1.ÃŽnţelepţii lumii mă înconjoară
Şi mă întreabă cine-i Isus.
Pun la-ndoială a mea credinţă
Şi spun că voi suferi nespus.

De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem
Numele Tău cu drag eu ÃŽl vestesc
ÃŽn faţa cui voi sta, nu mă voi clătina
Căci legea Ta eternă o păzesc.

2.Privesc în zare măreţul soare
Ce străluceşte neîncetat.
Pun o-ntrebare la fiecare
Cine cunoaşte cin` l-a creat.

Şi dacă într-o zi soarele-ar zăbovi
Cine-ar cunoaşte-această cauză?
Ştiinţa omului cu-nţelepciunea lui
Nu va cunoaşte taina soarelui.

3.Câmpii şi mulţii, munţii şi marea
Vestesc iubirea Celui Prea-Nalt
Tot universul şi-ntreg pământul
La glasul Lui s-au cutremurat.

Şi toate florile-şi deschid petalele
Pe-al câmpului ogor nemărginit
Şi tot ce ai creat, doar omului i-ai dat
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit