre ucenicie, ci mai degraba as dori sa ma concentrez asupra ceea ce a spus Isus Cristos Insusi pe masura ce chema pe oameni la El si pe masura ce El a raspuns celor care, judecand superficial, au spus ca ar vrea sa vina. Dar sunt multe texte si doar in acea categorie. Dar noi spunem: 'cu ce ar trebui sa incep?'
Se pot gasi multe texte care ne-ar putea raspunde la aceasta intrebare. Din nou, daca ne ducem chiar la inceput, la cea mai simpla forma de invatatura a lui Cristos despre ucenicie, vom ajunge la cuvintele cu care stim ca El i-a invitat pe primii ucenici sa vina la El si sa Il urmeze. Iar cuvintele au fost pur si simplu: 'Vino dupa Mine'. Le gasim in mai mult de o singura intamplare. Prima trimitere unde le gasim ar fi Matei 4, unde Isus ii cheama pe primii ucenici. Avem de-a face cu Andrei si Petru, iar apoi cu Iacov si Ioan. Isus ii vede cand ei se gasesc pe malul marii Galileii. Ei erau pescari. Isi carpeau mrejile. El le intrerupe munca si spune 'Veniti dupa Mine'. Ca urmare, ei lasa ceea ce faceau si Il urmeaza. El le spune: 'va voi face pescari de oameni'.
A doua oara cand ne intalnim cu ele ar fi in capitolul 9 din Evanghelia dupa Matei. Matei era un vames, lucrand pentru stapanirea romana. El lucra cu banii la masa unde se strangea vama. Isus a spus 'Vino dupa Mine', iar Matei a lasat vama si a pornit spre a-L urma pe Isus. Oamenilor care au asistat la aceasta intamplare nu le-au placut cele vazute fiindca vamesii erau dispretuiti. Ei erau pacatosi. Asa ca L-au criticat pe Isus pentru asta. Au spus 'Tu te insotesti cu pacatosii. Este de neacceptat si numai gandul ca Tu chemi un pacatos sa vina dupa Tine.' Iar Isus a raspuns la aceasta spunand ca El este un medic si ca a venit sa ii vindece pe bolnavi. El a spus ca a venit sa ii cheme la pocainta pe pacatosi. 'N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti', a spus El, 'ci pe cei pacatosi'. Raspunsul de aici al Domnului indica ca in momentul in care l-a chemat pe Matei sa Il urmeze (si prin aceasta referindu-se si la ceilalti apostoli), El il chema pe cel caruia i se adresa, la a-si parasi pacatul si de a veni la pocainta.

Acest accent care se pune pe a urma nu este mai putin evident in evanghelia dupa Ioan. De altfel, in evanghelia dupa Ioan, el s-ar putea numi ca si un cadru pentru Evanghelie. Vei afla in capitolul 1, de exemplu, ca Ioan Botezatorul care se gasea pe malul Iordanului impeuna cu ucenicii sai, cand Isus a trecut pe acolo, el si-a indeplinit rolul de deschizator de drum/inainte-mergator si martor prin faptul ca a atras atentia asupra lui Isus Cristos ca si Fiu al lui Dumnezeu si ca si Mielul care ia pacatul lumii. Ca urmare, ucenicii sai au pornit, in sensul fizic, dupa Isus. Isus S-a intors si i-a vazut. A intrebat ce vor. A avut loc un schimb politicos de replici si Isus a spus: 'Veniti', iar invitatia a fost repetata mai tarziu in acelasi capitol. Era ca si cum ar fi spus: 'Vino dupa Mine', acolo la inceputul capitolului unu. Apoi, ajungem la sfarsitul evangheliei, in capitolului 21, in contextul in care Cristos il reinsarcineaza pe Petru cu ucenicia, dupa ce acesta s-a lepadat de Domnul in timpul prinderii si rastignirii Lui. Iar noi Il gasim pe Domnul chemandu-l pe Petru, spunandu-i 'Vino dupa Mine'. Inca o data vedem cum Cristos accentueaza ideea de ucenicie aici la sfarsitul evangheliei ca si la inceputul ei. Acest lucru ne spune cel putin ca este vorba despre un angajament pe toata viata. Si rezumand ce se spune aici in evanghelie, este in mod evident tiparul/modelul pentru crediciosii care o citesc si raspund lui Cristos ca si Mantuitor.

Acele cuvinte 'Vino dupa Mine' apar de 15 ori in evanghelii. Dar, in plus, exista si numeroase ocazii propriu-zise, poate 40 sau 50 de ocazii diferite, cand se vorbeste despre persoane individuale sau grupuri care intr-un fel sau altul, au mers dupa Cristos in modul acesta.
Dar ce vroia sa spuna Isus cand a spus: 'Vino dupa Mine'? Ce implica acele cuvinte ale invitatiei? Eu vad cateva lucruri. Primul dintre ele este ascultarea. Acum, noua nu ne place ideea de ascultare, fiindca intr-un fel, in modul nostru de gandire vestic, ascultarea este asupritoare. Si ca urmare, cand citim o vorba a lui Isus de genul 'Vino dupa Mine', ne gandim la ea, nu asa cum este ea cu adevarat - o porunca de a-L urma pe El, ci mai degraba ca si ceva ce noi am numi o invitatie. Bine, posibil sa aiba tonul unei invitatii, dar vezi, fiind mai exacti, acele cuvinte se gasesc in cazul vocativ. Cand Isus a spus 'Vino dupa Mine', El nu le dadea celor cu care vorbea o optiune. De aceea, cand citim aceste intamplari, cei carora li s-a adresat cu aceste cuvinte, au lasat imediat ceea ce faceau si L-au urmat. Cand suveranul spune ceva, faci ceea ce iti cere. Vezi, eu cred ca lucrurile trebuie intelese clar. Fiindca cuvintele 'Vino dupa Mine' reprezinta o porunca, ascultarea este legata in mod inevitabil de noua viata in Cristos. Iar consecinta este ca daca nu Ii dai ascultare lui Isus Cristos, nu ai fost chemat de Isus Cristos. Si daca nu esti chemat de Isus Cristos atunci nu esti mantuit, indiferent ce marturisesti despre El. De unde poti sa stii ca cineva e nascut din nou? De acolo ca acea persoana asculta si urmeaza. ce Isus a spus: 'Oile Mele asculta glasul Meu si ele vin dupa Mine... in veac nu vor pieri'.
Asa ca prima provocare pentru noi, legat de un astfel de subiect este sa ne cercetam pe noi insine sa vedem daca ascultam cu adevarat de Cel despre care marturisim ca Il avem ca Domn si Mantuitor.

Acum, al doilea element al uceniciei care deriva din acele cuvinte 'Vino dupa Mine' este pocainta. Fiindca, desigur, a-L urma pe Cristos este a intoarce spatele pacatului. Cum ar putea fi altfel? Vedem acest lucru in cateva din povestirile Sale. Cu siguranta in chemarea lui Matei, asa cum ne este ea istorisita in capitolul cinci al evangheliei lui Luca. Acolo, in acel capitol, este foarte limpede ca chemarea lui Matei a fost o chemare pentru el de a-si lasa viata si de a se pocai de pacatul sau si a gasi mantuire. Acest lucru este explicat clar, cu un limbaj ce nu poate fi inteles gresit. Nu exista urmare a lui Cristos, nu este ucenicie crestina adevarata, nu exista crestinism fara a te pocai de pacate. Poate intrebi: 'Poate un credincios sa pacatuiasca?'. Da, binenteles, un credincios poate pacatui. Credinciosii pacatuiesc. Dar trebuie sa existe si pocainta. Dar daca esti o persoana care poate trai in pacat si e multumit in pacatul sau, o persoana care vine la Scriptura si citeste, dar o intepreteaza pentru ca sa se potriveasca la ceea ce vrea sa faca, atunci nu esti crestin. Fiindca nimeni nu l-a urmat vreodata pe Fiul fara pacat al lui Dumnezeu, fara sa fi intors spatele acelor pacate. Isus nu a facut niciodata nici un pas spre pacat. Isus nu a avut niciodata nici un gand pacatos. Iar daca tu Il urmezi, prin definitie tu ai intors spatele la orice altceva.

Al treilea lucru pe care aceste cuvinte il sugereaza despre ucenicie este supunerea. Supunere fata de Cristos. El este Domnul si noi trebuie sa Il urmam. Acel cuvant - supunere, este interesant. Vorbeste despre cineva care se plaseaza sub autoritatea altcuiva. Este foarte aproape de cuvantul 'aservire' sau 'aservit'. Dar intelesul ambilor termeni este acelasi. Ei sunt legati intr-un mod interesant de o vorba pe care Domnul nostru a rostit-o despre ucenicie, unde El a descris mersul dupa El ca si supunere sub jugul Lui. 'Luati jugul Meu asupra voastra', a spus El, 'si invatati de la mine'. Acel cuvant 'jug', inseamna mai multe lucruri. Evident implica sa fii legat de Cristos, asa cum un animal este legat de altul pentru a lucra. Vorbeste despre munca si disciplina, si despre toate acele lucruri. Dar este important ca in timpul antichitatii exista un ritual prin care un domnitor ilustra supunerea fata de el a celor pe care i-a cucerit. Se inaltau doi stalpi iar peste ele se aseza o prajina, iar acea prajina era jugul stapanului. Iar cei pe care el i-a cucerit isi manifestau supunerea sau aservirea fata de el prin trecerea pe sub jugul sau. Astfel ei il luau asupra lor, sau erau fortati sa o faca. Iar ideea era ca ei nu mai erau oameni liberi ci erau slujitori aceluia care era stapanul lor. Si daca acest lucru era posibil la nivel uman, cu cat mai adevarat ar trebui sa fie el despre oricine care marturiseste ca Il urmeaza pe El care este Domnul slavei, Isus Cristos. Daca El nu este Stapanul tau, atunci tu nu esti al Lui. Iar daca nu esti al Lui, atunci tu nu esti un credincios.

Acum ma voi referi la un al patrulea element. Cel de al patrulea element este dedicarea. Trebuie sa fii dedicat lui Cristos, fiindca, vezi, porunca nu spune doar 'Vino', ci spune 'Vino dupa Mine'. Nu poti sa-L urmezi pe Cristos fara a fi dedicat Lui. Daca nu esti dedicat fata de El, vei merge altundeva. Vei urma o alta cale. Marsaluiesti dupa ritmul altui tobosar. Pe de alta parte, daca il urmezi pe Cristos, trebuie sa Ii fii dedicat Lui fiindca va trebui sa mergi acolo unde merge El. Dar asta nu inseamna ca vreunul din noi cunoaste Evanghelia pe deplin sau ca intelege dimensiunile complete ale vietii de credincios acum sau vreodata. Viata noastra este o perioada de crestere. Dar acest lucru inseamna cu siguranta ca daca Dumnezeu, prin puterea Duhului Sau cel Sfant activ in Cuvant, iti descopera ceva ce tu trebuie sa faci, si daca tu poti ramane indiferent la acel lucru, si daca poti spune: 'Pai, cand am devenit crestin, cu siguranta nu am inteles nivelul de dedicare ce trebuie sa il am pentru ca viata mea sa fie schimbata in acel aspect. Eu nu Ii sunt dedicat lui Isus intr-o astfel de masura', daca vezi ca poti spune asta, atunci tu nu esti nascut din nou, in sensul biblic. Isus e Dumnezeu, si fiindca El este Dumnezeu, El este Domnul. Vezi, daca in mintea ta crezi ca a veni la mantuire inseamna sa vii la un Isus care e mai putin decat Domn, care e mai putin decat Stapan, atunci tu vii la un Cristos fals nascut de imaginatia ta, iar un Isus fals nu a mantuit pe nimeni, niciodata. Acel Isus care mantuieste, este Domnul. Iar daca tu vii la El pentru mantuire, tu vii la Cel care este de drept Stapanul vietii tale si revendica acea autoritate peste viata ta, daca va fi sa fii ucenicul Sau.
Deci, vedeti, cand vorbim despre ucenicie, nu vorbim doar despre ascultare, pocainta si supunere, ci vorbim despre dedicare fata de Cristos care este totala si absoluta si pe toata viata. Lucru ce ma aduce la punctul final.

Al cincilea element implicat in ucenicie, evident si in porunca Lui 'Vino dupa Mine', este perseverenta. Fiindca, vedeti, a merge dupa Isus nu este un lucru pe care il faci o singura data. Da, trebuie sa existe un punct de inceput. Trebuie sa existe un moment in care sa intorci spatele pacatului si sa mergi pe directia Lui, cand sa iei crucea Lui si sa incepi sa mergi dupa El. Dar nu se termina acolo. Chiar termenii 'Vino dupa Mine' sugereaza un angajament luat pentru intreaga viata. Si de aceea vorbeste Biblia despre a-ti intari chemarea si alegerea. De aceea Isus Insusi a spus: 'Cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit.' Si ceea ce inseamna acest lucru este pur si simplu ca ucenicia este o cale pe care trebuie sa o urmezi dupa cum te calauzeste Domnul. Adica, sa urmezi pas cu pas si zi de zi facand tot ceea ce va dori Dumnezeu sa faci, pana la capat. Si inseamna ca calea uceniciei nu se termina decat atunci cand trecem prin poarta mortii si primim coroana pe care Isus o are pentru toti cei care vor fi iubit venirea Lui. Iar apoi, prin harul Domnului sa luam asta si toate celelate rasplati si sa le punem la picioarele lui Isus Cristos.

Dar nu este usor. Aceasta cale a uceniciei este o cale presarata cu pietre si marginita de maracini. Este o cale descrisa ca si drumul crucii. Este o cale care duce la moartea eului si inaltarea lui Isus. A umbla pe aceasta cale este cel mai greu lucru la care tu sau eu vom fi chemati vreodata sa-l facem. Si totusi, desi este greu, aceasta cale este deschisa oricui si este posibil pentru oricine, fiindca Domnul Isus Cristos cheama, iar chemarea Lui da fiecaruia puterea de a umbla pe ea.
Iar eu pun intrebarea astfel: vei porni tu pe acea cale a uceniciei? Il vei urma tu pe Isus Cristos? Isus paseste in fata ta. Isus a parcurs calea aceea. Isus se opreste. Se uita inapoi. Se uita la tine. Privirea Lui are caldura unei invitatii. Buzele Lui se misca. Isus vorbeste. Iti vorbeste tie. Domnul Isus Cristos spune: 'Vino'. Domnul Isus Cristos spune: 'Urmeaza-Ma'. El iti spune: 'vino, si te voi face pescar de oameni'.

Sa ne rugam.
Tatal nostru, ne infioram auzind chemarea lui Cristos, fiindca pe masura ce ne gandim la ea, asa cum Tu ne incurajezi sa facem, noi recunoastem pretul ce trebuie platit. Noi intelegem, intr-o oarecare masura, ce implica ea. Si totusi, pe masura ce Il vedem pe Cristos, pe masura ce Il auzim pe Cristos, pe masura ce acele cuvinte rasuna prin spatiu patrunzand in urechile noastre, ne dam seama ca nu putem face altceva decat sa venim. Noi trebuie sa venim fiindca Cel ce cheama este Isus, Dumnezeul, Domnul slavei.
Tata, cheama pe multi in ceasul acesta si da-le urechi sa auda si sa raspunda.
De dragul lui Isus. Amin.