1.Ce-ar fi faptura-mi fara Tine, Mantuitorul meu slavit?
Ce-as fi de n-ai fi tu in mine cu harul Tau nemarginit?
As fi un bulgare de gheata un chip de huma fara viata,
O stanca-nvaluita-n ceata si-o noapte fara dimineata.

2.As fi un far fara lumina, pustie pe nisipuri plina,
Cu vanturi fara de hodina, cu serpi si scorpii ce-nvenina;
As fi o albie uscata pe unde-a fost un rau odata,
O frunza smulsa si purtata fara de scop, prin lumea toata.

3.Asa as fi dar slava Tie! Tu-mi esti a vietii bogatie,
Comoara harurilor vie ce ma inunda pe vecie;
Eu n-as sti azi ce-i stralucirea vietii-n mii si mii de fete
Si n-as fi cunoscut iubirea cu-nfiorari de frumusete.

4.De n-ai fi fost Tu Bunatate, Incepatorule-a-toate,
Cu taine adanci si minunate, ce totul vrea si totul poate;
Tu m-ai suit in slavi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, si-acum, si-n veacul care vine!