1.Cine-a crezut în ce ni se vestise?
Cine-a cunoscut braţul Domnului?
El a crescut ca şi-o odraslă slabă
Ca un lăstar într-un pământ uscat.

N-avea frumuseţe şi nici strălucire
De toată lumea era dispreţuit.
Părăsit de oameni, om al durerii,
Cu suferinţa era obişnuit.

2.Dar, totuşi, El a noastre suferinţe
Şi durerile asupra-i le-a luat.
Noi am crezut că este pedepsit
Şi e lovit, de Dumnezeu smerit.

3.Era străpuns pentru-a noastre păcate
Fărădelegile noastre le-a purtat.
Pe El a căzut pedeapsa ce dă pacea
Şi prin a Lui răni suntem tămăduiţi.