Continut
Vazut de 120 ori |
Trist Şi singur Ă®n gaoace, Puiul galben, auriu, A simţit Ă®ntr-un tĂ®rziu, Că-i stingher, Că n-are pace. A simţit că lumea lui, Tot mai strĂ®mtă, Nuu ştiu cum, Se face.. "Ce-o fi asta?" Se gĂ®ndi "Cum de m-a ajuns năpasta Să trăiesc Ă®ntr-o mărgică, ĂŽntr-o casă, Tot mai strĂ®mtă, Tot mai mică?" Să nu pot să-mi aflu loc, Nici pe faţă, Nici pe spate, Şi să-mi crească, Dupa toate, Uite, Ce nătĂ®ng de cioc! Ce vrei tu? Vorbesc cu ciudă, Eu cu ciocul, Ca un prost"... ĂŽnsă ciocul ce s-audă? Bate-n dreapta, Cade-n stĂ®nga Si-mi atĂ®rnă, Ca o bĂ®rnă Fără rost. Mi-au ieşit si doi ochi mici Ce să fac cu ei aici? Mi-au crescut şi aripi grele Ce să fac aici cu ele? Iar sub pĂ®ntec, La picioare, Se făcură nişte ghiare, Lungi, cu vĂ®rfu-ncovoiat, Simt că-n pĂ®ntec mi-au intrat... Doamne, pentru ce mi-ai dat Daruri care-mi sĂ®nt povară? Şi, Lăsat pe partea stĂ®ngă, A-nceput uşor să plĂ®ngă Puiul. Pentru-ntĂ®ia oară... Dar deodată, ĂŽn găoc, Bate cineva de-afară: Cioc,! Cioc! Cioc! Inima Ă®n pui se zbate, Se-nfioară, Cine?... Oare cine bate ?.... Şi e-un tremur ca de-o vrajă A bătut si puiu-n coajă Uite! Sub ciocănituri solide, Se deschide o fereastră! Doamne, ce privelişte măiastră! Şi apoi, uite-acuma loc, Unde poate să alerge, Să se joace, Să se culce... Şi un glas atĂ®t de dulce, Glas de mamă, - Andantino... Iată, ĂŽi vorbeşte, Vino: Şi, prin coaja de ruine, A sărit degrabă puiul Din bĂ®rlogul vieţii vechi, O, acum cĂ®t e de bine, Să ai ochi, Să ai urechi, Ce frumoasă e lumina! Parc-ar vrea Ă®n piept s-o soarbă. "Şi asta ce-i?" "Un fir de iarbă" "Iar acolo?..." "E grădina" Şi-nălţĂ®nd privirea-n soare, Puiul, Suflet de pripas, A bătut din aripioare, Şi-a făcut Ă®ntĂ®iul pas. Iar apoi, Dup-o clipită, A zărit lĂ®ng-un arbust, O grăuntă rumenită Mmmm! Da bună e la gust! Şi colea o gĂ®ză mică Pe un fir de busuioc Doamne, Ciocuşorul, totuşi, Nu e... Nu e rău deloc! Dar aici, Ă®n noua ţară, Ce s-ar fi făcut el oare, Fără aripi, Fără ghiare, Fără vechea lui povară, Din căsuţa cea sihastră, Bietul pui?... Fraţii mei, Povestea lui, Nu-i decĂ®t povestea noastră, Cinste, Curăţie, Milă, Jertfă, Inimă umilă, Lacrimi grele, Bunătate, Şi suspine după stele, Bine, Dar acestea toate, Ce să faci aici cu ele? Să fii mut ca oaia-n strungă, Cu răbdare (ĂŽndelungă....) Să nu fugi după avere, După nume, Să iubeşti pe cel ce-i gata, De-ar putea, Să te sugrume, Bine, Dar acestea toate Ce să faci cu ele-n lume? CĂ®nd sub soare Are preţ, Numai zĂ®mbetul isteţ, Numai vorbă Ă®ndrăzneaţă Numai, paşii rari şi grei, Numai mĂ®na cu mănuşa, Care trage la cenusă, De la toţi, Pe turta ei, Da, CĂ®nd viaţa e-o berbuncă Unde toţi străbat răscrucea Şi Ă®n calea ta aruncă, Spini şi cioburi fără număr Tu.... Să-ţi iei Ă®n taină crucea Şi s-o duci umil pe umăr... SuspinĂ®nd discret, Cuminte, Sub scuipatul de ocara O, Părinte Creatorule-ndurat, Oare pentru ce ne-ai dat Daruri, Care sĂ®nt povară? Pentru ce? Nu sţii? Aşteaptă, Vine-o clipă Un soroc, CĂ®nd la marginile lumii Cineva din cer va bate... Cioc! Cioc! Cioc! Şi-n acest străvechi găoc Se va face o fereastră Către lumea cea măiastră Şi atunci, Frate, CĂ®t va fi de bine, Să ai pieptul cu suspine Să ai umerii cu cruce, Să ai tĂ®mplele cu spini, Să ai faţa toată plină, De a lacrimilor salbe Doamne, Căci acestea toate, Se vor face aripi albe Şi tunica de lumină, Şi cununa de rubini, Şi toiag de-mpărăţire, Care ştie lumi să-nfrunte (După cum Isus ne-a spus!) CĂ®nd ne va sclipi pe frunte, Numele etern: Isus! |