Ai auzit vreodata, prietene, de Mine
Pe cand in largul lumii cutreierai semet?
Pe cand cu lanci si scuturi cohortele straine
Te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret?
Ai auzit vreodata, prietene, de Mine
Cand floarea vietii tale isi scutura podoaba?...
Ca sa te scap de lanturi, de moarte si rusine,
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!...

Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna
Si pe-amandoi multimea ne-a pus pe un cantar;
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna -
Talharii cei cu vaza cerura pe talhar.
Puteam sa zbor din lume, satul de-a ei urgie,
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gandit la tine... Privind spre vesnicie,
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!

Te chem si astazi... Vino si vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi, prin spini si bolovani,
Dar vremea e tarzie, mijesc pe dealuri zorii
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani!
De-ai sti ce neagra noapte si ce adanc fierbinte
Vor fi cand suferinta nu va cunoaste graba!...
Vei plange atunci amarnic si-ti vei aduce aminte
Ca am murit pe cruce in locul tau, Baraba!