Continut
Vazut de 175 ori |
(Aceşti frumoşi nebuni ai marilor oraşe)
Marcu 1:1-15
Ce ai zice dacă ai vedea pe cineva Ă®mbrăcat ciudat, stând undeva pe câmp afară din oraş, mâncând lăcuste şi miere sălbatică şi Ă®nvăţându-i pe oameni ceva complet diferit faţă de ceea ce ştiau ei. Ei ştiau de jertfe animale pentru iertarea păcatelor, el le vorbeşte despre o cale mult mai simplă pentru iertare: botezul pocăinţei.
(Cineva care s-a pocăit după vârsta de 80 de ani spunea: “Dar chiar nu trebuie să fac nimic pentru plata păcatelor mele, după tot ceea ce am făcut o viaţă Ă®ntreagă? Nici o pomană, nici o slujbă, nimic?” - NU! Nu trebuie. A plătit El totul. Şi-a dat viaţa.)
Ioan spune: “După mine vine Cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să-I desleg curelele Ă®ncălţămintelor.”
Isus spune: “S-a împlinit vremea”. Cu alte cuvinte: “Gata, am venit”.
Ioan spune: “Eu v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”
Isus spune: “Pocăiţi-vă şi credeţi Ă®n Evanghelie.”
Dar punctul culminant este glasul care s-a auzit din cer: “Tu eşti Fiul Meu prea iubit, Ă®n Tine Ă®mi găsesc toată plăcerea Mea.” Glasul care s-a auzit din cer, s-a auzit pentru cine are urechi de auzit.
Ioan propovăduia Ă®n pustie, dar nu Ă®n zadar. Şi cu toate că a fost cel mai mare dintre cei născuţi din femeie, nu a avut un sfârşit fericit, pentru că “Dragostea adevărată nu are un sfârşit fericit; dragostea adevărata NU are sfârşit.” G.W.C.Thomas
“Ei, de care lumea nu era vrednică,… au murit ucişi de sabie, au pribegit Ă®mbrăcaţi cu cojoace şi Ă®n piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi… au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului… Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” Se numeşte Dumnezeu - Dumnezeul meu şi al tău?
Ţi se pare uneori ca propovăduieşti şi Ă®n pustie şi Ă®n zadar? Ţi se pare ca cei cărora le vorbeşti nu au urechi de auzit şi habar n-au cine este Cel Ă®n care Dumnezeu Ă®şi găseşte toată plăcerea? Mai mult, Ă®ntr-o “ţară a ispitelor” parcă nici măcar nu-i interesează.
ĂŽn cine Ă®şi găseşte Dumnezeu toată plăcerea? ĂŽn Fiul Său prea iubit - Domnul Isus Cristos. Dar Ă®n mine? Dar Ă®n tine? Ce găseşte?
“9 din 10 persoane care merg la psihiatru nu au nevoie să meargă. Au Ă®nsă nevoie de cineva care… să Ă®i iubească cu dragostea lui Dumnezeu…şi s-ar Ă®nsănătoşi.” Paul Tournier
N-ai vrea sa fim “acei frumoşi nebuni pentru Cristos” pentru “acei frumoşi nebuni ai marilor oraşe” care de fapt NU sunt nebuni, ci sunt doar extraordinar de singuri, care merg la psihiatru fără ca de fapt să aibă nevoie de psihiatru, care au sufletele pustii şi goale după dragoste şi care s-ar vindeca…dacă le-ar arăta şi i-ar iubi cineva cu dragostea lui Dumnezeu.
Dacă da, hai să Ă®ncepem din casele noastre şi să mergem până la marginile pământului. Astfel Ă®ncât şi noi şi ei să devenim “acei frumoşi nebuni pentru Cristos…ai marilor oraşe” şi prin gura, atitudinea, faptele, gândurile şi sufletele noastre şi ei să audă glasul Celui din ceruri: “Şi tu eşti fiul meu”, “Şi tu eşti fiul meu”, “Şi tu”, “Şi tu”, “Şi tu”… “Te iubesc cu o iubire veşnică”.
Epilog: Nu uita! Până când nu ne vom ocupa locul la masa rezervată…dincolo de poartă…în acea nouă dimineaţă…nu putem spune decât: “Nu am nici un merit. Am făcut ceea ce eram dator să fac pentru Stăpânul meu, Cel Ă®naintea căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg curelele Ă®ncălţămintelor - Domnul meu iubit, Isus Cristos.”
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timişoara |
