Pacatul impotriva omului, pacatul impotriva lui Dumnezeu

Au existat mai multi factori care l-au ajutat pe Iosif sa biruie ispita venita prin nevasta lui Potifar, dar secretul principal al victoriei sale este acela ca lucrurile erau clar stabilite in mintea lui inainte sa vina ispita. Iti vei pierde puterea cand vei fi ispitit daca nu ai stabilit dinainte cum stau lucrurile.
O autoritate dintr-un anume domeniu al vietii mele este James Fixx, care a scris mai multe carti foarte populare despre atletism. Una dintre ele se numeste "Manualul complet al alergatorului" ("The Complete Book of Running"). Intr-unul din capitolele acestei carti el descrie cateva din lucrurile ciudate care se intampla in mintea ta in mijlocul unei curse. El spune: "Cand alergam intr-o cursa, in mintea noastra se petrec lucruri ciudate. Stresul generat de oboseala ne face sa uitam motivul pentru care am inceput de fapt sa alergam. Intr-unul din primele maratoane la care am participat nu-mi venea in minte nici un motiv ca sa continui. Epuizat fizic si mental, am abandonat cursa. Acum nu ma mai inscriu la maraton decat daca vreau cu adevarat sa il termin. Daca, in timpul cursei, nu-mi mai amintesc de ce am vrut sa alerg, imi spun: 'Poate ca acum nu-mi mai aduc aminte, dar stiu ca am avut un motiv bun atunci cand am pornit.'" El mai spune: "In cele din urma am invatat cum sa lupt atunci cand creierul meu vrea sa ma amageasca cu tot felul de argumente."
Ce trebuie sa facem noi este sa ne pregatim motivele dinainte, astfel incat, chiar daca in mijlocul ispitei n-o sa putem indica exact motivul pentru care vrem sa ne impotrivim pacatului, cu toate acestea vom sti ca exista motive solide si ele au de-a face cu slujirea Domnului nostru Isus Hristos, iar pe aceasta baza vom putea lupta impotriva ispitei si vom trai pentru Dumnezeu.

Iosif avea mai multe lucruri stabilite clar in minte si le observam cu usurinta in cuvintele pe care le gasim in capitolul 39 din Genesa. Primul este acesta: Iosif a stabilit foarte clar in mintea sa ca pacatul este pacat. Cuvantul pe care il foloseste el este "rau". El spune: "Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?"
Acest lucru e foarte important pentru ca una din strategiile pe care diavolul le foloseste in vietile crestinilor individuali si in general in intreaga societate este sa schimbe numele pacatului, astfel incat pacatul inceteaza sa mai fie un lucru la fel de discutabil ca in cazul in care am fi confruntati direct cu el, ba chiar devine un lucru de dorit, daca numele lui e ales cu grija. Cu greu am putea gasi vreun pacat al carui nume sa nu fi fost schimbat in acest fel. Aroganta, ostilitatea, violenta si altele asemenea le numim exprimari ale propriei personalitati. Spunem despre ele: "Ei bine, e un caz de eliberare de inhibitii." Iar pentru ca exprimarea personalitatii si eliberarea de inhibitii sunt lucruri bune, prin urmare exprimarea personalitatii in orice situatie este buna, prin definitie. Astfel sunt justificate tot felul de comportamente nedrepte, insensibile, imorale si egoiste.
Luati de exemplu pacatul lacomiei, al excesului de mancare. Ii spunem "o viata buna". Mandriei ii spunem "autoapreciere". Poate cel mai rau dintre toate sunt tratate pacatele sexuale. Perversiunile evidente sunt numite "stil alternativ de viata". Curviei ii spunem "experiment sexual". In cazul adulterului spunem: "Ei bine, uneori e tratamentul necesar pentru o casatorie monotona."

Iosif a auzit toate aceste argumente. Sunt sigur ca le-a auzit de la Doamna Potifar, daca nu le-a auzit deja din alta parte. Probabil ca le-a auzit si din partea societatii sale. Dar Iosif pur si simplu nu s-a lasat convins. El a inteles cum stau lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e cel care spune pacatului pe nume, Dumnezeu e cel care defineste pacatul ca un lucru rau, iar Iosif traia dupa standardele lui Dumnezeu. Nu dupa standardele unei societati pacatoase si corupte care, evident, foloseste orice metoda pe care o are la dispozitie ca sa isi justifice propriul pacat.
Cred ca el mai stia ceva. Stia ca indiferent cum i-ai spune pacatului, pacatul e totusi pacat si va opera ca un pacat. Altfel spus, pacatul are efectele sale si acestea sunt distructive. Pacatul raneste. Poti spune ca pacatul nu e daunator, dar el este si isi va produce efectele indiferent de terminologia pe care o folosesti.
Vedeti, Iosif stia toate acestea si acestea sunt lucrurile pe care toti oamenii evlaviosi le au clar stabilite in minte, daca vor intr-adevar sa traiasca pentru Dumnezeu in mijlocul ispitelor. Spune-i pacatului cum vrei. Numeste-l "experiment". Numeste-l "eliberare de inhibitii". Oricum i-ai spune, el tot pacat ramane iar efectele sale sunt distructive.

Al doilea lucru pe care Iosif l-a inteles inainte sa vina ispita e ca in general, si probabil putem spune chiar intotdeauna, pacatul raneste alte fiinte umane. La aceasta se refera de fapt Iosif in discutia sa cu Doamna Potifar, asa cum observam in versetele 8 si 9 din acest capitol. El ii spune:

"Stapanul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casa, si mi-a dat pe mana tot ce are. El nu este mai mare decat mine in casa aceasta, si nu mi-a oprit nimic, afara de tine, pentru ca esti nevasta lui. Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?"

El prezinta aici trei argumente. In primul rand, el spune ca "Potifar are incredere in mine si ma onoreaza, din aceasta cauza eu am o obligatie morala fata de el. Pur si simplu nu pot face vreun lucru pe care altfel l-as face, pentru ca relatia mea cu acest om e una deosebita. M-a promovat si am obligatia morala sa ii onorez increderea."
In al doilea rand, el spune: "Desi mi-a dat libertate peste toate lucrurile pe care le are, astfel incat am ajuns sa ii administrez toata averea, el nu mi te-a dat si pe tine, tu inca esti sotia lui."
Iar in al treilea rand, el spune: "Pentru ca esti sotia lui, evident, si tu ai o obligatie fata de el, asa cum am si eu."
Ce spune el de fapt atunci cand explica acele relatii este ca, daca ar pacatui preacurvind cu Doamna Potifar (in ce-l privea pe el personal, era vorba de pacatul curviei), ar fi fost vinovat atat fata de stapanul lui cat si fata de ea.

Vedeti, avem tendinta sa minimalizam importanta pacatului. Nu numai ca ii schimbam numele, si stim ca o facem, dar incercam sa ii minimalizam importanta atunci cand spunem: "Ei bine, nu face rau nimanui atata vreme cat partile implicate consimt de buna voie; deci, nefacand rau nimanui altcuiva, e in regula daca il faci." Dar vai, cum ne inselam singuri vorbind astfel! Ce credeti ca a facut Dumnezeu atunci cand ne-a dat aceasta Biblie? Ne-a dat El oare un set de reguli alese la intamplare, spunand: "Cred ca asa vreau sa mearga lucrurile, de aceea asa ramane." Nu, acestea sunt legile morale care izvorasc din natura lui Dumnezeu. Prin urmare, din natura care face reale toate lucrurile pe care le cunoastem. Aceste reguli exista pentru ca lucrurile merg bine atunci cand functioneaza dupa ele. Cand ne alegem propriul drum in opozitie cu aceste reguli, fie ca ne dam seama sau nu, lucrurile nu merg bine si oamenii sufera, indiferent daca o recunoastem sau nu.
Luis Palau este un bine cunoscut evanghelist latino-american care este foarte eficient in cruciadele sale, nu numai in America Latina dar si in Statele Unite si Europa. El vorbeste despre propria sa experienta din America Latina si o aplica la tendinta americanilor de a minimaliza importanta pacatului si a-i ignora efectele. El spune: "Credeti ca e un lucru nesemnificativ..." Si aici il citez: "Veniti in America Latina sa vedeti prin ce trecem noi acolo. Cele mai multe din tarile noastre sunt ingrozitor de sarace, iar in unele din ele peste 70 la suta din populatie e nascuta in afara casatoriei." Apoi pune cele doua afirmatii cap la cap: "Structura societatii din acea parte de lume e ingrozitor de afectata de imoralitatea sexuala."
Am vazut acelasi lucru aici. Poate ca la noi situatia inca nu e atat de grava si poate ca suntem mai sofisticati in felul in care musamalizam lucrurile, dar si aici se vad aceleasi efecte. Vad rezultatele evidente ale promiscuitatii, bolile venerice care au atins proportii epidemice, SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite) care ingrozeste comunitatea homosexualilor printre care face ravagii, nasteri ilegitime, avorturi (au ajuns acum la aproape un milion si jumatate pe an numai in Statele Unite).

Pe langa rezultatele evidente ale promiscuitatii, efectele pacatului se vad si in lucrurile ascunse. In familiile destramate. In barbatii si femeile care cauta frustrati o relatie permanenta sau de durata. Intr-o generatie de copii confuzi, ratacitori si raniti. Cred ca cel mai mult ma doare ce se intampla cu copiii. Credem ca ei nu sunt afectati, dar sunt. Ne distrugem copiii. Si oare ce credem noi? Credem ca Dumnezeu va trece cu vederea felul in care ne tratam copiii in cultura noastra privilegiata? Cineva poate spune: "O, da, dar am vrut si eu doar sa fiu fericit." Acum esti fericit? Cine spune ca ai dreptul sa fii fericit pe socoteala altcuiva? Cine spune ca fericirea e virtutea de capatai in aceasta viata? Altcineva spune: "N-am stiut ca nu e bine ce fac." Hai sa fim seriosi... In cultura de azi si cu constiinta pe care Dumnezeu ti-a dat-o? Cum o sa-I poti spune lui Dumnezeu in acea zi: "N-am stiut ca nu e bine ce fac"? Un altul poate spune: "Nu m-am putut abtine." Ba ai putut. Altcineva va spune: "Ei bine, copiii n-au nimic. Copiii supravietuiesc intotdeauna. Ei nu sunt afectati." Asculta. Domnul Isus Hristos a spus: "Dar pentru oricine va face sa pacatuiasca pe unul din acesti micuti, cari cred in Mine, ar fi mai de folos sa i se atarne de gat o piatra mare de moara, si sa fie inecat in adancul marii. Vai de lume, din pricina prilejurilor de pacatuire! Fiindca nu se poate sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de pacatuire!" (Matei 18:6,7)

Iosif nu a spus: "Da, pacatul nu mai poate fi stapanit, dar nu-i afecteaza cu adevarat pe altii." Iosif a inteles ca ii afecta intr-adevar pe ceilalti. Si el a hotarat ca nu avea sa ia parte la el. La fel trebuie sa faca toti cei ce cheama Numele Domnului Isus Hristos. Trebuie sa i ne impotrivim asa cum a facut-o si Iosif.

Al treilea lucru pe care Iosif il avea bine stabilit in minte, si cel mai important dintre toate pentru ca pe el il subliniaza in ultimul rand, este acela ca pacatul e o mare ofensa adusa lui Dumnezeu. E si asa destul de rau ca raneste alti oameni dar, vedeti, am putea sa gasim o scuza pentru aceasta spunand: "Ei bine, asa e, ii raneste si pe altii, dar o merita." E adevarat, intr-un anume sens ei primesc ce merita, pentru ca si ei iau parte adesea la pacat. Bineinteles, acesta e un argument care nu sta in picioare, dar de multe ori gandim in acest fel. Insa, pe langa faptul ca pacatul ii raneste pe altii, el este o ofensa impotriva lui Dumnezeu. Asta spune si Iosif: "Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?"
Avem aici un verset ale carui parti trebuiesc analizate separat. Luati aceste parti si ganditi-va la ele putin. In primul rand, pronumele, subiectul propozitiei, eu: "Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu? Eu, care am beneficiat de harul lui Dumnezeu. Eu, care am cunoscut mantuirea prin Domnul Isus Hristos. Eu, care am fost invatat din Legea lui Dumnezeu. Eu, care am fost instruit de parinti crestini sau intr-o biserica crestina. Cum as putea eu sa fac un rau atat de mare impotriva lui Dumnezeu?"
Daca un astfel de argument nu are nici o importanta pentru tine, nu esti nascut din nou. Nu esti o faptura noua in Hristos. Pentru ca, atunci cand recunosti ca esti o faptura noua in Hristos, recunosti si ca acel cuvant, eu, capata o semnificatie deosebita. Tu nu mai esti cum erai. Esti rascumparat prin sangele scump al lui Isus Hristos, Mielul fara cusur si fara pata. Pentru tine s-a platit un pret. Trebuie sa traiesti pentru El.
Dar ce spuneti de urmatorul cuvant: "Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare...?" E si asa destul de rau sa ma gandesc la el, dar ispita nu e pacat in ea insasi. Ispitele vin la noi din afara. De la diavol. De la lume. Cum as putea eu sa trec din acea pozitie, in care sunt doar ispitit, la fapta, la punerea in practica a pacatului? Cum as putea eu sa fac un astfel de lucru? Cum sa fac asa ceva? Eu, care spun ca sunt un urmas al Domnului Isus Hristos?
Urmatoarea expresie: "un rau atat de mare". Despre asta am vorbit mai devreme. Pacatul e pacat. Iosif nu s-a prefacut ca ii schimba substanta schimbandu-i numele. Era un lucru rau si rau va ramane intotdeauna. Iar argumentul era: "Cum as putea eu, cel chemat sa fiu evlavios, sa Il urmez pe Domnul Isus Hristos, cel care, prin lucrarea lui Dumnezeu si prin harul Sau, intr-o zi voi fi facut asemenea lui Isus Hristos, in toate atributele Sale, inclusiv sfintenia... Cum as putea eu sa fac un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?"
Sau luati ultimul cuvant, Dumnezeu. Nu e vorba de orice Dumnezeu. Acesta e Dumnezeul Adevarat. E Iehova. E Dumnezeul care Se descopera ca fiind Dumnezeul neprihanirii. Dumnezeul sfinteniei. Dumnezeul care Se descrie ca fiind "sfant, sfant, sfant". Un Dumnezeu al dragostei si compasiunii, un Dumnezeu al dreptatii. Dar mai presus de toate un Dumnezeu al sfinteniei. Cum as putea eu, care am fost mantuit de acest Dumnezeu, nu doar sa gandesc dar si sa infaptuiesc un rau atat de mare impotriva lui Dumnezeu?
Vei spune: "O, inteleg, dar e atat de greu." A spus Isus vreodata ca va fi usor? Bineinteles ca e greu. Dar ce a spus Isus? Isus a spus: "In Mine puteti face orice lucru." Isus a spus: "Despartiti de Mine nu puteti face nimic." Isus a spus: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." Nu conteaza cat de greu ar fi, El este cu tine. Iti va da taria sa faci ce e bine, daca in mintea ta ai hotarat mai inainte sa vina ispita ca nu vei face acel rau.

Secretul succesului lui Iosif este, asa cum am mai spus, ca el a stabilit aceste lucruri in mintea lui mai dinainte, dar nu e vorba doar de o problema la nivelul mintii. El le-a pus si in practica. Si a facut-o in trei feluri. Le voi mentiona in concluzie.
Mai intai, el vorbeste despre pozitia sa. Vedeti, intelegem ca a vorbit deja despre Iehova, pentru ca, atunci cand ni se spune care a fost reactia lui Potifar la succesul sau, ni se spune si ca Potifar a recunoscut ca Domnul Iehova a fost cu el si facea ca toate lucrurile sa ii mearga bine. De unde stia Potifar despre Iehova daca nu i-ar fi vorbit Iosif despre El? Iosif era cunoscut ca omul lui Iehova. Astazi am putea spune ca a fost cunoscut ca omul lui Hristos, un crestin. El nu si-a tinut lumina ascunsa. A fost o cetate asezata pe un munte. A fost un sfesnic care raspandea lumina ca toti sa poata vedea. Acest lucru e adevarat si in ce o priveste pe Doamna Potifar, atunci cand s-a apropiat sa-l ispiteasca. Iosif a vorbit despre Dumnezeu. Si-a facut cunoscuta pozitia. Nimeni nu garanteaza ca nu vei ceda pacatului daca vorbesti despre credinta ta, dar cu siguranta ajuta. De multe ori ceilalti nici macar nu vor dori sa te aiba prin preajma, daca stiu care iti este pozitia, pentru ca daca ai fi acolo le-ai strica toata distractia, si ei nu doresc asta. Multi crestini au fost izbaviti dintr-o multime de ispite prin simplul fapt ca au vorbit despre credinta lor. Iosif a facut acest lucru in primul rand si si-a facut cunoscuta pozitia.

In al doilea rand, nu numai ca si-a facut cunoscuta pozitia, dar nici nu a pierdut vremea. Observam acest lucru in intreaga relatare. Si-a vazut de treaba.. E foarte interesant cum activitatea te poate scapa de necaz. Cineva spunea ca acesta e motivul pentru care Dumnezeu da atatea de facut slujitorilor Bisericii. Daca n-ar face-o, ei ar ajunge in tot felul de necazuri. Exista si un proverb turcesc in privinta aceasta: "De obicei diavolul il ispiteste pe om, dar cu siguranta un om care nu face nimic il ispiteste pe diavol." Daca n-are nimic de facut, diavolul ii va da de lucru.
Am un bun prieten care slujeste printre oamenii strazii. Organizatia lui e foarte eficienta printre oamenii strazii din Los Angeles. Oameni prinsi in capcana de tot felul de pacate. El lucreaza cu ei si stabileste un cod destul de strict al disciplinei, cu scopul de a-i elibera de viata din trecut si de a-i aduce, nu doar in partasia bisericii, ci triumfatori in partasia si slujirea bisericii. Intotdeauna in intalnirile pe care le tine, el le spune oamenilor care vin in fata si raspund chemarii Evangheliei ca sunt trei lucruri ce trebuiesc facute daca vrei sa traiesti o viata crestina de succes. Numarul unu. Citeste Biblia si roaga-te in fiecare zi. Numarul doi. Du-te la biserica mai mult de doua ori pe saptamana. Prin asta el intelege duminica dimineata, duminica dupa-masa si uneori si in timpul saptamanii, pe langa intalnirile cu ceilalti crestini pentru studiul Bibliei si rugaciune. Iar apoi numarul trei. El le spune: "Du-te la pastor si cere-i sa-ti dea ceva de facut, iar cand iti da sa faci ceva, fa-o ca pentru Domnul."
Nu stiu care din aceste lucruri e cel mai important, dar stiu ca in diverse situatii unul sau mai multe dintre ele lipseste. Iosif nu era omul care sa neglijeze vreunul din ele. El a mentinut o disciplina in relatia cu Domnul si mai mult ca sigur ca si-a folosit timpul lucrand atat pentru Domnul cat si pentru stapanul sau.

Al treilea lucru este cel pe care l-am mentionat mai devreme. Atunci cand a fost adus cu forta intr-o situatie in care era prins in capcana de nevasta lui Potifar, el a facut ce a stabilit inca de la inceput ca va face in cazul in care va ajunge intr-o astfel de situatie. A fugit din fata ispitei fugind literalmente din casa.
Dorinta mea este sa avem astazi o generatie de crestini care sa gandeasca in acest fel despre pacat; care sa se gandeasca la pacat ca la un lucru ingrozitor, un lucru oribil care te poate prinde in capcana; care sa se pregateasca mai dinainte cum il vor intampina; care sa fuga de el, daca e cazul, chiar daca asta inseamna sa-si lase hainele si sa fuga din acel loc. O astfel de generatie poate sta in picioare pentru neprihanire. O astfel de generatie, chiar si numai 10 astfel de oameni, o mana de astfel de oameni poate avea un impact pentru Dumnezeu, asa cum a avut Iosif in Egiptul pagan.

Haideti sa ne rugam.
Tatal nostru, binecuvinteaza aceste adevaruri in inimile noastre. Mai presus de toate, fa-le sa se intipareasca in mintile noastre intr-o asa masura incat, atunci cand va veni ispita, sa ne amintim cine suntem si Cui slujim, care e natura pacatului si care sunt efectele ingrozitoare ale acestuia, si astfel sa fugim de el, ca sa putem trai pentru Hristos. Ne rugam in Numele Lui. Amin.