Continut
Vazut de 120 ori |
Trist
Şi singur Ă®n gaoace,
Puiul galben, auriu,
A simţit Ă®ntr-un tĂ®rziu,
Că-i stingher,
Că n-are pace.
A simţit că lumea lui,
Tot mai strĂ®mtă,
Nuu ştiu cum,
Se face..
"Ce-o fi asta?"
Se gîndi
"Cum de m-a ajuns năpasta
Să trăiesc Ă®ntr-o mărgică,
ĂŽntr-o casă,
Tot mai strĂ®mtă,
Tot mai mică?"
Să nu pot să-mi aflu loc,
Nici pe faţă,
Nici pe spate,
Şi să-mi crească,
Dupa toate,
Uite,
Ce nătĂ®ng de cioc!
Ce vrei tu?
Vorbesc cu ciudă,
Eu cu ciocul,
Ca un prost"...
ĂŽnsă ciocul ce s-audă?
Bate-n dreapta,
Cade-n stînga
Si-mi atĂ®rnă,
Ca o bĂ®rnă
Fără rost.
Mi-au ieşit si doi ochi mici
Ce să fac cu ei aici?
Mi-au crescut şi aripi grele
Ce să fac aici cu ele?
Iar sub pîntec,
La picioare,
Se făcură nişte ghiare,
Lungi, cu vîrfu-ncovoiat,
Simt că-n pĂ®ntec mi-au intrat...
Doamne, pentru ce mi-ai dat
Daruri care-mi sĂ®nt povară?
Şi,
Lăsat pe partea stĂ®ngă,
A-nceput uşor să plĂ®ngă
Puiul.
Pentru-ntĂ®ia oară...
Dar deodată,
ĂŽn găoc,
Bate cineva de-afară:
Cioc,! Cioc! Cioc!
Inima în pui se zbate,
Se-nfioară,
Cine?...
Oare cine bate ?....
Şi e-un tremur ca de-o vrajă
A bătut si puiu-n coajă
Uite!
Sub ciocănituri solide,
Se deschide o fereastră!
Doamne, ce privelişte măiastră!
Şi apoi, uite-acuma loc,
Unde poate să alerge,
Să se joace,
Să se culce...
Şi un glas atĂ®t de dulce,
Glas de mamă,
- Andantino...
Iată,
ĂŽi vorbeşte,
Vino:
Şi, prin coaja de ruine,
A sărit degrabă puiul
Din bĂ®rlogul vieţii vechi,
O, acum cît e de bine,
Să ai ochi,
Să ai urechi,
Ce frumoasă e lumina!
Parc-ar vrea Ă®n piept s-o soarbă.
"Şi asta ce-i?"
"Un fir de iarbă"
"Iar acolo?..."
"E grădina"
Şi-nălţĂ®nd privirea-n soare,
Puiul,
Suflet de pripas,
A bătut din aripioare,
Şi-a făcut Ă®ntĂ®iul pas.
Iar apoi,
Dup-o clipită,
A zărit lĂ®ng-un arbust,
O grăuntă rumenită
Mmmm!
Da bună e la gust!
Şi colea o gĂ®ză mică
Pe un fir de busuioc
Doamne,
Ciocuşorul, totuşi,
Nu e...
Nu e rău deloc!
Dar aici, Ă®n noua ţară,
Ce s-ar fi făcut el oare,
Fără aripi,
Fără ghiare,
Fără vechea lui povară,
Din căsuţa cea sihastră,
Bietul pui?...
Fraţii mei,
Povestea lui,
Nu-i decĂ®t povestea noastră,
Cinste,
Curăţie,
Milă,
Jertfă,
Inimă umilă,
Lacrimi grele,
Bunătate,
Şi suspine după stele,
Bine,
Dar acestea toate,
Ce să faci aici cu ele?
Să fii mut ca oaia-n strungă,
Cu răbdare
(ĂŽndelungă....)
Să nu fugi după avere,
După nume,
Să iubeşti pe cel ce-i gata,
De-ar putea,
Să te sugrume,
Bine,
Dar acestea toate
Ce să faci cu ele-n lume?
Cînd sub soare
Are preţ,
Numai zĂ®mbetul isteţ,
Numai vorbă Ă®ndrăzneaţă
Numai, paşii rari şi grei,
Numai mĂ®na cu mănuşa,
Care trage la cenusă,
De la toţi,
Pe turta ei,
Da,
CĂ®nd viaţa e-o berbuncă
Unde toţi străbat răscrucea
Şi Ă®n calea ta aruncă,
Spini şi cioburi fără număr
Tu....
Să-ţi iei Ă®n taină crucea
Şi s-o duci umil pe umăr...
Suspinînd discret,
Cuminte,
Sub scuipatul de ocara
O, Părinte
Creatorule-ndurat,
Oare pentru ce ne-ai dat
Daruri,
Care sĂ®nt povară?
Pentru ce?
Nu sţii?
Aşteaptă,
Vine-o clipă
Un soroc,
Cînd la marginile lumii
Cineva din cer va bate...
Cioc! Cioc! Cioc!
Şi-n acest străvechi găoc
Se va face o fereastră
Către lumea cea măiastră
Şi atunci,
Frate,
Cît va fi de bine,
Să ai pieptul cu suspine
Să ai umerii cu cruce,
Să ai tĂ®mplele cu spini,
Să ai faţa toată plină,
De a lacrimilor salbe
Doamne,
Căci acestea toate,
Se vor face aripi albe
Şi tunica de lumină,
Şi cununa de rubini,
Şi toiag de-mpărăţire,
Care ştie lumi să-nfrunte
(După cum Isus ne-a spus!)
Cînd ne va sclipi pe frunte,
Numele etern: Isus! |
