Stânca vieţii, Tu, Isus,
Ce prin har mi Te-ai deschis,
Lasă sângele-Ţi divin
Să mă spele pe deplin;
Doar spre Tine eu privesc,
Mântuire să primesc.

Câte fapte am lucrat
Legea Ta le-a judecat,
Orişicât eu m-aş lupta,
Râu de lacrimi de-aş vărsa,
De păcat nu m-ar spăla
Numai sfânta mila Ta.

Eu, sărman, dator cum sunt,
Crucea Ta vreau s-o apuc.
Gol sunt, Doamne-mbracă-mă
Şi prin har ajută-mă!
Vin ca şi un disperat;
Tu mă spală de păcat!

Iar când lupta ia sfârşit,
Ochii mei când se închid,
Când voi sta ’naintea Ta,
Glas din cer când m-a chema,
Eu Te rog, o, Stânca mea,
Mă ascunde-n umbra Ta!