1.Se scurg aşa de iute anii
Dispar ca umbrele-n amurg
ÃŽn zbor se duce-a noastră viaţă
Şi-atâţia la sfârşit o plâng.
ÃŽn viaţă omul dă durerii
Tribut în fiecare zi.
Din zori şi până-n clipa serii
Aleargă spre a vieţui.

/: Tu om din orice colţ al lumii
Doar prin credinţă poţi avea
Iertarea, pacea, fericirea,
Isus îţi dă, la Golgota :/

2.Oricine-ai fi, eşti om din lume
Ai străbătut acelaşi drum
Ai fost copil cu suflet nobil,
Bătrân sau tânăr eşti acum.
Din zorii frăgeziei tale
Ţi-ai dăltuit imagini noi
Ţi-ai vrut atâta fericire
Dar lacrima ţi-a curs şuvoi.

3.Aşa de rar pe-a tale rane
Ţi-a picurat balsamul sfânt.
Speranţa unei vieţi mai bune
Te-a însoţit pân’ la mormânt.