1.Un om fără de Domnul e-un pom neroditor
Sădit în lumea mare fără de ajutor
Când firea pământească sufletul i-a-ngrădit
Inima lui suspină şi e nefericit.

Nu cere de la oameni să-ţi dea fericirea
Căci numai Domnul ştie şi poate să ţi-o dea
ÃŽncrede-te în Domnul şi viaţa ta va fi
Rodită şi-mplinită cu mii de bucurii.

2.Ce-i omul fără Domnul? E-un călător pribeag
Ce-aleargă prin lume cu griji împovărat
Trudeşte-o viaţă-ntreagă, nu-i binecuvântat
Şi-n anii bătrâneţii un trist însingurat.

3.Aşa omule vino la Tatăl Dumnezeu
Căci El ţi-a dat viaţa şi totul este El
Te pocăieşte astăzi cât timp tu mai trăieşti
ÃŽmpacă-te cu Domnul să ai viaţa de veci.