|
1.ĂŽnţelepţii lumii mă Ă®nconjoară Şi mă Ă®ntreabă cine-i Isus. Pun la-ndoială a mea credinţă Şi spun că voi suferi nespus.
De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem Numele Tău cu drag eu ĂŽl vestesc ĂŽn faţa cui voi sta, nu mă voi clătina Căci legea Ta eternă o păzesc.
2.Privesc Ă®n zare măreţul soare Ce străluceşte neĂ®ncetat. Pun o-ntrebare la fiecare Cine cunoaşte cin` l-a creat.
Şi dacă Ă®ntr-o zi soarele-ar zăbovi Cine-ar cunoaşte-această cauză? Ştiinţa omului cu-nţelepciunea lui Nu va cunoaşte taina soarelui.
3.Câmpii şi mulţii, munţii şi marea Vestesc iubirea Celui Prea-Nalt Tot universul şi-ntreg pământul La glasul Lui s-au cutremurat.
Şi toate florile-şi deschid petalele Pe-al câmpului ogor nemărginit Şi tot ce ai creat, doar omului i-ai dat Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit |