/: 38 de ani :/ (x3) Singur

Era olog şi plin de grijuri
Norodul-ntreg îl ocolea
Trecut-au mii de asfinţituri
Dar el în deznădejdi trăia.
Uitat şi părăsit de oameni
Pe nimeni în lume nu avea
Privea spre a lui neputinţe
Când s-a-ntâlnit cu Mesia.
/: Acol` la scăldătoare, printre mulţime mare
De-acest bolnav Isus s-apropiat
Ştia că nu mai are la oameni îndurare
Şi cu iubire-atunci l-a întrebat :/

Vrei ca să capeţi din nou sănătate
Să-ţi fie trupul izbăvit?
O, Doamne, dar nu am pe nimeni
Sunt singur, de toţi părăsit.
Isus privi la el cu milă
La starea-n care se afla.
Ridică-ţi patu-acum şi umblă
ÃŽi spuse cu drag Mesia.
/: Acol` la scăldătoare printre mulţime mare
Ologul de pe pat s-a ridicat
C-aşa îi poruncise Isus ce-l cunoscuse
Şi pe loc acest om s-a vindecat :/

Nu este singurul loc în Scriptură
ÃŽn care s-a oprit Isus
El a privit spre-orice făptură
Cu drag ne-a ridicat în sus.
ÃŽn dreptul tău şi-acum se-opreşte
Priveşte şi cu glas scăzut
Iubindu-ne El ne şopteşte
„Ce-ai vrea să-ţi fac, fiu rătăcit?â€�

Aici în adunare, aici la scăldătoare
A coborât din nou la noi Isus
Priveşte cu-ndurare spre orice nepăsare
Durerea ta o ia asupra Lui!

Aici în adunare, aici la scăldătoare
Dacă te-ncrezi în braţul Lui deplin
Ţi-aduce vindecare, îţi dă eliberare
Acelaşi e în veci de veci Amin!