O cântare de mărire
Am în inimă mereu
De când L-­am găsit
Pe Domnul la Calvar;
El a dat odihnă sfântă,
Pace sufletului meu
Şi sunt liber,
Fericit prin al Său har.

Fericită inima mea cântă
Plină de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cântă,
Ca acei din valea plângerii.

Cât de mult doream să aflu
Drumul cel adevărat,
Cineva să­mi ia păcatul dureros;
Am aflat că El osânda
La Golgota a purtat,
Şi­am venit atunci
La cruce bucuros!

Fericită inima mea cântă
Plină de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cântă,
Ca acei din valea plângerii.

Câtă frică şi­ntuneric
Pe cărarea mea erau
Când umblam rătăcitor,
Fără Isus;
Am adus la El povara
Şi de­atunci în viaţa mea
Bucuria şi lumina au pătruns.

Fericită inima mea cântă
Plină de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cântă,
Ca acei din valea plângerii.

Merg spre casa unde veşnic
Fericirea voi gusta,
Spre eternul,
Strălucitul meu palat;
Faţă­n faţă în mărire
Pe Isus ÃŽl voi vedea
Şi cu sfinţii­I
Voi da slavă ne­ncetat!

Fericită inima mea cântă
Plină de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cântă,
Ca acei din valea plângerii.