1.O, Doamne mare, cand privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tau Cuvant,
Fiintele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntretii cu bratul Tau cel sfant:

R://: Atunci Iti cant, Maret Stapanitor:
Ce mare esti, ce mare esti! ://

2. Privirea cand mi-o-nalt si vad minunea:
Multimea astrelor ce-alerg pe cer,
Maretul soare, cat si blanda luna,
Plutind, ca mingi de aur, prin eter.

3.Cand intalnesc pe Domnu-n Cartea Sfanta
Si cand zaresc multimea de-ndurari;
Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit intr-una
Si i-a condus prin binecuvantari.

4.Si-l vad pe Domnul pe pamantu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste si har.
Zaresc in duh amara-I suferinta
Si mantuirea ce mi-o da in dar.

5.Cand ma apasa sarcini mari si grele,
Cand trist mi-e sufletul pan` la mormant,
El se apleaca plin de mangaiere,
Ma face liber de-orice legamant.

6.Cand Domnul Sfant va reveni-n marire
Si cand voi sta uimit in fata Sa,
Eu voi striga in sfanta adorare:
"Ce mare esti, ce mare-i slava Ta!"